Durerea asociată nevralgiei trigeminale este, practic, determinată de o disfuncție a nervului trigemen, cel care trimite percepțiile senzoriale de la nivelul feței la creier. Deși nu se cunoaște cu exactitate cauza acestei tulburări, în multe cazuri, comprimarea sau răsucirea unei părți a nervului de către un vas de sânge este frecvent asociată cu nevralgia trigeminală. Durerea ce rezultă prin afectarea uneia sau mai multor ramuri din cele trei ale nervului trigemen, poate fi cauzată, totodată, de un traumatism, de iritația (inflamația) segmentului nervos și, uneori, chiar de prezența unei formațiuni tumorale ce apasă pe învelișul nervului. Aceste atacuri dureroase pot avea un caracter spontan, dar pot fi provocate și de o stimulare a regiunii faciale, de tipul spălatului pe dinți, bărbieritului sau masticației. Durerea poate fi restrânsă la o mică arie a feței sau poate iradia rapid, într-o arie mai mare, dar întotdeauna limitată la zonele corespunzătoare nervului trigemen. În același timp, din motive necunoscute, afecțiunea apare mai frecvent pe partea dreaptă a feței, decât pe cea stângă, și nu apare simultan în cele două părți. Chiar dacă durerea poate provoca incapacitate funcțională, trebuie știut că atacurile vin și pleacă aleator, perioadele de remisiune putându-se scurta cu trecerea anilor.
Afecțiunea poate fi tratată eficient prin terapie medicamentoasă pentru controlul durerii și proceduri care interferează cu funcționarea nervului sau care înlătură presiunea exercitată asupra lui.
* Cele mai folosite medicamente sunt: Carbamazepina (controlează durerea în cea mai mare parte a timpului), Baclofen (Lioresal), care este un decontracturant muscular (eficacitatea sa crește dacă este asociat cu Carbamazepina și Fenitoina), Oxacarbazepina (Trileptal), medicament cu acțiune anticonvulsivă.
* Un alt tip de abordare este reprezentat de procedurile percutanate, ca de pildă injecțiile subcutanate cu alcool, la nivelul zonei dureroase, care pot ameliora temporar simptomatologia, pentru perioade de zile sau luni. (Deseori este necesară repetarea injecțiilor.)
* Alte proceduri, mai invazive, dar cu efectele cele mai îndelungate, se concentrează pe distrugerea rădăcinii nervoase (ganglionul Gasser), pentru a elimina senzația dureroasă. Dintre acestea, amintesc compresia percutană cu balonaș (eficientă în aproximativ 80-90% din cazuri), rizotomia percutană cu glicerol, rizotomia percutană stereotactică, prin încălzire la înaltă frecvență (lezionarea fibrelor nervoase cu ajutorul unui electrod dirijat la nivelul rădăcinii nervoase).
* Mai mult, există și proceduri chirurgicale pentru controlul durerii, prin manipularea nervilor și, deși aceste proceduri prezintă unele riscuri, ele au cea mai mare rată de succes. Astfel, decompresia microvasculară este o procedură neurochirurgicală prin care se extrag sau se repoziționează vasele sanguine ce pot comprima nervul trigemen.
* În sfârșit, chirurgia cu radiații gamma este o procedură noninvazivă (relativ nouă), prin care se debitează o doză crescută de radiații către rădăcina nervului trigemen, în scopul distrugerii terminațiilor nervoase și eliminării durerii.
Medicina naturistă dispune, și ea, de remedii eficiente: uleiuri esențiale de mușețel, levănțică, maghiran, rozmarin, gemoderivate din muguri de arțar și mlădițe de vâsc, gheara-diavolului, aspirina organică, creme care conțin extracte de ardei iute sau ardei cayenne, toate cu proprietăți analgezice și antiinflamatoare ale traiectelor nervoase afectate.
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor și homeopat - București, tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"Ce se poate face pentru un bolnav de pemfigus vulgaris?"
(Răspuns pentru MARIUS B. - Timișoara, F. AS 1176)
Stimate domn, pemfigus vulgaris este o boală autoimună, în care sistemul de apărare atacă propriul organism. În acest caz, anticorpii sunt dirijați împotriva keratinocitelor (aflate în stratul extern al pielii). Astfel, celulele sunt despărțite una de cealaltă și se creează fragilitate cutanată.
Există mai multe tipuri de pemfigus, cel vulgar (adică obișnuit), de care suferă fratele dvs., se manifestă, în mod clasic, prin bule (bășici) cu lichid clar. Ele se sparg ușor, lăsând eroziuni (răni superficiale). Bulele pot fi însoțite de dureri, dar pruritul (mâncărimea) nu le este caracteristic. De asemenea, pemfigus vulgaris este caracterizat și prin leziuni la nivelul mucoasei bucale. În acest caz, bășicile se sparg repede. Pemfigus vulgaris este un diagnostic de luat în considerare de toate persoanele cu ulcerații persistente la nivelul mucoasei bucale. Pot fi afectate și alte suprafețe, cum ar fi esofagul (cu dificultate la înghițire), ochii și zonele genitale.
