Un fapt fără precedent, după știința mea, de la căderea regimului comunist. Toate acestea se întâmplă în Spania, fostă creștină, patria lui Ignacio de Loyola și a lui Juan de la Cruz.
Scandalul a pornit pe 13 mai, când Eminența Sa a rostit o predică în capela Universității Catolice din Valencia, unde a îndrăznit să afirme că Spania „are o legislație contrară familiei", atacând, indirect, căsătoriile homosexuale, legale în Peninsula Iberică.
Cu excepția câtorva biserici protestante din nordul Europei, care au acceptat mariajele între persoanele de același sex, discursul lui Llovera este general acceptat în toate confesiunile creștine, de la ortodocși și până la neo-protestanți. O abordare, însă, deloc corectă politic, în viziunea militanților pentru promovarea drepturilor LGBT. În cazul Arhiepiscopului de Valencia, 55 de ONG-uri care promovează drepturile minorităților homosexuale au formulat împotriva lui o plângere penală, acuzându-l de un discurs al urii, pentru care acesta ar fi pasibil de, nici mai mult nici mai puțin, patru ani de închisoare! La această plângere s-a raliat și Partidul Comunist din Valencia, care conduce această provincie împreună cu Podemos, altă formațiune aflată la stânga stângii. Spania vede roșu. În treacăt fie spus, Antonio Canizares Llovera nu e doar cardinal, adică un înalt prelat care poate fi ales, cel puțin teoretic, papă, ci și fost prefect al Congregației pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor. Așadar, unul dintre ierarhii care s-au aflat în fruntea Curiei Romane, un mare teolog, acuzat ca un infractor mărunt.
Săptămâna trecută, Eminența Sa a fost, în cele din urmă, declarat nevinovat, de un judecător cu scaun la cap. O primă victorie împotriva stângii progresiste, care a declanșat un război contra bisericii, după tipic stalinist. Uimitor e faptul că acum ierarhii nu mai sunt cercetați în numele luptei de clasă, ci al luptei pentru iubire...