Toate reacţiile sunt justificate. În primul rând prin rezultate. Majoritatea analiştilor se aşteptau ca PNL-ul, partidul preşedintelui ţării, să le câştige fără mari poticneli. Or, ele au fost câştigate de PSD. În al doilea rând, cei mai mulţi observatori sperau că noii edili vor reprezenta vârful de lance al schimbării de la bază a clasei politice româneşti. Se credea că o mobilizare de tipul celei care a făcut posibilă alegerea ca preşedinte al României a lui Klaus Iohannis va aduce o infuzie de oameni noi, tineri şi responsabili, care să dinamizeze, în bine, situaţia comunităţilor teritoriale. În prea multe dintre oraşele şi satele României au "guvernat" edili incapabili, corupţi, dependenţi de alte interese decât cele ale localităţilor "păstorite" de ei. Mobilizarea sperată nu s-a produs, absenteismul la vot reprezentând aproape 60% din masa alegătorilor. Chiar şi în condiţiile capitalei, cu un electorat presupus informat şi dornic de schimbare, după administraţia ticălos-nepăsătoare a doctorului Sorin Oprescu, curentul antipoliticianist nu s-a transformat în torent. Nicuşor Dan, candidatul antisistem al USB, purtătorul speranţei că, în sfârşit, marile afaceri oneroase pe seama celui mai mare buget local vor fi controlate, nu a atras decât 30% din voturile exprimate, lăsând oraşul, cu sectoarele sale, să fie inundat de "mareea roşie", PSD-istă. Starea de spirit care i-a strâns laolaltă pe "indignaţi" după tragedia de la clubul Colectiv, cu rezultatul efectiv al prăbuşirii coruptului "cabinet Ponta", nu s-a mai cristalizat. Tinerii, care reprezentau suportul şi speranţa grupării lui Nicuşor Dan, au preferat să rămână la terase şi cluburi, în loc să pună umărul la răsturnarea unui sistem de administrare putred, până la esenţă. În al treilea rând, campania a fost "moale", ca şi cum protagoniştilor le-ar fi fost lehamite să coboare în arenă pentru dezbateri reale, pe proiecte concrete şi cu soluţii concrete, preferându-se - iarăşi - discursurile ideologice sterile, formulările generale, detaşarea cinică.
Care au fost cauzele acestei "reacţii perverse" a electoratului, care indică, evident, un impas al societăţii româneşti în ansamblul ei? Cum se explică revenirea triumfătoare a "sistemului ticăloşit", inclusiv realegerea clară a unor "primari penali", condamnaţi sau vizaţi de Justiţie? Ce s-a întâmplat cu emulaţia generată de alegerea lui Iohannis în fruntea ţării, care anunţa o radicalizare a electoratului, în favoarea procesului de asanare a mlaştinii politice în care România se zbate de peste un sfert de secol? S-ar putea spune că electoratul a ajuns la o anume resemnare, privitoare la posibilitatea de a transforma clasa politică existentă, care s-a dovedit la fel de mediocră, interesată doar de sine şi de propria-i bunăstare, în ciuda schimbării de generaţie ce s-a produs în mod natural. Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc şi "colegii" de partid promovând în politică indivizi după chipul şi asemănarea lor. Ponta, Şova, Negoiţă etc. s-au format pe lângă ei, au învăţat de la ei manevrarea "sistemului", adaptarea acestuia la împrejurări. Alegerea primarilor într-un singur tur, formulă absolut nedemocratică, a reprezentat o astfel de "adaptare", la care a consimţit întreaga clasă politică, deşi acele componente ale ei dornice să schimbe, totuşi, câte ceva ar fi trebuit să sesizeze că măsura s-ar putea întoarce împotriva lor. PNL-ul a protestat în zadar împotriva acestei aberaţii politice, dar numai după ce USL-ul, alianţa compromiţătoare cu PSD pentru încălecarea definitivă a ţării, s-a rupt. Protestele nu au fost însoţite de amendarea protagoniştilor, ca Mihai Voicu sau Teodor Atanasiu, pe care liberalii ar fi trebuit să-i oblige să facă nişte paşi înapoi. Cum să nu devină resemnat electoratul, susţinând o lozincă de tipul "PSD-PNL, aceeaşi mizerie!", când constată că aceiaşi actori care ieri se îmbrăţişau, acum se înjură, toată chestiunea reducându-se la "accesul la ciolan". La "locale", la care electoratul din diaspora, motivat european şi responsabil, nu a avut acces, resemnarea de care vorbim a avut, în special pentru cei care au alimentat, cât de cât, speranţele, un efect devastator. PNL-ul a câştigat doar în acele localităţi în care primarii săi şi-au dovedit în mandatele anterioare competenţa.
