Soluţii pentru accidentele verii

- Sezonul vacanţelor şi al ieşirilor în natură are, inevitabil, şi micile sale accidente. Fie că vorbim de o zgârietură, de înţepătura unei albine sau de o muşcătură de căpuşă, aceste impedimente apar frecvent şi, de regulă, sunt mai degrabă neplăcute, decât periculoase. Totuşi, remediile naturiste rămân un excelent "scut" pentru a împiedica agravarea unora dintre ele, care, la început, pot părea banale, dar care pot conduce la probleme de sănătate serioase. Mai mult, trebuie să ştim care sunt limitele remediilor naturiste şi când trebuie să apelăm la serviciile medicale de urgenţă -

Muşcăturile de căpuşă

Nesuferita şi temuta insectă este o arahnidă, adică o rudă a păianjenului, care stă pe firele iarbă, agă­ţându-se de piele atunci când intră în contact cu ea. Căpuşa nu are abilitatea de a sări, ci doar se prinde de tegumente sau de hainele puse neglijent în iarbă, ulterior perforând pielea (nedu­re­ros, pentru că secretă un anestezic) şi hrănindu-se cu sânge. În sine, căpuşa nu este periculoasă, dar poate transmite bacterii extrem de periculoase, cea mai cunoscută fiind aceea care produce boala Lymé. Pot exista în saliva acestei insescte şi alte microorganisme ce produc boli grave, motiv pentru care trebuie să ştim cum să tratăm muşcăturile de căpuşă.

Primul ajutor
Imediat ce căpuşa este desco­perită, ea va fi apucată cu o pensetă cât mai aproape de cap şi de man­dibulele cu care este agăţată de piele. Mişcarea pensetei va fi de tragere. Ea nu trebuie rotită, fiindcă astfel insecta se rupe şi în piele rămân fragmente, infestate eventual cu germeni. Pentru a fi scoasă mai uşor, se pune mai întâi peste ea un tampon îmbibat cu ulei volatil de lavandă (la nevoie, se poate folosi şi spirt de 90%), care se ţine vreme de 10 minute pe locul afectat.

Remedii naturiste
Imediat ce am scos căpuşa, vom aplica pe piele un tampon îmbibat cu ulei esenţial de arbore de ceai (Melaleuca alternifolia) sau cu ulei esenţial de cim­bru (Thymus vulgaris), ambele fiind antibiotice foarte puternice. Pentru că poate transmite bacterii cu efect sistemic, se va face şi o cură internă, de 2 săptămâni, cu un antibiotic natural, extractul glicerinat de sâmburi de grepfruit, din care se iau câte 20-30 de picături, de două ori pe zi.

Când apelăm la medic
În cazuri foarte rare, neuro-toxinele produse de căpuşă pot produce paralizie, iar alergenii prezenţi în muşcătura acesteia pot declanşa şoc anafilactic. La simptome cum ar fi: respiraţie dificilă, amorţeală, astenie, erupţie pe piele, persoana în cauză va fi transportată imediat la o unitate medicală. La câ­teva săptămâni sau luni după muş­cătură, pot apărea şi simptomele unor infecţii transmise de căpuşă, care, de cele mai multe ori, par a fi cele ale unei gripe: dureri de cap, febră, dureri mus­culare, astenie. Şi în acest caz, se va apela la consult medical de spe­cia­li­tate, pentru a se depista la timp boala şi a se administra tratamentul medi­camentos necesar.

Zgârieturile şi tăieturile

Sunt la ordinea zilei vara, fie că mergem în pădu­re, lucrăm în grădină sau pornim pe cărări de munte. Cu condiţia să nu fie foarte profunde sau pe suprafeţe mari, ele sunt mai degrabă supărătoare, principala problemă care poate apărea fiind posibilitatea supra­infectării lor.

