Situată la o altitudine de 280 de metri, înconjurată de nesfârşite păduri de foioase şi conifere, staţiunea Moneasa beneficiază de un "bioclimat de cruţare", cum i se spune în termeni medicali, adică are un aer tare şi ionizat, pe care medicii balneologi îl recomandă ca leac excelent pentru nevroze şi insomnii. Izvoarele cu ape minerale mezotermale, calcice, oligominerale, bicarbonatate, magneziene şi sodice sunt o altă bogăţie naturală a zonei, acestea fiind utilizate pentru băi şi alte proceduri terapeutice în centrele de recuperare. Cei care vin în staţiune doar pentru odihnă pot face băi cu ape mezotermale la ştrandul din Moneasa, foarte frumos amenajat, situat chiar la poalele pădurii.
"Anchetă", la margine de pădure
Primul cu care vorbesc este Matei Constantin, în vârstă de 54 de ani, din Arad. "Domnule, eu sunt plin de beteşuguri. Acum cinci ani, am avut o operaţie grea, de hernie de disc. În urmă cu vreun an, am fost operat la şoldul stâng - mi s-a pus o proteză necimentată. Acum trei luni, iar am ajuns la cuţit - mi s-a făcut o artroscopie la genunchi. Am venit aici pentru recuperare locomotorie, ca să-mi recâştig mobilitatea pierdută şi pentru ameliorarea durerilor. Am auzit numai lucruri bune despre Moneasa de la alţi bolnavi din spital, şi n-am stat mult pe gânduri, pentru că aveam dureri insuportabile. Sunt de nouă zile în staţiune şi vă spun sincer că rezultatele sunt excelente. Durerile n-au dispărut definitiv, dar au scăzut la jumătate ca intensitate şi durată. Mâine mă externez, dar urmează să revin la tratament peste câteva luni, deoarece unele proceduri nu se fac decât la o anumită perioadă de timp. Am toată stima pentru cadrele medicale din centrul de recuperare, care şi-au dat silinţa să-mi facă toate tratamentele care m-ar putea ajuta să redevin un om sănătos, să fiu din nou pe picioarele mele. Am făcut zilnic terapie laser, ultrasunete, curenţi cu unde scurte, curenţi interferenţiali, masaj şi kinetoterapie. Aşa ceva nu prea vezi în alte staţiuni din ţară... ţi se fac una, două proceduri şi gata! Fiecare procedură e supravegheată de asistente specializate, evoluţia fiecărui bolnav este urmărită cu atenţie de medici, iar dacă este cazul, se schimbă procedurile sau se prelungesc şedinţele. În plus, personalul medical e amabil, dedicat şi atent, nu nepăsător în faţa suferinţei, ca prin alte părţi. Pentru mine, Moneasa este un loc binecuvântat de Dumnezeu, iar despre oamenii care lucrează aici am numai cuvinte de laudă! În privinţa terapiei, cel puţin, lucrurile sunt foarte bine puse la punct! Nu mă pot plânge nici de condiţiile de cazare, de calitatea hranei sau de igienă, deşi întotdeauna e loc şi de mai bine, ca peste tot în România."
Doamna Maria e imobilizată în cărucior. Soţul ei, d-l Mihai, tocmai a scos-o la plimbare în aer curat. Îi zâmbeşte mereu, se mai apleacă spre ea din când în când, să audă ce-i zice şi împinge încetişor căruciorul pe aleea principală. "Soţia mea nu vorbeşte prea clar, a rămas cu sechele după un accident vascular cerebral. Venim din 2015 la Moneasa, facem câte două cure de recuperare pe an. Când s-a externat din spital, după accident, era într-o stare foarte gravă: nu putea să-şi mişte decât degetele de la mâna stângă şi nu vorbea deloc. Acum e mult mai bine, slavă Domnului că şi-a mai revenit. Îşi foloseşte o mână, poate să bea apă şi să mănânce singură. Încă n-are putere să meargă, dar reuşeşte să stea în picioare şi să facă doi, trei paşi dacă o susţin. O înţeleg mai greu, pentru că a rămas cu o pareză facială care-i limitează vorbirea, dar important e că trăieşte. Medicii nu ştiu dacă are şanse de recuperare totală, dar eu consider că tot ce a câştigat până acum prin terapie e un mare pas înainte! Noi suntem optimişti şi vom continua tratamentul, pentru că rezultatele sunt încurajatoare. Nu ne pierdem speranţa!"
