Descifraţi mesajele corpului: PIELEA

Culori neobişnuite

Piele palidă
Vi s-a spus vreodată că sunteţi alb ca hârtia? În caz afirmativ, nu trebuie să o luaţi în glumă, pentru că paloarea poate fi cauzată de o anemie, un nivel scăzut al globulelor roşii. Deşi există mai multe forme de anemie, cea mai frecventă este anemia feriprivă, o scădere a nivelului de hemo­glo­bină din sânge, din cauza unei lipse de fier. Cauza principală a acestui tip de anemie este, în general, alimentară.
În majoritatea cazurilor, o anemie ge­nerează oboseală puternică, sufocare şi unghii care se rup uşor. În plus, în unele cazuri, albul ochilor are reflexe albastre. La femei, anemia este de cele mai multe ori provocată de alimentaţie sau de cicluri menstruale abundente. La bărbaţi şi la femeile aflate la menopauză, ane­mia este semnul premergător al unei he­moragii interne, mai ales la nivelul siste­mului gastro-intestinal, urma­re a unui ulcer sau generată de un tratament ex­cesiv cu aspi­rină sau alte anti-inflama­toare.
Anemia poate semnala, de asemenea, o leucemie sau un alt tip de cancer, mai ales la stomac, la colon sau la esofag.

Piele albăstruie
O piele care bate în albas­tru este, de multe ori, semnul unei cianoze, o proastă oxige­na­re a corpului. Sângele bine oxigenat este roşu aprins. Imediat ce nivelul de oxigen scade, sângele de­vine violaceu, iar când nu mai are deloc oxigen, devi­ne albastru... Cel mai atinse sunt buzele şi unghiile. În schimb, picioarele, nasul şi urechile îşi schimbă mult mai rar culoarea. Cianoza poate fi cauzată de anumiţi factori ai mediului înconjurător, ca de pildă expunerea îndelungată la frig, statul în apă foarte rece sau la înaltă altitudine, timp îndelungat.
În cazul când pielea nu îşi revine la culoarea natu­rală, trebuie luate în consideraţie alte tulburări ale or­ga­nismului, susceptibile de a împiedica oxigenul să intre în sânge: astmul, maladia pulmonară obstructivă cronică, precum şi cancerul la plămâni. Şi bolile car­diace se pot afla, uneori, la originea unei cianoze.

Piele gălbuie
În cazul când culoarea pielii dumneavoastră începe brusc să se îngălbenească, este posibil să fi făcut gălbenare (icter), mai ales dacă şi albul ochilor s-a în­găl­benit. Culoarea galbenă este cauzată de o supra­producţie de bilirubină, o substanţă ce provine din degradarea hemoglobinei. În schimb, dacă pielea bate înspre portocaliu, s-ar putea să consumaţi în exces beta-caroten sau vitamina A, sub formă de suplimente nutriţionale sau sub formă de fructe şi legume (exem­plu morcovi). În unele cazuri, colorarea în galben a pielii e cauzată de sindromul Gilbert, o formă ere­di­tară de îngălbenire a epidermei. Dar cel mai des, galbenul pielii indică o problemă gastrică: hepatită, ciroză, cancer la ficat sau pancreas.

În unele cazuri, asocierea parfumului sau a apei de colonie cu expunerea la soare poate duce la colorarea ireversibilă a pielii în galben. Pielea uscată, unghiile casante şi părul uscat sunt sem­nul tipic al unei hipotiroidii.


Semne neobişnuite pe faţă

Obraji roşii
Roşiţi doar atunci când vă ruşinaţi, sau obrajii dum­neavoastră se aprind şi fără motiv? Dacă sunteţi femeie, se poate să aveţi bufeuri de căldură, un simp­tom clasic al menopauzei. În acest caz, roşeaţa dis­pare repede. Dacă ea persistă, s-ar putea să aveţi acnee rozacee, care se caracterizează printr-o erupţie care seamănă cu o mască (fără legătură cu lupusul facial sau cu petele provocate de sarcină). Într-o primă fază, rozaceea înroşeşte pielea feţei, care, însă îşi recapătă rapid culoarea naturală. Cu timpul, pielea se colorează definitiv în purpuriu. Pe faţă apar şi niş­te coşuri mici, fapt ce explică de ce ro­za­ceea este numită şi "acneea adul­tului". Micile vase de sânge de sub piele se dilată. Atunci se vorbeşte despre "te­langiectazie". Une­ori, rozaceea nu apare pe faţă, ci pe trunchi ori pe membre. Ro­şeaţa este uneori însoţită de mâncărimi şi arsuri.
Cazurile de rozacee sunt mai frec­vente la femei decât la bărbaţi. Boala apare, în general, între 30 şi 40 de ani. Persoanele cu pielea deschisă la culoa­re, mai ales cele aparţinând populaţiilor din Europa de nord, sunt mai sensibile. Vântul, soarele, efortul intens, stresul, alimentele iuţi şi produsele bogate în cofeină par să favorizeze rozaceea, ba chiar să o accentueze. Ea este frecventă şi la persoanele care abuzează de alcool, provocând celebrul nas roşu şi borcănat al marilor băutori.

