Piele palidă
Vi s-a spus vreodată că sunteți alb ca hârtia? În caz afirmativ, nu trebuie să o luați în glumă, pentru că paloarea poate fi cauzată de o anemie, un nivel scăzut al globulelor roșii. Deși există mai multe forme de anemie, cea mai frecventă este anemia feriprivă, o scădere a nivelului de hemoglobină din sânge, din cauza unei lipse de fier. Cauza principală a acestui tip de anemie este, în general, alimentară.
În majoritatea cazurilor, o anemie generează oboseală puternică, sufocare și unghii care se rup ușor. În plus, în unele cazuri, albul ochilor are reflexe albastre. La femei, anemia este de cele mai multe ori provocată de alimentație sau de cicluri menstruale abundente. La bărbați și la femeile aflate la menopauză, anemia este semnul premergător al unei hemoragii interne, mai ales la nivelul sistemului gastro-intestinal, urmare a unui ulcer sau generată de un tratament excesiv cu aspirină sau alte anti-inflamatoare.
Anemia poate semnala, de asemenea, o leucemie sau un alt tip de cancer, mai ales la stomac, la colon sau la esofag.
Piele albăstruie
O piele care bate în albastru este, de multe ori, semnul unei cianoze, o proastă oxigenare a corpului. Sângele bine oxigenat este roșu aprins. Imediat ce nivelul de oxigen scade, sângele devine violaceu, iar când nu mai are deloc oxigen, devine albastru... Cel mai atinse sunt buzele și unghiile. În schimb, picioarele, nasul și urechile își schimbă mult mai rar culoarea. Cianoza poate fi cauzată de anumiți factori ai mediului înconjurător, ca de pildă expunerea îndelungată la frig, statul în apă foarte rece sau la înaltă altitudine, timp îndelungat.
În cazul când pielea nu își revine la culoarea naturală, trebuie luate în considerație alte tulburări ale organismului, susceptibile de a împiedica oxigenul să intre în sânge: astmul, maladia pulmonară obstructivă cronică, precum și cancerul la plămâni. Și bolile cardiace se pot afla, uneori, la originea unei cianoze.
Piele gălbuie
În cazul când culoarea pielii dumneavoastră începe brusc să se îngălbenească, este posibil să fi făcut gălbenare (icter), mai ales dacă și albul ochilor s-a îngălbenit. Culoarea galbenă este cauzată de o supraproducție de bilirubină, o substanță ce provine din degradarea hemoglobinei. În schimb, dacă pielea bate înspre portocaliu, s-ar putea să consumați în exces beta-caroten sau vitamina A, sub formă de suplimente nutriționale sau sub formă de fructe și legume (exemplu morcovi). În unele cazuri, colorarea în galben a pielii e cauzată de sindromul Gilbert, o formă ereditară de îngălbenire a epidermei. Dar cel mai des, galbenul pielii indică o problemă gastrică: hepatită, ciroză, cancer la ficat sau pancreas.
În unele cazuri, asocierea parfumului sau a apei de colonie cu expunerea la soare poate duce la colorarea ireversibilă a pielii în galben. Pielea uscată, unghiile casante și părul uscat sunt semnul tipic al unei hipotiroidii.
Semne neobișnuite pe față
Obraji roșii
Roșiți doar atunci când vă rușinați, sau obrajii dumneavoastră se aprind și fără motiv? Dacă sunteți femeie, se poate să aveți bufeuri de căldură, un simptom clasic al menopauzei. În acest caz, roșeața dispare repede. Dacă ea persistă, s-ar putea să aveți acnee rozacee, care se caracterizează printr-o erupție care seamănă cu o mască (fără legătură cu lupusul facial sau cu petele provocate de sarcină). Într-o primă fază, rozaceea înroșește pielea feței, care, însă își recapătă rapid culoarea naturală. Cu timpul, pielea se colorează definitiv în purpuriu. Pe față apar și niște coșuri mici, fapt ce explică de ce rozaceea este numită și "acneea adultului". Micile vase de sânge de sub piele se dilată. Atunci se vorbește despre "telangiectazie". Uneori, rozaceea nu apare pe față, ci pe trunchi ori pe membre. Roșeața este uneori însoțită de mâncărimi și arsuri.
Cazurile de rozacee sunt mai frecvente la femei decât la bărbați. Boala apare, în general, între 30 și 40 de ani. Persoanele cu pielea deschisă la culoare, mai ales cele aparținând populațiilor din Europa de nord, sunt mai sensibile. Vântul, soarele, efortul intens, stresul, alimentele iuți și produsele bogate în cofeină par să favorizeze rozaceea, ba chiar să o accentueze. Ea este frecventă și la persoanele care abuzează de alcool, provocând celebrul nas roșu și borcănat al marilor băutori.