Pemfigus vulgaris se găsește cel mai des la populațiile de origine evreiască, din motive încă neelucidate. Nu există nici o predilecție pe sexe, ambele fiind afectate în mod egal. Vârsta medie a pacienților se situează între 50-60 ani.
Cauza bolii este necunoscută, deși, în unele forme, ar putea fi implicat un factor de mediu. În plus, pemfigus este asociat unor boli canceroase, cum ar fi limfomul, precum și unor boli autoimune, cum ar fi miastenia gravis sau lupusul eritematos. Antiinflamatoarele nesteroidiene (Captopril, Nifedipină, Penicilamină, Cefalosporina) au fost implicate în apariția formei de pemfigus indus de medicamente. În fine, s-a vorbit și de implicarea virusurilor din familia Herpes și Cocsackie, expunerea la razele ultraviolete și stresul psihic.
Pemfigus vulgaris are o mortalitate de aproximativ 5-15%. Tratamentul cu medicamente convenționale, chimice, poate duce la complicații cum ar fi infecții și osteoporoză.
Abordări naturiste:
* Eliminarea tutunului, care pervertește energiile din organism, în special cele ale plămânului și ale ficatului, necesare apărării corpului de energii patogene din afară.
* Mare moderație la alcool (de preferat ar fi abținerea totală), în această perioadă, datorită efectelor asupra ficatului.
* De evitat alimentele picante și condimentate - inclusiv usturoiul și ardeiul iute. Ele au tendința de a genera căldură în corp, mai ales la nivelul tubului digestiv.
* De evitat cafeaua, din același motiv. În plus, cafeaua este și un excitant, care produce agravarea unor dezechilibre deja prezente în organism.
* De evitat gimnastica - presupune multe iritări ale pielii. În unele cazuri (cu puține răni pe corp) înotul este o alternativă bună.
* Cearșaful poate fi acoperit de pudră cu talc sau cu pudră din fulgi de ovăz, care împiedică lipirea pielii, ce poate provoca și alte răni.
* Alimentele să fie moi, eventual semilichide, pentru a nu fi traumatizate suprafețele bucală și intestinală.
* Plante medicinale: ceaiul verde (intern), infuzii de soc (intern și extern), gălbenele (intern și extern), aloe vera (intern și extern) ar putea fi de mare folos.
* Acupunctura, practicată cu mare grijă, este utilă. Se va evita înțeparea punctelor din apropierea bulelor.
* Homeopatia are efecte deosebite în această boală. Medicamente utile sunt: Mercurius, Rhus toxicodendron, Sulphur și Syphilinum. Totuși, ca în toate bolile cronice profunde, pemfigus trebuie tratat cu un medicament homeopat constituțional.
Vă urez succes!
ADRIAN UDREA - fitoterapeut, nutriționist - Timișoara, tel. 0766/75.02.01, e-mail: plantevindecatoare@gmail.com
"Vă rog, ajutați-mi fratele! Abia mai merge"
(Răspuns pentru BOGDAN - București, F. AS 1215)
Spondilita anchilozantă este o afecțiune reumatismală, cu componentă autoimună.
Factorii care pot detemina și întreține acest proces inflamator generalizat sunt:
* anumiți alergeni alimentari (în special glutenul, lactoza și zahărul)
* infecții cu diverse microorganisme (stafilococul auriu, candida, paraziții intestinali)
* neadaptarea corespunzătoare la mediul în care-și desfășoară activitatea și petrece timpul
* existența unor blocaje mentale (gânduri negative) și emoționale (sentimente de ură, vinovăție, autoînvinuire, neacceptare).
Măsuri terapeutice:
* Angrenarea într-o activitate sportivă și efectuarea de exerciții care susțin musculatura coloanei vertebrale, precum și exerciții de întindere musculară.
* Petrecerea a cât mai mult timp în mediul natural (mers desculț, expunerea la soare la ore adecvate, inspirarea ionilor negativi din zonele cu vegetație).
* Întocmirea unei diete personalizate în care să predomine legumele verzi, cerealele fără gluten, produsele bogate în acizi grași omega, fructe de sezon autohtone, pește și rădăcinoase.
* Administrarea de plante cu efect antiinflamator (boswellia, gheara-diavolului, crețușcă, muguri de plop, iarbă mare).
* Administrarea de plante cu efecte asemănătoare cortizonului (coacăz-negru, lemn-dulce).
* Administrarea de plante cu efect adaptogen (Noni, Rhodiola Rosea, Ginseng, Ashwaganda).
* Administrarea de produse cu conținut ridicat în omega 3 (uleiul de crabi, uleiul de in).
Pentru mai multe detalii privind personalizarea tratamentului și a dietei, îmi puteți scrie pe adresa de e-mail sau mă puteți contacta telefonic.