Remedii nord-americane

Iulia Vlad
De mii de ani, locuitorii nativi ai Americii de Nord au folosit darurile naturii bogate din jurul lor, nu doar ca hrană, ci și ca lea­curi de vindecare a bolilor sufletești și trupești, pe care le îmbinau cu magia, pentru a le crește puterea. Odată cu venirea coloniștilor europeni, practicile și, mai ales, plantele pe care le foloseau, au fost cunoscute și răs­pândite în lumea întreagă. Din "ierbarul" lor bogat în plante medicinale, le-am ales pe cele ce pot fi găsite și în magazinele noastre, farmacii, plafaruri, sub for­mă de ceaiuri, tincturi, extracte, pulberi, sirop și ulei.

Ginsengul american (Panax quinquefolius)
Formă maximă


La fel de celebru și de puternic ca ginsengul asia­tic, crește mai ales în regiunile Mun­­ților Apalași, Ozark, Pen­nsyl­­va­nia, Ontario și în sud-es­tul Ca­nadei. Cules în ex­ces da­torită proprietăților lui, în prezent se gă­sește destul de rar în păduri, fiind culti­vat în plan­tații. (Canada este cel mai mare cultivator din lume de ginseng ame­ri­can.)
În medicina tradițională, indienii din triburile Che­rokee, Mohegan și Potawatomi foloseau ca in­gredient de bază ginsengul uscat, obținut din frunze și rădăcini.
Remediul era folosit în boli curente, pentru a pre­veni și a trata răcelile și gripele, a scădea febra, a re­duce inflamațiile, pentru stimu­larea digestiei și pentru detoxifie­rea traiectului digestiv.
Cercetările noi din domeniul bio­logiei au desco­perit și alte va­lențe ale ginsengului american care previne și ameliorează cancerul, diabetul, stimulează imunitatea, îmbunătățește acuitatea mentală. Se utili­zează sub formă de extract, pulbere, tinctură, conform reco­man­dării medicului și indicațiilor din prospect.

Bergamota (Monarda dydima)
Paznicul problemelor intestinale


Este o plantă cu flori minunat colorate și aromate, originară din estul și sudul Americii de Nord, dar, în același timp, și o plantă medi­cinală apreciată, cu o lun­gă istorie de utili­zare. Are proprietăți antibac­teriene pu­ternice, ceea ce o face utilă în tra­tarea infecțiilor, mai ales a ce­lor lo­calizate pe traiectul diges­tiv. Indie­nii îi cunoșteau calitățile și o folo­seau sub formă de ceai, ca stimulent general al organismului, dar mai ales împotriva ba­lonării, a in­fecțiilor digestive, ale gâtului și gurii. Ex­tern, se folo­sea sub formă de cataplasme, pentru infec­țiile pielii și răni. Preparatele din Bergamotă se găsesc și în farma­ciile noastre, sub formă de ceai, tinctură, extract, ulei esențial, pulbere.

Gențiana (Hydrastis canadensis)
Tonic general


E o plantă perenă, al cărei mediu natural ideal sunt pădurile din Ohio, Indiana, Kentucky și Virgi­nia de vest. Utilizarea sa ca medica­ment s-a răspândit rapid și printre coloniști. Numită și "leac uni­ver­sal", gențiana a avut și are o gamă largă de aplicații, ca anti­biotic, an­tiviral și antifungic na­tural, pro­tector și regenerant al mucoaselor (mucoasa stomacu­lui, in­testinelor, traheală, nazală etc), ca diuretic, ca detoxi­fiant al ficatului. In­dienii obișnuiau să facă un decoct de rădăcină de gen­țiană, cu care tratau gastrita, ulcerul gastric și icterul. De asemenea, foloseau gențiana drept un tonic gene­ral, un întăritor al sănătății. Rădă­cina de gențiană pisa­tă și transformată în pulbere era amestecată cu grăsi­me de urs, o alifie cu efect rapid cu care indienii se un­geau pe tot corpul. Planta se co­mercializează sub for­mă de extract, pulbere, tinctură și ceai.