Dr. DAN MURARIU
"Facem eforturi supraomeneşti să-i mulţumim pe numeroşii bolnavi aflaţi la tratament"
În Secţia de Recuperare a Hotelului "Parc" se lucrează intens. Holul spaţios e înţesat de oameni care-şi aşteaptă rândul la tratament. O asistentă amabilă mă conduce prin stabiliment şi îmi prezintă întregul "flux tehnologic" prin care trec bolnavii, în căutarea sănătăţii: băi galvanice, aparate pentru magnetodiaflux sau electrostimulare, lasere, săli de kinetoterapie... Dotări impresionante! Vreau să vorbesc cu medicul Centrului. Aflu că şi-a terminat programul, dar îl găsesc la Spitalul de Recuperare Neuropsihomotorie de la Dezna, o localitate aflată în apropiere.
Dezna, strada Speranţei nr. 5. Vechiul spital, construit pe panta unui deal împădurit, e proaspăt renovat, iar peisajul din jur e idilic. La fel ca în staţiunea Moneasa, şi aici sunt zeci de bolnavi în cârje sau în cărucioare cu rotile. D-l dr. Dan Murariu, medic primar în balneofizioterapie şi recuperare medicală, e un om jovial, dar tare ocupat. Biroul său e plin cu teancuri de dosare - analize medicale, radiografii, RMN-uri, foi de observaţie, planuri de tratament. Îl aştept câteva minute, până când stabileşte, împreună cu asistenta-şefă, ce proceduri urmează să le aplice bolnavilor internaţi. Se vede că-i cunoaşte pe fiecare în parte şi ştie foarte bine ce are de făcut. După două, trei recomandări, ne retragem împreună în curte, la umbra unui fag uriaş.
- Domnule doctor, vă mărturisesc cu sinceritate că nu mă aşteptam ca în aceste locuri aşa de retrase să întâlnesc o asemenea "industrie" a sănătăţii! Câţi bolnavi aveţi sub observaţie?
- Peste o sută, nici eu nu mai ştiu... (râde) N-avem ce face, e multă lume în suferinţă şi trebuie să ne ocupăm de ea, doar asta ne e meseria! La spitalul din Dezna avem o capacitate de 75 de locuri, iar la Spitalul "Sfântul Gheorghe" din Moneasa, care funcţionează momentan în incinta Hotelului "Parc" (unde s-au închiriat două etaje pentru cazare şi parterul, pentru baza de tratament), putem primi încă 50 de bolnavi, însă numai în regim de coplată (500 de lei pentru 10 zile de tratament, cazare şi masă), astfel încât să ne putem acoperi costurile. În curând se va construi un spital privat în Moneasa - deja s-a cumpărat terenul şi urmează ca în maximum 2-3 ani să fie gata, pentru că avem multe cereri şi suntem foarte aglomeraţi.
- Ce afecţiuni trataţi în baza de la Moneasa şi-n spitalul din Dezna?
- Practic, noi ne adresăm oricărei afecţiuni care se pretează la recuperare: sechele post-traumatice sau postoperatorii, sechele paretice ale membrelor după accidente vasculare cerebrale, afecţiuni ale sistemului nervos periferic şi central (scleroză în plăci, nevralgii, nevrite, neuropatii, mielopatii, tulburări de circulaţie periferică), boli inflamatorii (artroze, artrite, periartrite, spondiloze, discopatii, reumatism degenerativ şi altele). După cum vedeţi, tratăm o întreagă gamă de boli care se manifestă, de obicei, prin deficit motoriu sau articular, iar recuperarea urmăreşte recâştigarea funcţiilor motorii alterate.
- Nu aţi spus nimic despre calităţile apelor mezotermale din Moneasa - unul dintre factorii naturali cei mai lăudaţi ai staţiunii.
- Din păcate, există un singur izvor cu apă mezotermală oligominerală, la temperatura de 32°C, care alimentează atât bazele de tratament, cât şi ştrandul oraşului. Noi o utilizăm numai în băile la vană, pentru efectul antiinflamator şi sedativ, de aceea nu punem foarte mare accent pe acest factor terapeutic natural.
