De mii de ani, locuitorii nativi ai Americii de Nord au folosit darurile naturii bogate din jurul lor, nu doar ca hrană, ci şi ca leacuri de vindecare a bolilor sufleteşti şi trupeşti, pe care le îmbinau cu magia, pentru a le creşte puterea. Odată cu venirea coloniştilor europeni, practicile şi, mai ales, plantele pe care le foloseau, au fost cunoscute şi răspândite în lumea întreagă. Din "ierbarul" lor bogat în plante medicinale, le-am ales pe cele ce pot fi găsite şi în magazinele noastre, farmacii, plafaruri, sub formă de ceaiuri, tincturi, extracte, pulberi, sirop şi ulei.
Ginsengul american (Panax quinquefolius)
Formă maximăLa fel de celebru şi de puternic ca ginsengul asiatic, creşte mai ales în regiunile Munţilor Apalaşi, Ozark, Pennsylvania, Ontario şi în sud-estul Canadei. Cules în exces datorită proprietăţilor lui, în prezent se găseşte destul de rar în păduri, fiind cultivat în plantaţii. (Canada este cel mai mare cultivator din lume de ginseng american.)
În medicina tradiţională, indienii din triburile Cherokee, Mohegan şi Potawatomi foloseau ca ingredient de bază ginsengul uscat, obţinut din frunze şi rădăcini.
Remediul era folosit în boli curente, pentru a preveni şi a trata răcelile şi gripele, a scădea febra, a reduce inflamaţiile, pentru stimularea digestiei şi pentru detoxifierea traiectului digestiv.
Cercetările noi din domeniul biologiei au descoperit şi alte valenţe ale ginsengului american care previne şi ameliorează cancerul, diabetul, stimulează imunitatea, îmbunătăţeşte acuitatea mentală. Se utilizează sub formă de extract, pulbere, tinctură, conform recomandării medicului şi indicaţiilor din prospect.
Bergamota (Monarda dydima)
Paznicul problemelor intestinaleEste o plantă cu flori minunat colorate şi aromate, originară din estul şi sudul Americii de Nord, dar, în acelaşi timp, şi o plantă medicinală apreciată, cu o lungă istorie de utilizare. Are proprietăţi antibacteriene puternice, ceea ce o face utilă în tratarea infecţiilor, mai ales a celor localizate pe traiectul digestiv. Indienii îi cunoşteau calităţile şi o foloseau sub formă de ceai, ca stimulent general al organismului, dar mai ales împotriva balonării, a infecţiilor digestive, ale gâtului şi gurii. Extern, se folosea sub formă de cataplasme, pentru infecţiile pielii şi răni. Preparatele din Bergamotă se găsesc şi în farmaciile noastre, sub formă de ceai, tinctură, extract, ulei esenţial, pulbere.
Genţiana (Hydrastis canadensis)
Tonic generalE o plantă perenă, al cărei mediu natural ideal sunt pădurile din Ohio, Indiana, Kentucky şi Virginia de vest. Utilizarea sa ca medicament s-a răspândit rapid şi printre colonişti. Numită şi "leac universal", genţiana a avut şi are o gamă largă de aplicaţii, ca antibiotic, antiviral şi antifungic natural, protector şi regenerant al mucoaselor (mucoasa stomacului, intestinelor, traheală, nazală etc), ca diuretic, ca detoxifiant al ficatului. Indienii obişnuiau să facă un decoct de rădăcină de genţiană, cu care tratau gastrita, ulcerul gastric şi icterul. De asemenea, foloseau genţiana drept un tonic general, un întăritor al sănătăţii. Rădăcina de genţiană pisată şi transformată în pulbere era amestecată cu grăsime de urs, o alifie cu efect rapid cu care indienii se ungeau pe tot corpul. Planta se comercializează sub formă de extract, pulbere, tinctură şi ceai.