Primul ajutor
Principala grijă trebuie să fie identificarea obiectu­lui care a produs rana, fie el spin, creangă, piatră etc., după care leziu­nea se spală cu apă oxigenată sau tinctură de iod. Dacă nu avem la în­demână dezinfectanţi, putem spăla zona cu apă curată, după care tre­buie îndepărtate fragmentele care ar fi putut rămâne în rană sau zgâ­rietură. Rănile de gravi­ta­te mică sau medie nu trebuie bandajate, ci doar tamponate cu pan­sament steril, pâ­nă se opreşte he­mo­ragia. Un pic de suc de co­diţa-şoricelului (Al­che­milla vulga­ris), pus pe zona a­fectată, este un cica­trizant fe­nomenal de puternic şi rapid.

Remedii naturiste
Din trusa de prim ajutor nu trebuie să lipsească bitterul suedez, cu con­centraţie alcoolică de minimum 40%, care are darul de a anihila orice germen infecţios, de a cicatriza rana şi de a ajuta la vindecarea sa estetică. Bitterul se aplică prin picurare (nu prin tamponare cu vată), în mai multe reprize, lăsând să se formeze o crustă de principii active la nivelul pielii, care va avea un rol de protecţie important. Un alt ele­ment indispensabil din trusa de prim ajutor este ex­tractul glicerinat din sâmburi de grepfruit, care este un antibiotic foarte puternic, ce poate fi folosit atât pentru curăţarea rănii, cât şi pentru tratarea, pe cale internă şi externă, a unei infecţii ulterioare.

Când apelăm la medic
Atunci când rănile sunt foarte adânci sau pe supra­feţe mari, se aplică un tampon steril pentru a ţine sub control hemoragia şi, dacă este posibil, un garou, pentru a limita circulaţia sângelui. Apoi, prezentarea la Urgenţă este obligatorie, pentru dezinfecţia profun­dă a rănii, punerea unor eventuale copci etc. O atenţie deosebită trebuie acordată rănilor şi zgârieturilor produse cu obiecte murdare sau în locuri murdare (grajduri, locuri de depozitare a gunoiului de grajd, staulele animalelor etc.), caz în care există riscul con­taminării cu periculosul tetanos, care poate fi prevenit numai cu ajutorul vaccinului specific, făcut într-o unitate medicală.

Înţepăturile de albină sau viespe

Sunt foarte frecvente atunci când trecem prin zone cu stupi, pe lângă locuri cu apă (fântâni, izvoare), unde insectele vin să bea, ori prin poieni sau grădini înflorite, locuri preferate de viespi şi albine. Ele îşi folosesc pentru apărare acul plasat în partea poste­rioară a corpului, cu care injectează o doză de venin sub piele. Posibilitatea de a fi înţepaţi creşte atunci când sun­tem foarte agi­taţi sau gălăgioşi, când suntem ne­atenţi şi ne apropiem prea mult de stupul/cuibul lor sau în zilele foarte calde, când nervozitatea acestor in­secte creşte.

Primul ajutor
Prima grijă atunci când suntem înţepaţi este să ne îndepărtăm de zona în care s-a produs incidentul, deoa­rece viespile sau albinele pot ataca în grup, caz în care devin foarte pericu­loase. Apoi trebuie căutat acul lăsat de albină, pe care îl vom extrage de urgenţă cu o pensetă sau direct cu un­ghiile. (Viespile nu îşi lasă acul după în­ţepătură în piele.)
Ulterior, pentru a calma durerea arzătoare produsă de veninul eliberat în piele, vom aplica local apă foar­te rece sau, cel mai bine, gheaţă. Gheaţa are efect anes­tezic local şi produce vasoconstricţie, împiedi­când răspândirea veninului prin circulaţia sanguină.