Echinacea (Echinacea purpurea)
"Generalul" sistemului imunitar


"Preferă" preriile și luminișurile pădurilor. De secole, planta a fost utilizată ca leac pentru infecțiile gâtului și ale căilor respiratorii. Indienii americani tratau cu echinacea răceala, amig­da­lita, durerea și inflamația gâtului, tu­sea și chiar mușcătura de șarpe. Ca­litățile ei deosebite au făcut-o să fie răspân­dită în întreaga lume. Astăzi, echinacea este utilizată ca re­me­diu general îm­po­triva "atacurilor" bac­teriene, virale sau fungice, "specializarea" ei fiind tratarea infec­țiilor tractului respirator. Echinacea este, de ase­menea, un stimulent redu­tabil al sistemului imunitar și este uti­lizată preventiv, pentru a bloca răceala și gripa. Se utilizează rădăcina sau florile sub formă de extract, tinctură, sirop, ceai.

Cârmâz (Phytolacca americana)
Dușmanul reumatismului


Originară din estul Statelor Unite, creș­te în zone deșertice, pășuni, lu­minișuri și margini de drumuri. Pentru a vindeca reuma­tis­mul, indienii din Virginia beau fiertură de frunze și tulpini de câr­mâz sau mân­cau câte puțin din rădăcina us­ca­tă și pisată a plantei. Da­to­rită efectului puter­nic antiin­fla­ma­tor, in­tern, rădă­cina era folo­sită sub formă de tinctură sau de­coct, iar extern, sub for­mă de ca­taplasme, în tratarea ar­tritelor, tumorilor, bolilor de piele. Se găsește sub formă de extract, si­rop, pulbere și tinc­tură.

Hamamelis (Hamamelis virginiana)
Stinge inflamațiile pielii


Numele popular al plantei este "alunul vrăjitoa­relor", și indienii americani o foloseau pe scară lar­gă în leacurile lor. Bo­gat în fla­vonoide și tanin, ha­ma­melisul are efect as­trin­gent și antioxidant, iar prin­ci­pa­la lui calitate este aceea că prote­jează și contractă vasele de sânge. Astăzi, se folosește pentru tratarea varicelor și hemoroizilor, in­flamațiilor de diverse tipuri, pentru tratarea psoriazi­su­lui, eczemelor, pentru a preveni și trata - în cazul te­nu­lui - cuperoza, acneea, excesul de sebum, bășicile, crăparea pielii și trans­pirația în exces. Se găsește sub formă de extract, ceai, pulbere, tinc­tură, apă de ha­mamelis.
­­
Din leacurile indienilor americani

Tulburări digestive
* Drept tonic digestiv, dar și împotriva arsurilor la stomac, indienii foloseau ceai din frunze sau rădăcină de păpădie.
* Cel mai folosit remediu împotriva diareei era ceaiul din rădăcină și frunze de mur.
* Împotriva dizenteriei, beau sucul rezultat din macerarea cire­șelor negre.
* Fiertura (decoctul) de scoar­­ță de stejar alb era băută pen­tru vindecarea hemoroizilor.

Răceală și alte afecțiuni respiratorii
* Împotriva răcelii, tusei, a bolilor de plămâni se folosea ceaiul din scoarță de cireș sălbatic sau din scoarță de pin alb.
* Pentru vindecarea bronșitei, indienii preparau ceai din frunze de pelin.
* Împotriva astmului, se utiliza ceaiul din flori de lumânărică, sau se inhala fumul rezultat din arderea florilor. Tot pentru astm și alte probleme respiratorii, era consumat un sirop preparat din rădăcini fierte de lumânărică, la care adăugau miere.

Dureri de spate
* Se aplicau pe zona dureroasă cataplasme cu rădăcini de arnică mărunțite sau comprese calde, înmuiate în decoct de rădăcină de gențiană.

Febră
* Împotriva febrei, indienii beau ceai concentrat din scoarță de salcie sau făceau băi în fiertură de rădăcină și scoarță de salcie.

Durere de cap
* Ceaiul de busuioc, băut cu înghițituri mici de-a lungul zilei, era considerat leacul durerii de cap.

Insomnie, anxietate
* Pentru liniștire și aducerea somnului, indienii preparau ceai din conuri de hamei și scoarță de cireș negru. Salata verde era considerată și ea un calmant și aducătoare de somn.