Marele merit este al personalului medical
- În baza de tratament folosim mai multe tipuri de lasere terapeutice, avem săli de sport cu aparate speciale pentru kinetoterapie şi gimnastică medicală, unde kinetoterapeuţii concep programe de exerciţii personalizate pentru fiecare bolnav în parte, dispunem de instalaţii pentru băi cu apă mezotermală în vană, de aparatură pentru ultrasunete, electroterapie, hidroterapie şi termoterapie, de săli pentru masaj medical - cam tot ce ne trebuie ca să obţinem rezultatele pe care ni le dorim! În baza de recuperare lucrează numai personal calificat: medici, kinetoterapeuţi şi asistente medicale care uneori fac eforturi supraomeneşti să-i mulţumească pe numeroşii bolnavi programaţi la tratament.
- După câte cure de recuperare apar primele rezultate la pacienţii cu afecţiuni neuromotorii?
- Depinde în primul rând de boală. O leziune neuromotorie nu se vindecă niciodată în totalitate! Prin tratament se poate obţine însă o recuperare de până la 90%, chiar şi mai mult. Desigur, mai depinde şi de gradul de afectare a structurii musculare la periferie, de rezervele biologice ale bolnavului, de bolile conexe... Sunt mulţi factori de luat în calcul pentru stabilirea unui pronostic medical. În plus, nu contează atât de mult gravitatea unei boli, ci resursele interne ale bolnavului. Rezultate excelente avem la oamenii tineri cu accidente vasculare cerebrale - răspunsul este total, iar pacienţii se recuperează foarte bine şi în timp scurt. Am avut pacienţi cu traumatisme vertebro-medulare după accidente (cu secţionarea parţială a măduvei spinale), care s-au recuperat neaşteptat de bine. Din păcate, la traumatismele vertebro-medulare cu secţiune totală, rezultatele sunt mai puţin spectaculoase. Obţinem îmbunătăţiri în troficitatea unor ţesuturi, dar prea puţină performanţă kinetică. Foarte bine s-au recuperat şi unii pacienţi cu scleroză multiplă, la care procesul degenerativ era în stadiu avansat, sau pacienţi cu mielopatii care aveau pareze sau parapareze. Desigur, oamenii ăştia n-o să joace fotbal niciodată, dar sunt pe picioarele lor, chiar dacă au orteze sau se ajută la mers cu cadrul. Am avut şi un caz incredibil: acum câţiva ani, am internat un bolnav care fusese imobilizat la pat multă vreme - l-au adus rudele pe targă. După trei serii de recuperare, l-am pus pe picioare! M-am întâlnit cu el în Arad, mergea omul să-şi facă piaţa! Dar asta nu înseamnă că suntem noi grozavi, ci doar că ne dăm interesul şi facem tratamente corecte. Avem rezultate bune atât la Dezna, cât şi la Moneasa. Iar cel mai mare merit este al personalului medical, care e foarte serios şi conştiincios.
- Cât de importantă e frecvenţa tratamentului pentru bolnavii care se recuperează mai greu?
***
E o seară frumoasă şi caldă, iar soarele şi-a început coborârea spre asfinţit. Mă întorc să înnoptez în Moneasa. Caut din mers un loc plăcut de odihnă, şi privirea mi-e atrasă de un hotel îmbrăcat în flori roşii, de pe malul Lacului Liniştit. Primesc o cameră curată, la etajul unu. Din balconul cu vedere spre lac, văd peştii care înoată prin apa verzuie. Deasupra - pădurea ce urcă spre culmi. E tare frumos peisajul! Cobor, vreau să profit de lumină pentru un ultim tur al staţiunii. Pe alei întâlnesc alţi bolnavi ieşiţi la plimbare, care se mişcă, fiecare după putere şi beteşug, dar fiecare din ei, cu o uriaşă speranţă de vindecare, oglindită în zâmbetul de pe obraz.
Cărări pentru drumeţii
În drum spre hotel, cumpăr o pungă cu cireşe pietroase de la o tarabă şi "Formula AS", de la singurul chioşc de ziare întâlnit în cale. Mă bucur că revista ajunge până aici, la poalele Munţilor Codru-Moma. După un duş scurt, aprind veioza şi mă întind pe pat, să văd ce-au scris colegii mei în ziarul abia ieşit din tipar. Nu mai apuc. Adorm neîntors, cu ziarul pe piept şi lumina aprinsă. Într-adevăr, e tare bun aerul de Moneasa!
Persoanele care vor să ajungă la Centrul de Recuperare Neuromotorie din Moneasa pot suna pentru informaţii şi programări la secretariatul Spitalului "Sfântul Gheorghe" din incinta Hotelului "Parc" - tel. 0748.194.191
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