Echinacea (Echinacea purpurea)
"Generalul" sistemului imunitar"Preferă" preriile şi luminişurile pădurilor. De secole, planta a fost utilizată ca leac pentru infecţiile gâtului şi ale căilor respiratorii. Indienii americani tratau cu echinacea răceala, amigdalita, durerea şi inflamaţia gâtului, tusea şi chiar muşcătura de şarpe. Calităţile ei deosebite au făcut-o să fie răspândită în întreaga lume. Astăzi, echinacea este utilizată ca remediu general împotriva "atacurilor" bacteriene, virale sau fungice, "specializarea" ei fiind tratarea infecţiilor tractului respirator. Echinacea este, de asemenea, un stimulent redutabil al sistemului imunitar şi este utilizată preventiv, pentru a bloca răceala şi gripa. Se utilizează rădăcina sau florile sub formă de extract, tinctură, sirop, ceai.
Cârmâz (Phytolacca americana)
Duşmanul reumatismuluiOriginară din estul Statelor Unite, creşte în zone deşertice, păşuni, luminişuri şi margini de drumuri. Pentru a vindeca reumatismul, indienii din Virginia beau fiertură de frunze şi tulpini de cârmâz sau mâncau câte puţin din rădăcina uscată şi pisată a plantei. Datorită efectului puternic antiinflamator, intern, rădăcina era folosită sub formă de tinctură sau decoct, iar extern, sub formă de cataplasme, în tratarea artritelor, tumorilor, bolilor de piele. Se găseşte sub formă de extract, sirop, pulbere şi tinctură.
Hamamelis (Hamamelis virginiana)
Stinge inflamaţiile pieliiNumele popular al plantei este "alunul vrăjitoarelor", şi indienii americani o foloseau pe scară largă în leacurile lor. Bogat în flavonoide şi tanin, hamamelisul are efect astringent şi antioxidant, iar principala lui calitate este aceea că protejează şi contractă vasele de sânge. Astăzi, se foloseşte pentru tratarea varicelor şi hemoroizilor, inflamaţiilor de diverse tipuri, pentru tratarea psoriazisului, eczemelor, pentru a preveni şi trata - în cazul tenului - cuperoza, acneea, excesul de sebum, băşicile, crăparea pielii şi transpiraţia în exces. Se găseşte sub formă de extract, ceai, pulbere, tinctură, apă de hamamelis.
Din leacurile indienilor americaniTulburări digestive* Drept tonic digestiv, dar şi împotriva arsurilor la stomac, indienii foloseau ceai din frunze sau rădăcină de păpădie.
* Cel mai folosit remediu împotriva diareei era ceaiul din rădăcină şi frunze de mur.
* Împotriva dizenteriei, beau sucul rezultat din macerarea cireşelor negre.
* Fiertura (decoctul) de scoarţă de stejar alb era băută pentru vindecarea hemoroizilor.
Răceală şi alte afecţiuni respiratorii* Împotriva răcelii, tusei, a bolilor de plămâni se folosea ceaiul din scoarţă de cireş sălbatic sau din scoarţă de pin alb.
* Pentru vindecarea bronşitei, indienii preparau ceai din frunze de pelin.
* Împotriva astmului, se utiliza ceaiul din flori de lumânărică, sau se inhala fumul rezultat din arderea florilor. Tot pentru astm şi alte probleme respiratorii, era consumat un sirop preparat din rădăcini fierte de lumânărică, la care adăugau miere.
Dureri de spate* Se aplicau pe zona dureroasă cataplasme cu rădăcini de arnică mărunţite sau comprese calde, înmuiate în decoct de rădăcină de genţiană.
Febră* Împotriva febrei, indienii beau ceai concentrat din scoarţă de salcie sau făceau băi în fiertură de rădăcină şi scoarţă de salcie.
Durere de cap* Ceaiul de busuioc, băut cu înghiţituri mici de-a lungul zilei, era considerat leacul durerii de cap.
Insomnie, anxietate* Pentru liniştire şi aducerea somnului, indienii preparau ceai din conuri de hamei şi scoarţă de cireş negru. Salata verde era considerată şi ea un calmant şi aducătoare de somn.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
