Durerea asociată nevralgiei trigeminale este, practic, determinată de o disfuncţie a nervului trigemen, cel care trimite percepţiile senzoriale de la nivelul feţei la creier. Deşi nu se cunoaşte cu exactitate cauza acestei tulburări, în multe cazuri, comprimarea sau răsucirea unei părţi a nervului de către un vas de sânge este frecvent asociată cu nevralgia trigeminală. Durerea ce rezultă prin afectarea uneia sau mai multor ramuri din cele trei ale nervului trigemen, poate fi cauzată, totodată, de un traumatism, de iritaţia (inflamaţia) segmentului nervos şi, uneori, chiar de prezenţa unei formaţiuni tumorale ce apasă pe învelişul nervului. Aceste atacuri dureroase pot avea un caracter spontan, dar pot fi provocate şi de o stimulare a regiunii faciale, de tipul spălatului pe dinţi, bărbieritului sau masticaţiei. Durerea poate fi restrânsă la o mică arie a feţei sau poate iradia rapid, într-o arie mai mare, dar întotdeauna limitată la zonele corespunzătoare nervului trigemen. În acelaşi timp, din motive necunoscute, afecţiunea apare mai frecvent pe partea dreaptă a feţei, decât pe cea stângă, şi nu apare simultan în cele două părţi. Chiar dacă durerea poate provoca incapacitate funcţională, trebuie ştiut că atacurile vin şi pleacă aleator, perioadele de remisiune putându-se scurta cu trecerea anilor.
Afecţiunea poate fi tratată eficient prin terapie medicamentoasă pentru controlul durerii şi proceduri care interferează cu funcţionarea nervului sau care înlătură presiunea exercitată asupra lui.
* Cele mai folosite medicamente sunt: Carbamazepina (controlează durerea în cea mai mare parte a timpului), Baclofen (Lioresal), care este un decontracturant muscular (eficacitatea sa creşte dacă este asociat cu Carbamazepina şi Fenitoina), Oxacarbazepina (Trileptal), medicament cu acţiune anticonvulsivă.
* Un alt tip de abordare este reprezentat de procedurile percutanate, ca de pildă injecţiile subcutanate cu alcool, la nivelul zonei dureroase, care pot ameliora temporar simptomatologia, pentru perioade de zile sau luni. (Deseori este necesară repetarea injecţiilor.)
* Alte proceduri, mai invazive, dar cu efectele cele mai îndelungate, se concentrează pe distrugerea rădăcinii nervoase (ganglionul Gasser), pentru a elimina senzaţia dureroasă. Dintre acestea, amintesc compresia percutană cu balonaş (eficientă în aproximativ 80-90% din cazuri), rizotomia percutană cu glicerol, rizotomia percutană stereotactică, prin încălzire la înaltă frecvenţă (lezionarea fibrelor nervoase cu ajutorul unui electrod dirijat la nivelul rădăcinii nervoase).
* Mai mult, există şi proceduri chirurgicale pentru controlul durerii, prin manipularea nervilor şi, deşi aceste proceduri prezintă unele riscuri, ele au cea mai mare rată de succes. Astfel, decompresia microvasculară este o procedură neurochirurgicală prin care se extrag sau se repoziţionează vasele sanguine ce pot comprima nervul trigemen.
* În sfârşit, chirurgia cu radiaţii gamma este o procedură noninvazivă (relativ nouă), prin care se debitează o doză crescută de radiaţii către rădăcina nervului trigemen, în scopul distrugerii terminaţiilor nervoase şi eliminării durerii.
Medicina naturistă dispune, şi ea, de remedii eficiente: uleiuri esenţiale de muşeţel, levănţică, maghiran, rozmarin, gemoderivate din muguri de arţar şi mlădiţe de vâsc, gheara-diavolului, aspirina organică, creme care conţin extracte de ardei iute sau ardei cayenne, toate cu proprietăţi analgezice şi antiinflamatoare ale traiectelor nervoase afectate.
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
(Răspuns pentru MARIUS B. - Timişoara, F. AS 1176)
Stimate domn, pemfigus vulgaris este o boală autoimună, în care sistemul de apărare atacă propriul organism. În acest caz, anticorpii sunt dirijaţi împotriva keratinocitelor (aflate în stratul extern al pielii). Astfel, celulele sunt despărţite una de cealaltă şi se creează fragilitate cutanată.
Există mai multe tipuri de pemfigus, cel vulgar (adică obişnuit), de care suferă fratele dvs., se manifestă, în mod clasic, prin bule (băşici) cu lichid clar. Ele se sparg uşor, lăsând eroziuni (răni superficiale). Bulele pot fi însoţite de dureri, dar pruritul (mâncărimea) nu le este caracteristic. De asemenea, pemfigus vulgaris este caracterizat şi prin leziuni la nivelul mucoasei bucale. În acest caz, băşicile se sparg repede. Pemfigus vulgaris este un diagnostic de luat în considerare de toate persoanele cu ulceraţii persistente la nivelul mucoasei bucale. Pot fi afectate şi alte suprafeţe, cum ar fi esofagul (cu dificultate la înghiţire), ochii şi zonele genitale.
