Prof. dr. RADU BALTASIU - "Elita intelectuală românească are o jenă în a trata problema naţională"

Directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române

Românii din regiunea Covasna-Harghita sunt minoritari în propria ţară. Asta o ştim cu toţii, nu e o teorie, ci un fapt statistic. Este însă tragic că, spre deosebire de toate celelalte mino­ri­tăţi din România, pe ei nu îi apără nimeni. Sunt la mâna unei administraţii maghiarizate, care, din când în când, face paşi spre asimilarea lor completă. Despre această situaţie, care unui european i-ar părea cel puţin bizară, revista noastră a scris în repetate rânduri, fără ca oficiali ai statului român să ia atitu­di­ne. Grav este însă că nici intelectualii nu sunt preocu­paţi de soarta şi evoluţia autointitulatului "Ţinut Secuiesc". Majoritatea afişează indiferenţă, iar cei care sunt preocupaţi de problemă se tem să nu fie etichetaţi drept naţionalişti, cuvânt pus la index de elita corectă politic (politically correct). Exis­tă însă şi o mino­ritate de intelectuali ne­în­re­gi­men­taţi, care nu se uită mereu peste umăr când scriu sau vor­besc public. Unul dintre ei este şi prof. dr. Radu Bal­tasiu, sociolog, director al Centrului Euro­pean de Studii în Probleme Etnice al Academiei Ro­mâ­ne şi al Direcţiei pentru Românii din afara gra­ni­ţelor şi Limba română din cadrul ICR. Domnia sa a în­treprins în comunităţile ro­mâneşti din Covasna şi Har­ghi­ta o cercetare so­cio­logică, iar rezultatele ei, publi­ca­te în cadrul unui stu­diu ştiinţific, patronat de Aca­de­mia Română, ar trebui să-i dea de gândit oricărui român, mai ales politician cu răspundere publică. Mai ales că în respectivul do­cument apare un plan al unor cerce­tă­tori din Un­ga­ria, care propun, public, maghia­ri­zarea romilor, pen­tru asigurarea prezervării domi­na­ţiei ungureşti în cele două judeţe.

"În Harghita-Covasna există colectivităţi româneşti care trăiesc în frică"

- Domnule profesor, aş începe prin a vă ruga să faceţi o radiografie a comunităţii româneşti din Co­vasna şi Harghita.

- Autointitulatul Ţinut Secuiesc are astăzi, de facto, o largă autonomie, în vreme ce comunitatea româ­neas­că de acolo este cvasi ignorată; ea are acces la re­sursa administrativă, în măsura în care e condusă de primari români, sau dacă are legături directe cu ad­ministraţia centrală. Vorbim, de fapt, de discriminarea unei mino­ri­tăţi, căci asta sunt românii în Harghita-Co­vasna. Da­că "Consiliul Naţional pentru Com­ba­terea Discri­mi­nării" şi-ar face vreme să analizeze aşe­zat, conform le­gii, această chestiune, ar descoperi că ro­mânii sunt dis­criminaţi negativ în această zonă. Eli­ta maghiară preo­cupată de identitatea maghiară are un număr im­presio­nant de specialişti din Ungaria şi din România, care studiază "stocul lor de vitalitate", ca să zic aşa, şi care pro­pun politici ce sunt mai mult sau mai puţin în­su­şite de către administraţiile locale din zonele cu popu­laţie preponderent maghiară şi nu numai. Începu­tu­rile ac­tualei situaţii sunt seculare. Au fost comunităţi româ­neşti care nu şi-au mai revenit după şocul din 1940 când a fost cedat Ardealul de Nord (noi am iden­tificat în teren asemenea lucruri). Atunci oamenii au fost de­portaţi masiv şi nu s-au mai întors; am întâlnit comu­nităţi îngheţate în frica anului 1940. E un feno­men absolut straniu: frica este un fe­no­men individual, dar noi am întâlnit comunităţi care trăiesc în frică, o frică ne­precizată, motiv pentru care au comportamente insu­ficient studiate, care se ma­nifestă inclusiv prin pier­derea limbii - nu mai vorbesc limba lor strămo­şească, româna, decât la slujbă.

- În studiul dvs. aţi atras atenţia asupra unui plan cam ciudat de prezervare a identităţii comu­ni­tăţii maghiare în Transilvania. Despre ce este vor­ba?