În Bucureşti, unde îşi are sediul conducerea liberalilor, s-a produs însă dezastrul. Analiştii au surprins deja motivele pierderii capitalei, oraşul-fanion al ţării şi, în genere, comunitatea care dădea tonul opţiunilor politice avansate ale electoratului român. S-a scris mult despre "bâlbele" produse în desemnarea candidatului la primăria generală, despre "bicefalia" dăunătoare în organizaţiile lor de sector, despre rolul nociv, politicianist, al aceloraşi personaje care au susţinut şi votul într-un singur tur de scrutin (versatilul Teodor Atanasiu fiind perceput ca autor al "găselniţei" alegerii unui ideolog opus liberalismului pentru candidatura la primărie, culmea, cu sprijinul entuziast al Alinei Gorghiu, copreşedinte al formaţiunii), despre imoralitatea unor asocieri locale, pierzătoare prin definiţie. PNL-ul nu a pierdut pentru că, la dreapta, unde se situează, au concurat mai multe formaţiuni politice (deşi, în cazul turului unic de scrutin, fragmentarea a avut un anume rol), ci pentru că nu a reuşit să promoveze, în această bătălie, semnificativă pentru "parlamentarele" din toamnă, figuri noi, tineri energici, dispuşi să îşi asume, transparent şi total, administraţia gospodăriilor comunale ale oraşului. Mai mult, în contextul în care campania pe internet a lui Nicuşor Dan nu a mai fost la fel de energică precum cele marcat-emoţionale dinainte, reprezentantul său, Cătălin Predoiu, nu şi-a onorat decizia de a se retrage necondiţionat în favoarea acestuia, deşi se vedea, şi fără sondaje, că "bătălia" se va da între el şi Gabriela Vrânceanu-Pandele. PSD-ul a ştiut, în schimb, să numească, la majoritatea sectoarelor, tineri cvasinecunoscuţi (renunţând la figurile controversate, îmbătrânite în rele) şi să o susţină pe Vrânceanu-Pandele, unul dintre puţinii lideri ai săi fără dificultăţi cu DNA-ul, ANI sau DIICOT-ul.
Dacă vrea să conteze real la "parlamentarele" din toamnă, PNL-ul trebuie să treacă la transformări radicale. Renunţarea la bicefalie şi reorganizarea pe baze unitare este absolut necesară. Promovarea tinerilor dedicaţi doctrinei şi dinamici în influenţarea alegătorilor este obligatorie. Absenteiştii pot fi atraşi numai prin formule tranşante, antisistem, transparente şi deschise spre viitor. Politicienii liberali trebuie să fie conştienţi că "parlamentarele" acestea sunt una din ultimele şanse ca partidul lor să supravieţuiască. Până în toamnă, USR-ul lansat de Nicuşor Dan nu are, în principiu, timp pentru conturarea fermă a structurilor politice proprii. "Parlamentarele" adaugă şi votul diasporei, care ştie bine, în cunoştinţă de cauză, ce reprezintă PSD-ul. Tergiversând, amânând necesara curăţenie, PNL-ul le-ar putea pierde. Consecinţa, democratic de neacceptat, ar putea fi recolorarea în roşu a României.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