Remedii naturiste
Înţepăturile de viespe sau albină, dacă nu sunt prea multe şi dacă nu avem (şi nici nu am dobândit!) aler­gie la veninul lor, sunt dureroase, dar nepericu­loase. Pe zona afectată se pune, în primă fază, gheaţă, iar apoi se fac aplicaţii cu plante antiinflamatoare, zdro­bite şi aplicate în cataplasme. Cele mai bune antiin­fla­matoare sunt frunzele de tătăneasă (Sym­phytum offinalis), frunzele de pătlagină (Plantago sp.), foile de ceapă, florile de muşeţel (Matricaria chamomilla). To­tuşi, pentru că veninul din înţepături poate produce alergii grave, pe care este posibil să nu ştim că le avem sau le-am dobândit, este necesar să luăm şi alte remedii interne:
* Vitamina C - este un antialergic simplu, dar foarte eficient. Se ia sub for­mă de capsule conţinând extract de măceşe sau acerola. Se iau 6-10 capsule în 4 ore, ca doză-şoc. Dacă nu aveţi la îndemână vitamina C naturală, puteţi lua şi pilule cu vitamina C de sinteză, dar pe termen scurt (nu mai mult de 3 zile), deoarece poate afecta grav rinichii.
* Ceaiul de muşeţel - 1-2 litri băuţi într-o zi au un efect antialergic surprinzător de puternic. În plus, hidratarea intensă ajută la eliminarea mai rapidă a toxinelor ajunse în sânge prin înţepătură.
* Fructele proaspete, fie că este vorba de căpşuni, zmeură, coacăze, piersici, prune etc., conţin o substanţă numită quercitină care este un antialergic foarte puternic. După ce am fost înţepaţi, vreme de 24 de ore, este bine ca mesele noastre să abunde în aceste fructe.

Când apelăm la medic
Banale, în aparenţă, înţepăturile de albine nu trebuie subestimate, pentru că, în anumite condiţii, pot deveni mor­tale. Trebuie să vă prezentaţi ime­diat la o unitate medicală pentru ur­genţe atunci când:
* înţepătura este în zona capului, a gâtului sau, cel mai grav, atunci când aţi înghiţit insecta;
* ştiţi că aveţi alergie la veni­nul de viespe ori de albină sau la produsele apicole;
* nu ştiţi dacă sunteţi alergic, dar aveţi simptome ca: dificultate în respiraţie, senzaţie de leşin, um­flarea gâtului, apariţia unei erupţii puternice în zona înţepăturii, as­tenie, durere de cap sau musculară puternică;
* aţi fost înţepaţi simultan de mai multe viespi sau albine, canti­tatea de venin injectată fiind mare.

Toxiinfecţiile alimentare/ diareea călătorului

Pe timpul verii, una din patru persoane se confruntă cu această tulburare digestivă, care apare în urma contaminării hranei sau apei cu bacterii ce produc infecţii intes­tinale sau, mai rar, cu aşa-numiţii entero-viruşi sau rota-viruşi. Ea se manifestă prin diaree, dureri de cap, febră şi dureri (crampe) abdominale, mai rar prin vărsături şi con­vulsii. Deşi extrem de frecvente, toxiinfecţiile trebuie tratate cu multă grijă, mai ales în cazul copiilor, bătrânilor sau ale persoanelor cu o vitalitate mai scă­zută, care sunt mai vulnerabile la complicaţiile acestei boli.

Primul ajutor
De la primele simptome, trebuie ca - în primul rând - să nu mai consumăm niciun aliment din cele mâncate anterior, care intră automat pe lista suspec­ţilor de contaminare. Apoi, cel mai eficient remediu pentru oprirea diareei, calmarea durerilor abdominale şi stoparea infecţiei este cărbunele activ. Se iau, sub formă de capsule, câte 1-1,2 grame de cărbune activ la câte două ore, până la dispariţia simptomelor. Dacă diareea şi crampele sunt extrem de violente, se va lua pulbere de cărbune medicinal, câte 3-4 linguriţe, la fie­care două ore. Deşi cărbunele medicinal simplu este mai slab ca acţiune decât cel activ, fiind luat în cantităţi mari, de ordinul zecilor de grame, are o efi­cienţă puternică: absoarbe, asemenea unui burete, ga­zele din intestin şi calmează crampele, ucide bacte­riile sau chiar viruşii din tubul digestiv, stopează, pur şi simplu, diareea, după administrări repetate. În mo­mentul de faţă, nu există medicament, de sinteză sau natural, care să se poată compara ca eficienţă cu dozele mari de cărbune medicinal.