- Există un studiu al unor cercetători maghiari (din care noi am citat), care cartografiază România din punc­tul de vedere a ceea ce ei numesc "abilitatea re­pro­­­ducerii etnice maghiare". Autorii au împărţit Tran­sil­­vania în 4 regiuni ale acestei "reproduceri etnice ma­ghiare", făcând o proiecţie care operează pe 30 de ani, între 2002 şi 2032. Conform acesteia, ei au calculat care este cea mai potrivită zonă pe care ar tre­bui să se con­centreze pentru a păstra "potenţialul etnic ma­ghiar", iar aceasta este Harghita-Covasna. Celelalte trei regiuni sunt zone în care fie maghiarii şi-ar fi pier­dut potenţialul acesta de reproducere etnică şi ar fi fost deja "asimilaţi" de români, fie procesul de asi­milare "ar fi ireversibil". Atunci, singura lor zonă de oarecare optimism este zona a patra, Covasna-Ciuc. Iar în această zonă, speranţele autorilor sunt legate de co­munitatea romă care, pentru autori, re­prezintă un grup-ţintă interesant. Ei pornesc de la pre­misa că populaţia aceasta de romi este cea mai prolifică - se estimează că este singura populaţie care va creşte în următorii 20 de ani în zonă, contingentul femeilor fertile din această etnie explodând la peste 190% în 2032. Citez din studiu: "Principala preocu­pare în ceea ce îi priveşte pe romi este integrarea acestora în sistemul instituţional maghiar". Eu am toată stima pentru colegii maghiari, preocupaţi cu atâta atenţie de soarta consângenilor lor; însă am încercat să atrag atenţia, de câte ori am avut prilejul (nu ştiu în ce mă­sură am fost înţeles) că ideologizarea ris­că să ducă la o fundătură, şi iată că am avut drep­tate: această zonă este printre cele mai sărace din Ro­mânia, iar maghiarii suferă de sărăcie la fel ca şi ro­mânii. Ce înseamnă ideologizare? Înseamnă absolu­ti­zarea, în cazul de faţă, a acelor idei privind etni­ci­tatea, şi ignorarea completă a tuturor celorlalte pro­ble­me care ţin de bunăstarea unei comunităţi. Şi atunci, dacă, pe de o parte, românii, care sunt comu­ni­tatea minoritară locală din Harghita-Covasna îşi pierd structurile comunitare, care se atro­fia­ză, pentru că nu au acces la administraţie, economie, cul­tură ş.a.m.d., cealaltă comunitate, maghiară, ma­joritară în această regiune, riscă tot un impas - de astă da­tă unul ideologic, prin hipertrofia unor preocupări care riscă să-i consume tocmai vitalitatea de care res­pectivii cercetători sunt preocupaţi. Ei riscă să ajungă o "comunitate inventată", un termen consacrat apărut în sociologia celei de a doua părţi a sec. XX.

"Etnicul e ceva ce nu poate fi ignorat, dar dacă îl supralicitezi, are efecte perverse"

- Deocamdată, comunitatea maghiară din Har­ghita-Covasna nu pare deloc inventată. Dimpotrivă, ea există şi e foarte puternică...

- Diferenţa dintre o comunitate reală şi o comu­nitate inventată este aceea că o comunitate reală este o structură întemeiată în primul rând pe tradiţie, pe afinitatea lingvistică, pe sentimentul de apartenenţă, în timp ce comunitatea inventată este mai degrabă o co­mu­nitate strânsă în jurul unui scop, adeseori, ideologic. Nicolae Iorga discută în Hotare şi spaţii naţionale, despre statele de substituţie, versus statele organice. Sunt convins că majoritatea colegilor mei ma­ghiari cunosc această chestiune, pentru că în lucra­rea citată sunt discutate şi pericolele ideologizării etnicului. Etnicul e o constantă, este ceva ce nu poate fi ignorat, dar dacă te joci cu el, în sensul că îl supralicitezi, ai efecte perverse. În Covasna-Harghita principalul efect este sărăcirea populaţiei, inclusiv a celei maghiare. Statistic, aceste două judeţe sunt cele mai înapoiate din Transilvania şi printre cele mai înapoiate din România. Eu cred că, pur şi simplu, în aceste două judeţe e vorba de un blocaj. Cei care ar vrea şi ar putea să facă ceva nu reuşesc nimic, pentru că sunt supuşi presiunii unei norme de grup. Dacă norma de grup este asta pe care o vedem la televizor, cu patrii şi tradiţii inventate sau exagerate, cu istorii exagerate sau reinventate, atunci, sigur că oamenii care au un comportament mai aşezat, români sau maghiari, nu au loc în discuţie.

- De fapt, cine sunt, cu adevărat, responsabili de soarta comunităţii româneşti din Covasna-Har­ghita? Cine sunt cei care au împins-o în această zonă gri a existenţei, făcând din ei o etnie mai puţin protejată decât orice altă etnie din România. Şi asta, în propria lor ţară!