Eritemul cauzat de rozacee
Culoarea roşie a feţei poa­te fi şi primul semn al sindro­mului carcinoid, o boală rară, dar gravă, cauzată de o formă de cancer numită "tumoră carcinoidă", adesea de ori­gine gastro-intestinală. O mare cantitate de substanţe asemănătoare cu hormonii este secretată, favorizând o dilatare a vaselor de sânge. La fel ca şi în cazul roza­ceei, băuturile fierbinţi, alimentele calde sau foarte iuţi, băuturile alcoolice şi stresul favorizează înroşirea pielii care, după 20-30 de secunde (mai repede ca în cazul rozaceei) capătă o culoare albăs­trie, pentru ca apoi să-şi revină la nor­mal. În timpul crizei, faţa ia culoarea sfeclei şi micile vase de sânge de sub piele se dilată.
Printre alte simptome ale sindro­mului carcinoid se mai numără senza­ţia de sufocare, o respiraţie şuieră­toare, crampe şi diaree puternică. Din nefericire, aceste simptome apar de cele mai multe ori când cancerul este deja în stare avansată şi s-a propagat la ficat.

Eritemul în formă de aripi de fluture
Acest tip de eritem, pe care medicii îl numesc "eritem malar", este tipic pentru lupusul eritematos diseminat, o maladie inflamatorie cronică foarte gravă. Conform statisticilor, o per­soană din două diagnosticată cu lupus are pe faţă pete roşii sub formă de aripi de fluture. La fel ca şi în cazul rozaceei, eritemul cauzat de lupus este fotosensibil, putând fi declanşat sau accentuat la lumina soarelui. În acest caz, însă, inflamaţiile nu sunt în relief, ci plate.

Pete de culoare închisă
Dacă pe obrajii dvs. şi pe părţile laterale ale nasu­lui apar pete de culoare închisă, luând forma unei măşti, e posibil să aveţi o melasmă, o hiperpigmentare a pielii, mai frecventă la femei decât la bărbaţi. Se pare că femeile cu pielea închisă la culoare sunt mai sensibile decât cele cu pielea deschisă. Expunerea la lumina soarelui şi un nivel ridicat de estrogeni sporesc riscul de apariţie a maladiei. La femeile tinere, melas­ma poate anunţa faptul că sunt însărcinate şi se dez­voltă în timpul celui de-al doilea sau al treilea trimes­tru al sarcinii. Dar apariţia petelor închise pe obraji poate însemna şi o reacţie la o pilulă contraceptivă sau la un tratament hormonal substitutiv. Din fericire, în lunile de după oprirea tratamentului sau după naştere, urmele se estompează şi în final dispar cu totul.

Plăci scuamoase
E foarte neplăcut să te pomeneşti într-o zi cu nişte plăci scuamoase localizate pe obraji. Dacă nu dispar, este foarte probabil să fie vorba despre un "lupus per­nio", caracterizat printr-un placard ce poate să apară pe obraji, nas, buze sau urechi. Lupusul pernio (nu trebuie confundat cu lupusul eritematos diseminat) este o formă cronică a unei maladii inflamatoare relativ curente, sarcoidoza, caracterizată prin aglome­rări minuscule de celule care ating, în mod progresiv, diferitele organe ale corpului: pielea, ochii, ficatul, ganglionii limfatici şi plămânii. 70% dintre persoanele care suferă de sarcoidoză au plămânii atinşi, mani­festările curente fiind o tuse cronică şi gâfâit, sufocare. Când sunt atinşi ochii, ei secretă din ce în ce mai pu­ţine lacrimi, vederea slăbeşte, putând apărea chiar un glaucom. Sarcoidoza poate antrena şi alte probleme cutanate. Când sunt atinse gleznele şi tibiile, este vor­ba despre un eritem nodos.
Se poate întâmpla ca o sarcoidoză să se dezvolte fără niciun semn vizibil şi să fie descoperită din în­tâm­plare, de exemplu, în urma unei radiografii. Prin­tre simptomele cele mai frecvente sunt: o oboseală permanentă, febră, dureri în piept şi în articulaţii, o pierdere de greutate. În funcţie de pacient, maladia evoluează diferit. Ea poate fi rapidă sau lentă, stag­nantă sau evolutivă, se poate manifesta prin crize sau în timp. Semnele bolii pot persista timp de un an, ba chiar şi mai mult, înainte de a dispărea. Din fericire, în două cazuri din trei, persoanele atinse de o sar­coidoză pulmonară se vindecă treptat sau, în cazuri fericite, dispare brusc.
Sarcoidoza pare să îi vizeze mai ales pe afro-ame­ricani şi populaţia din nordul Europei, la loc de frunte fiind suedezii. În general, bărbaţii sunt mai feriţi decât femeile, maladia apărând între 20 şi 40 de ani.