Eritemul cauzat de rozacee
Culoarea roșie a feței poate fi și primul semn al sindromului carcinoid, o boală rară, dar gravă, cauzată de o formă de cancer numită "tumoră carcinoidă", adesea de origine gastro-intestinală. O mare cantitate de substanțe asemănătoare cu hormonii este secretată, favorizând o dilatare a vaselor de sânge. La fel ca și în cazul rozaceei, băuturile fierbinți, alimentele calde sau foarte iuți, băuturile alcoolice și stresul favorizează înroșirea pielii care, după 20-30 de secunde (mai repede ca în cazul rozaceei) capătă o culoare albăstrie, pentru ca apoi să-și revină la normal. În timpul crizei, fața ia culoarea sfeclei și micile vase de sânge de sub piele se dilată.
Printre alte simptome ale sindromului carcinoid se mai numără senzația de sufocare, o respirație șuierătoare, crampe și diaree puternică. Din nefericire, aceste simptome apar de cele mai multe ori când cancerul este deja în stare avansată și s-a propagat la ficat.
Eritemul în formă de aripi de fluture
Acest tip de eritem, pe care medicii îl numesc "eritem malar", este tipic pentru lupusul eritematos diseminat, o maladie inflamatorie cronică foarte gravă. Conform statisticilor, o persoană din două diagnosticată cu lupus are pe față pete roșii sub formă de aripi de fluture. La fel ca și în cazul rozaceei, eritemul cauzat de lupus este fotosensibil, putând fi declanșat sau accentuat la lumina soarelui. În acest caz, însă, inflamațiile nu sunt în relief, ci plate.
Pete de culoare închisă
Dacă pe obrajii dvs. și pe părțile laterale ale nasului apar pete de culoare închisă, luând forma unei măști, e posibil să aveți o melasmă, o hiperpigmentare a pielii, mai frecventă la femei decât la bărbați. Se pare că femeile cu pielea închisă la culoare sunt mai sensibile decât cele cu pielea deschisă. Expunerea la lumina soarelui și un nivel ridicat de estrogeni sporesc riscul de apariție a maladiei. La femeile tinere, melasma poate anunța faptul că sunt însărcinate și se dezvoltă în timpul celui de-al doilea sau al treilea trimestru al sarcinii. Dar apariția petelor închise pe obraji poate însemna și o reacție la o pilulă contraceptivă sau la un tratament hormonal substitutiv. Din fericire, în lunile de după oprirea tratamentului sau după naștere, urmele se estompează și în final dispar cu totul.
Plăci scuamoase
E foarte neplăcut să te pomenești într-o zi cu niște plăci scuamoase localizate pe obraji. Dacă nu dispar, este foarte probabil să fie vorba despre un "lupus pernio", caracterizat printr-un placard ce poate să apară pe obraji, nas, buze sau urechi. Lupusul pernio (nu trebuie confundat cu lupusul eritematos diseminat) este o formă cronică a unei maladii inflamatoare relativ curente, sarcoidoza, caracterizată prin aglomerări minuscule de celule care ating, în mod progresiv, diferitele organe ale corpului: pielea, ochii, ficatul, ganglionii limfatici și plămânii. 70% dintre persoanele care suferă de sarcoidoză au plămânii atinși, manifestările curente fiind o tuse cronică și gâfâit, sufocare. Când sunt atinși ochii, ei secretă din ce în ce mai puține lacrimi, vederea slăbește, putând apărea chiar un glaucom. Sarcoidoza poate antrena și alte probleme cutanate. Când sunt atinse gleznele și tibiile, este vorba despre un eritem nodos.
Se poate întâmpla ca o sarcoidoză să se dezvolte fără niciun semn vizibil și să fie descoperită din întâmplare, de exemplu, în urma unei radiografii. Printre simptomele cele mai frecvente sunt: o oboseală permanentă, febră, dureri în piept și în articulații, o pierdere de greutate. În funcție de pacient, maladia evoluează diferit. Ea poate fi rapidă sau lentă, stagnantă sau evolutivă, se poate manifesta prin crize sau în timp. Semnele bolii pot persista timp de un an, ba chiar și mai mult, înainte de a dispărea. Din fericire, în două cazuri din trei, persoanele atinse de o sarcoidoză pulmonară se vindecă treptat sau, în cazuri fericite, dispare brusc.
Sarcoidoza pare să îi vizeze mai ales pe afro-americani și populația din nordul Europei, la loc de frunte fiind suedezii. În general, bărbații sunt mai feriți decât femeile, maladia apărând între 20 și 40 de ani.