Mărgele de sticlă

Claudiu Tarziu
Pământul nu se vinde.

Pământul este sacru. Pământul e casa, pâinea și vinul nos­tru. În el se odihnesc moșii și strămoșii noș­tri. În el sunt germenii de via­ță pentru noile generații. Pămân­tul este certificatul nostru de naștere, dovada vechimii noas­tre în acest colț de lume și actul nostru de proprietate asu­pra propriei țări. A-l vin­de este o trădare. A unel­ti pen­tru vân­zarea lui frau­du­loasă este o crimă. O crimă de care se fac vinovați o par­te dintre poli­ti­cienii români. Până astăzi, s-au vândut 4,5 mi­lioane de hectare de teren agricol. Aproa­pe 30% din suprafața agricolă a țării, după cum arată un raport al "Trans­national Insti­tute", făcut la cererea Comisiei Europene. Sylvia Kay, unul dintre autorii documen­tu­lui, a declarat într-un reportaj tv că România se află în fruntea statelor care își înstrăi­nează rapid pământul și că "situația este alar­mantă". Ea susține că nu s-ar fi pu­tut ajunge aici fără coruperea unor demnitari și funcționari publici.
Serviciul Român de Informații, la rândul lui, a atras atenția autorităților, încă din anul 2010, că astfel se pune în primejdie secu­ritatea alimentară a României. Politicienii noștri însă ridică din umeri: "Uniunea Eu­ro­peană ne-a obligat să dăm o lege permisivă pentru vânzarea pământului către străini". O minciună. Respinsă de oficialii de la Bru­xelles, în discuțiile cu liderii unor sindicate ale fermierilor români. De altfel, Ungaria și Polonia au blocat, prin lege, vânzarea de te­re­nuri agricole către străini, dovedind că se poate. Fermierii români au cerut politi­cie­ni­lor o lege similară și la noi. Au fost ig­norați, amânați, refuzați.
Pământul românesc continuă să se vân­dă. Țăranii noștri nu sunt sprijiniți de stat să se dezvolte și să-și comercializeze produ­sele, așa cum se întâmplă în alte țări. Fer­mierii români primesc o subvenție de la Uni­unea Europeană de câteva ori mai mică decât fermierii din statele vestice. Sătui să muncească degeaba, aleg să aibă măcar o fărâmă de bunăstare. După care, prăpădul...
Suntem vulnerabili în fața străinilor, care au altă forță financiară și care pot determina autorități și particulari să comaseze mii de hectare de teren, pe care să facă agricultură la alt nivel. Rezultatul este că am redevenit grânarul Europei, dar vom fi tot flămânzi. Sau dependenți de alții. Grânele, legumele și fructele sunt exportate pentru a fi pre­lu­crate, iar noi importăm făină și produse pe bază de grâu - de pildă, 875 de mii de tone de pâine congelată pe an! - , carne de vită (60% din necesar) și de porc (75%), con­serve etc.
În plus, străinii care dețin suprafețe uria­șe de pământ și au resurse financiare au făcut din România țara experimentelor pen­tru culturi modificate genetic. Ținta: profitul cu orice preț, chiar și cu acela al pârjolirii pământului pentru zeci și sute de ani de aici încolo. Nu le pasă, căci nu e patria lor.
Iată de ce, 30 de organizații civice i-au înaintat, recent, premierului Dacian Cioloș un memoriu, în care îi atrag atenția asupra gravității situației și îi solicită să oprească vânzarea de terenuri către străini. Premierul, care, atenție, a fost și comisar european pen­tru agricultură, a rămas să se pronunțe. Și durează deja de câteva luni... Până atunci, un tânăr deputat liberal, Daniel Gheorghe, a depus în Parlament un proiect de lege prin care condițiile de vânzare către străini să fie înăsprite. Cum însă actuala legislatură e pe cale de a se încheia, probabil că și această inițiativă va fi lăsată spre adoptare viitorului Parlament. Dacă și acela o va amâna, peste câțiva ani va fi prea târziu. Statutul de co­lo­nie al României va fi deplin. Fără industrie, fără bogățiile subsolului, fără pământul care să ne hrănească, existența noastră va fi la che­remul străinilor, cedată în schimbul unor mărgele de sticlă.