- Sunt două tipuri de elite responsabile de această situaţie: cele care produc idei şi cele care le imple­men­tează. Elita intelectuală românească, care produce ideile, are o problemă, o reţinere, o jenă în a trata pro­blema naţională - şi din această perspectivă suntem, cred, o excepţie europeană. Nu-mi dau seama dacă mai există vreo ţară în care elita intelectuală, cu acces la re­surse, să fie atât de jenată, încât nu doar să nu dez­bată, dar să trateze uneori chiar cu dispreţ fenomenul propriei comunităţi. În al doilea rând, sunt responsabili cei care au puterea de a implementa ideile - adminis­traţia. Ar trebui menţionat că în ultimii 100 de ani, administraţia locală din Covasna-Harghita a fost preponderent în mâna comunităţii maghiare, care a con­dus, atât în vremea perioadei staliniste a comu­nismului din România, cât şi după 1989.

- Cum de aceste probleme ale românilor din Covasna-Harghita nu au explodat într-un Kosovo?

- Pentru că poporul român este foarte tolerant şi pentru că avem experienţa negocierii, în istorie, a statutului de naţiune tolerată în propria sa ţară. După răscoala de la Bobâlna şi, mai precis, prin codul lui Werböczy, românii, cea mai numeroasă naţionalitate din Transilvania, au devenit naţiune tolerată. Asta, apropo de noţiunea de toleranţă. Asta înseamnă o jumătate de mileniu, dacă nu mai mult, de experienţă istorică cu un tip particular de administraţie.

"Marea problemă a comunităţii maghiare este blocajul politic"

- Deocamdată, problemele din Covasna-Harghita nu sunt băgate în seamă dar zona respectivă ar putea deveni instabilă. Ce ar trebui făcut?

- Cel mai bun studiu din acest punct de vedere a fost făcut de Anton Golopenţia, în perioada interbelică, el fiind unul dintre sfătuitorii guvernului din acea pe­rioa­dă şi unul dintre cei mai importanţi cercetători ai şco­lii sociologice de la Bucureşti. El vorbeşte despre in­tegrare, iar termenul care decurge de aici este acela de interculturalitate, care are şi o consecinţă econo­mi­că foarte interesantă - şi anume, conexarea acestui teri­toriu cu restul teritoriului. De pildă, noi am fost sur­prinşi să vedem că fluxul economic natural între aceas­tă zonă şi restul ţării nu este nici către Cluj-Napoca, nici către Târgu Mureş, cu atât mai puţin către alte ca­pi­tale europene vecine, ci către Braşov. Deci, Braşovul are o energie gravitaţională atât de importantă, încât dă peste cap calculele minţilor înfierbântate. Pentru că, dacă economic, oamenii se duc spre Braşov - un cen­tru economic important, un oraş nu doar românesc, ci cos­mopolit, deschis, cu o economie neutră din punct de vedere ideologic, un oraş prin excelenţă cultural, cu uni­versitate, Braşovul însuşi va filtra aceste preocupări şi va asigura un debuşeu presiunilor din Covasna-Harghita, pentru toată populaţia, indiferent de etnie. Dar lucrul acesta nu pare a fi fructificat suficient. Adică, e foarte important să existe o legătură feroviară mult mai bună. Cum ajung, de pildă, laptele, sau fânul, sau carnea, care sunt produse de o calitate excepţională în Covasna-Harghita, într-un centru industrial ca Bra­şo­vul, Bucureştiul ori Bacăul? Nu există un transport al mărfurilor coerent, nu ai reţele de distribuţie care să valorifice în folosul comunităţilor produsul local. Toţi locuitorii acelei zone sunt realmente izolaţi, indiferent de etnie, pentru că nu există un circuit economic coe­rent. Şoselele sunt modernizate la nivelul perioadei in­terbelice, dar nu s-a construit nimic nou semnificativ spre zona aceea, căile ferate astăzi au o viteză de cir­cu­laţie mult mai mică decât în al Doilea Război Mon­dial. Marfa e perisabilă, ne trebuie antrepozite, trebuie un pic gândită chestiunea. Astăzi, spre exemplu, e mai uşor să aduci lapte din Polonia, la fabrica din Sfântu Gheorghe, decât din Harghita! Fabrica locală de lapte din Sfântu Gheorghe a văzut că e mai profitabil să ia lap­te din Polonia sau Ungaria, decât de la ţăranii din apro­piere. Toată lumea are probleme, iar marea pro­blemă a comunităţii maghiare este blocajul politic: ei nu au alternativă doctrinară, aproape toţi votează aceeaşi formaţiune, este o înregimentare care le închi­de perspectivele. În fine, e un comportament tipic celor care se consideră minoritari - drama este că ei nu sunt mi­noritari, sunt majoritari acolo şi ar trebui să-şi asu­me condiţia de majoritar.