Remedii naturiste
Toxiinfecţia alimentară are câteva efecte colate­rale extrem de periculoase: deshidratează rapid orga­nismul, conduce la pierderea masivă a unor minerale (magneziu, calciu şi potasiu, în special) vitale pentru activitatea cardiacă şi nervoasă. Apoi, produce vertij, dureri musculare şi de cap, toate aceste simptome necesitând administrarea promptă a unor remedii, cum ar fi:
* Dolomita - este o rocă naturală, bogată în calciu, magneziu şi potasiu, care compensează rapid pierderea de minerale din corp. Se iau 3-4 grame de pulbere de dolomită, pe stomacul gol.
* Magneziul marin japonez - are avantajul unei asimilări aproape instantanee, ajutând la regla­rea activităţii cardiace, la diminuarea crampelor şi la calmarea senzaţiei de vertij. Se iau 1-2 grame din acest mineral, vreme de 3 zile.
* Aspirinele vegetale - sunt extracte de sal­cie (Salix alba), bogate în derivaţi ai aspirinei, care cal­mează durerile de cap şi cele musculare. Cele mai efi­ciente sunt cele care conţin şi extract harpagofitum (Harpagophytum offinalis), o plantă care calmează spasmele şi durerea musculară, abdominală sau de cap.
* Chitosanul - este o pulbere extrasă din cara­pa­cea crustaceelor, bogată în minerale şi, cel mai important, cu un efect cicatrizant aproape instantaneu asupra tubului di­gestiv. Se administrează, de re­gulă, cu cărbunele medicinal, pentru a vindeca şi proteja de efectele infecţiei pereţii gastrici şi cei intestinali.

Când apelăm la medic
Cu diareea intensă, aso­ciată toxiinfecţiilor, nu este de glumit. Atunci când pro­duce deshidratare şi demi­ne­ralizare, însoţite de tul­bu­rări de ritm cardiac, senzaţii de leşin, crampe paroxis­tice, persoana afectată va fi transportată de urgenţă la spital. Acelaşi lucru se va face cu persoanele aflate în grupele de risc, adică: bebe­luşii şi copiii până la 5 ani, femeile gravide, persoanele foarte în vârstă, cardiace sau aflate în convalescenţă, după boli cronice.

Arsurile solare

Sunt produse de expu­ne­rea excesivă la radiaţii din spectrul ultravioletelor, aşa-numitele UVB, care produc iritaţii, usturime, uneori pustule (băşici cu lichid) şi tulburări grave de pigmentare a pielii. De cele mai multe ori, ele sunt de gravitate mică, putând fi tratate la domiciliu.

Primul ajutor
Prima grijă, atunci când ne-am ars la soare, este să ne retragem la umbră şi să ne acoperim părţile expuse cu o ţesătură deasă, deoarece şi radiaţia indirectă a soarelui (reflectată în nisip, apă, diverse obiecte) poa­te agrava arsura. Ajunşi acasă, vom face un duş, pentru îndepărtarea prafului, nisipului şi a altor parti­cule de pe piele, care pot agrava usturimea. Calmarea pe moment a senzaţiei de iritare se face prin aplicarea locală, cu blândeţe, a gheţii (are efect anestezic), dar pe termen lung, mai eficiente sunt loţiunile cu mentă sau eucalipt, uleiul de sunătoare sau compresele cu bicarbonat dizolvat în apă.

