Un fapt fără precedent, după ştiinţa mea, de la căderea regimului comunist. Toate acestea se întâmplă în Spania, fostă creştină, patria lui Ignacio de Loyola şi a lui Juan de la Cruz.
Scandalul a pornit pe 13 mai, când Eminenţa Sa a rostit o predică în capela Universităţii Catolice din Valencia, unde a îndrăznit să afirme că Spania „are o legislaţie contrară familiei", atacând, indirect, căsătoriile homosexuale, legale în Peninsula Iberică.
Cu excepţia câtorva biserici protestante din nordul Europei, care au acceptat mariajele între persoanele de acelaşi sex, discursul lui Llovera este general acceptat în toate confesiunile creştine, de la ortodocşi şi până la neo-protestanţi. O abordare, însă, deloc corectă politic, în viziunea militanţilor pentru promovarea drepturilor LGBT. În cazul Arhiepiscopului de Valencia, 55 de ONG-uri care promovează drepturile minorităţilor homosexuale au formulat împotriva lui o plângere penală, acuzându-l de un discurs al urii, pentru care acesta ar fi pasibil de, nici mai mult nici mai puţin, patru ani de închisoare! La această plângere s-a raliat şi Partidul Comunist din Valencia, care conduce această provincie împreună cu Podemos, altă formaţiune aflată la stânga stângii. Spania vede roşu. În treacăt fie spus, Antonio Canizares Llovera nu e doar cardinal, adică un înalt prelat care poate fi ales, cel puţin teoretic, papă, ci şi fost prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. Aşadar, unul dintre ierarhii care s-au aflat în fruntea Curiei Romane, un mare teolog, acuzat ca un infractor mărunt.
Săptămâna trecută, Eminenţa Sa a fost, în cele din urmă, declarat nevinovat, de un judecător cu scaun la cap. O primă victorie împotriva stângii progresiste, care a declanşat un război contra bisericii, după tipic stalinist. Uimitor e faptul că acum ierarhii nu mai sunt cercetaţi în numele luptei de clasă, ci al luptei pentru iubire...