Pemfigus vulgaris se găseşte cel mai des la populaţiile de origine evreiască, din motive încă neelucidate. Nu există nici o predilecţie pe sexe, ambele fiind afectate în mod egal. Vârsta medie a pacienţilor se situează între 50-60 ani.
Cauza bolii este necunoscută, deşi, în unele forme, ar putea fi implicat un factor de mediu. În plus, pemfigus este asociat unor boli canceroase, cum ar fi limfomul, precum şi unor boli autoimune, cum ar fi miastenia gravis sau lupusul eritematos. Antiinflamatoarele nesteroidiene (Captopril, Nifedipină, Penicilamină, Cefalosporina) au fost implicate în apariţia formei de pemfigus indus de medicamente. În fine, s-a vorbit şi de implicarea virusurilor din familia Herpes şi Cocsackie, expunerea la razele ultraviolete şi stresul psihic.
Pemfigus vulgaris are o mortalitate de aproximativ 5-15%. Tratamentul cu medicamente convenţionale, chimice, poate duce la complicaţii cum ar fi infecţii şi osteoporoză.
Abordări naturiste:
* Eliminarea tutunului, care perverteşte energiile din organism, în special cele ale plămânului şi ale ficatului, necesare apărării corpului de energii patogene din afară.
* Mare moderaţie la alcool (de preferat ar fi abţinerea totală), în această perioadă, datorită efectelor asupra ficatului.
* De evitat cafeaua, din acelaşi motiv. În plus, cafeaua este şi un excitant, care produce agravarea unor dezechilibre deja prezente în organism.
* De evitat gimnastica - presupune multe iritări ale pielii. În unele cazuri (cu puţine răni pe corp) înotul este o alternativă bună.
* Cearşaful poate fi acoperit de pudră cu talc sau cu pudră din fulgi de ovăz, care împiedică lipirea pielii, ce poate provoca şi alte răni.
* Alimentele să fie moi, eventual semilichide, pentru a nu fi traumatizate suprafeţele bucală şi intestinală.
* Plante medicinale: ceaiul verde (intern), infuzii de soc (intern şi extern), gălbenele (intern şi extern), aloe vera (intern şi extern) ar putea fi de mare folos.
* Acupunctura, practicată cu mare grijă, este utilă. Se va evita înţeparea punctelor din apropierea bulelor.
* Homeopatia are efecte deosebite în această boală. Medicamente utile sunt: Mercurius, Rhus toxicodendron, Sulphur şi Syphilinum. Totuşi, ca în toate bolile cronice profunde, pemfigus trebuie tratat cu un medicament homeopat constituţional.
Vă urez succes!
ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriţionist - Timişoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
(Răspuns pentru BOGDAN - Bucureşti, F. AS 1215)
Spondilita anchilozantă este o afecţiune reumatismală, cu componentă autoimună.
Factorii care pot detemina şi întreţine acest proces inflamator generalizat sunt:
* anumiţi alergeni alimentari (în special glutenul, lactoza şi zahărul)
* infecţii cu diverse microorganisme (stafilococul auriu, candida, paraziţii intestinali)
* neadaptarea corespunzătoare la mediul în care-şi desfăşoară activitatea şi petrece timpul
* existenţa unor blocaje mentale (gânduri negative) şi emoţionale (sentimente de ură, vinovăţie, autoînvinuire, neacceptare).
Măsuri terapeutice:
* Angrenarea într-o activitate sportivă şi efectuarea de exerciţii care susţin musculatura coloanei vertebrale, precum şi exerciţii de întindere musculară.
* Petrecerea a cât mai mult timp în mediul natural (mers desculţ, expunerea la soare la ore adecvate, inspirarea ionilor negativi din zonele cu vegetaţie).
* Întocmirea unei diete personalizate în care să predomine legumele verzi, cerealele fără gluten, produsele bogate în acizi graşi omega, fructe de sezon autohtone, peşte şi rădăcinoase.
* Administrarea de plante cu efect antiinflamator (boswellia, gheara-diavolului, creţuşcă, muguri de plop, iarbă mare).
* Administrarea de plante cu efecte asemănătoare cortizonului (coacăz-negru, lemn-dulce).
* Administrarea de plante cu efect adaptogen (Noni, Rhodiola Rosea, Ginseng, Ashwaganda).
* Administrarea de produse cu conţinut ridicat în omega 3 (uleiul de crabi, uleiul de in).
Pentru mai multe detalii privind personalizarea tratamentului şi a dietei, îmi puteţi scrie pe adresa de e-mail sau mă puteţi contacta telefonic.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