Remedii naturiste
Usturimile care apar odată cu arsurile solare sunt un disconfort trecător, dar mai grave sunt consecinţele pe termen lung ale expunerii nesăbuite la soare. Radiaţia UVB conţinută în lumina solară este un puternic muta­gen, vinovat de mii de cazuri de cancer, mai ales de piele, declanşate în fiecare vară. Dacă sunteţi blond(ă) sau roşcat(ă) ori aveţi tenul alb şi, eventual, cu foarte multe aluniţe, dacă pielea nu este obişnuită cu expunerea la soare ori aveţi antecedente în familie de cancer tegumen­tar, este bine să luaţi urmă­toa­rele măsuri de precauţie:
* aplicaţi pe zonele a­fec­tate, vreme de două săp­tă­mâni după producerea ar­surii, cremă de ciupercă ti­betană (Cordyceps sinensis). Are un efect antiinflamator şi cicatrizant puternic, fiind printre cele mai bune remedii antitumorale cunos­cute;
* ţineţi o cură internă, de măcar 30 de zile, cu aceeaşi ciupercă tibetană, din care luaţi câte 4 capsule de extract pe zi. Pe lângă că protejează de fenome­nele de malignizare, este un excelent stimulent imunitar şi un remediu anti-stres;
* ţineţi măcar o lună de regim preponderent ve­ge­tarian şi crudivor, în care să consumaţi multe salate şi, mai ales, legume din familia cruciferelor, adică: varză, varză de Bruxelles, broccoli, conopidă.

Când apelăm la medic
Uneori, când, de exemplu, adormim la soare, arsurile pot fi foarte grave şi pe o suprafaţă mare de piele. Ele vin însoţite de o stare de rău general, de dureri de cap puternice, astenie, senzaţie de leşin. În acest caz, prezentarea la spital este obligatorie, pentru rehidratare, echilibrare electrolitică, ţinere sub obser­vaţie.


7 remedii naturiste indispensabile pentru trusa de prim ajutor

1. Extractul de seminţe de grepfruit - este o soluţie obţinută, în glicerină şi alcool, din seminţele şi pieliţele de grepfruit sau pomelo. Este considerat, în mo­mentul de faţă, cel mai puternic antibiotic natural din lume, fiind util în dezinfecţie, dar şi ca tratament intern contra bacteriilor şi a viruşilor (este şi antiviral). Sticluţa cu acest extract de grepfruit este considerată în sine o trusă de prim ajutor mobilă.
2. Cărbunele medicinal - se găseşte sub formă de capsule (preferaţi-le pe cele cu cărbune activ, mai puternice) sau de pulbere. Are capacitatea de a absorbi bacteriile, acizii şi toxinele din tubul digestiv, fiind prin­cipalul remediu de prim ajutor contra unei game imense de probleme gastro-intestinale, de la toxiinfecţii la gas­trite.
3. Uleiul esenţial de Arbore de Ceai (Tea Tree) - folosit extern, distruge aproape instantaneu orice virus, bacterie sau ciupercă parazită, fiind cel mai rapid antimicrobian în cazul rănilor, suprainfecţiilor, eczemelor infecţioase.
4. Vitamina C naturală - este cea obţinută din extracte standardizate de acerola sau măceş, fiind mai slabă în concentraţie (are maximum 17%, dacă este naturală), dar fiind foarte eficientă contra alergiilor, pen­tru stimulare imunitară rapidă, dar şi ca remediu con­tra extenuării.
5. Crema de ciupercă tibetană - este un exce­lent antialergic, vindecă rapid arsurile produse de soare şi nu numai, ajută pielea să revină la pigmentaţia nor­mală şi împiedică procesele de malignizare.
6. Uleiul esenţial de lavandă - are multe cali­tăţi, dar în trusa de prim ajutor este folosit în primul rând pentru efectul său insecticid. Pus pe căpuşe, le para­lizează şi ajută la extracţia lor uşoară, iar dispersat în atmosferă ţine departe ţânţarii, păianjenii, puricii, viespile şi alte insecte supărătoare.
7. Bitterul suedez - nu putea lipsi din trusa de prim ajutor, pentru că, folosit intern, este un bun stimu­lent imunitar şi reglează digestia. Extern, este folosit ca dezinfectant, ca cicatrizant şi accelerator al vindecării ţesuturilor lezate.