Toate reacțiile sunt justificate. În primul rând prin rezultate. Majoritatea analiștilor se așteptau ca PNL-ul, partidul președintelui țării, să le câștige fără mari poticneli. Or, ele au fost câștigate de PSD. În al doilea rând, cei mai mulți observatori sperau că noii edili vor reprezenta vârful de lance al schimbării de la bază a clasei politice românești. Se credea că o mobilizare de tipul celei care a făcut posibilă alegerea ca președinte al României a lui Klaus Iohannis va aduce o infuzie de oameni noi, tineri și responsabili, care să dinamizeze, în bine, situația comunităților teritoriale. În prea multe dintre orașele și satele României au "guvernat" edili incapabili, corupți, dependenți de alte interese decât cele ale localităților "păstorite" de ei. Mobilizarea sperată nu s-a produs, absenteismul la vot reprezentând aproape 60% din masa alegătorilor. Chiar și în condițiile capitalei, cu un electorat presupus informat și dornic de schimbare, după administrația ticălos-nepăsătoare a doctorului Sorin Oprescu, curentul antipoliticianist nu s-a transformat în torent. Nicușor Dan, candidatul antisistem al USB, purtătorul speranței că, în sfârșit, marile afaceri oneroase pe seama celui mai mare buget local vor fi controlate, nu a atras decât 30% din voturile exprimate, lăsând orașul, cu sectoarele sale, să fie inundat de "mareea roșie", PSD-istă. Starea de spirit care i-a strâns laolaltă pe "indignați" după tragedia de la clubul Colectiv, cu rezultatul efectiv al prăbușirii coruptului "cabinet Ponta", nu s-a mai cristalizat. Tinerii, care reprezentau suportul și speranța grupării lui Nicușor Dan, au preferat să rămână la terase și cluburi, în loc să pună umărul la răsturnarea unui sistem de administrare putred, până la esență. În al treilea rând, campania a fost "moale", ca și cum protagoniștilor le-ar fi fost lehamite să coboare în arenă pentru dezbateri reale, pe proiecte concrete și cu soluții concrete, preferându-se - iarăși - discursurile ideologice sterile, formulările generale, detașarea cinică.
Care au fost cauzele acestei "reacții perverse" a electoratului, care indică, evident, un impas al societății românești în ansamblul ei? Cum se explică revenirea triumfătoare a "sistemului ticăloșit", inclusiv realegerea clară a unor "primari penali", condamnați sau vizați de Justiție? Ce s-a întâmplat cu emulația generată de alegerea lui Iohannis în fruntea țării, care anunța o radicalizare a electoratului, în favoarea procesului de asanare a mlaștinii politice în care România se zbate de peste un sfert de secol? S-ar putea spune că electoratul a ajuns la o anume resemnare, privitoare la posibilitatea de a transforma clasa politică existentă, care s-a dovedit la fel de mediocră, interesată doar de sine și de propria-i bunăstare, în ciuda schimbării de generație ce s-a produs în mod natural. Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc și "colegii" de partid promovând în politică indivizi după chipul și asemănarea lor. Ponta, Șova, Negoiță etc. s-au format pe lângă ei, au învățat de la ei manevrarea "sistemului", adaptarea acestuia la împrejurări. Alegerea primarilor într-un singur tur, formulă absolut nedemocratică, a reprezentat o astfel de "adaptare", la care a consimțit întreaga clasă politică, deși acele componente ale ei dornice să schimbe, totuși, câte ceva ar fi trebuit să sesizeze că măsura s-ar putea întoarce împotriva lor. PNL-ul a protestat în zadar împotriva acestei aberații politice, dar numai după ce USL-ul, alianța compromițătoare cu PSD pentru încălecarea definitivă a țării, s-a rupt. Protestele nu au fost însoțite de amendarea protagoniștilor, ca Mihai Voicu sau Teodor Atanasiu, pe care liberalii ar fi trebuit să-i oblige să facă niște pași înapoi. Cum să nu devină resemnat electoratul, susținând o lozincă de tipul "PSD-PNL, aceeași mizerie!", când constată că aceiași actori care ieri se îmbrățișau, acum se înjură, toată chestiunea reducându-se la "accesul la ciolan". La "locale", la care electoratul din diaspora, motivat european și responsabil, nu a avut acces, resemnarea de care vorbim a avut, în special pentru cei care au alimentat, cât de cât, speranțele, un efect devastator. PNL-ul a câștigat doar în acele localități în care primarii săi și-au dovedit în mandatele anterioare competența.
În București, unde își are sediul conducerea liberalilor, s-a produs însă dezastrul. Analiștii au surprins deja motivele pierderii capitalei, orașul-fanion al țării și, în genere, comunitatea care dădea tonul opțiunilor politice avansate ale electoratului român. S-a scris mult despre "bâlbele" produse în desemnarea candidatului la primăria generală, despre "bicefalia" dăunătoare în organizațiile lor de sector, despre rolul nociv, politicianist, al acelorași personaje care au susținut și votul într-un singur tur de scrutin (versatilul Teodor Atanasiu fiind perceput ca autor al "găselniței" alegerii unui ideolog opus liberalismului pentru candidatura la primărie, culmea, cu sprijinul entuziast al Alinei Gorghiu, copreședinte al formațiunii), despre imoralitatea unor asocieri locale, pierzătoare prin definiție. PNL-ul nu a pierdut pentru că, la dreapta, unde se situează, au concurat mai multe formațiuni politice (deși, în cazul turului unic de scrutin, fragmentarea a avut un anume rol), ci pentru că nu a reușit să promoveze, în această bătălie, semnificativă pentru "parlamentarele" din toamnă, figuri noi, tineri energici, dispuși să își asume, transparent și total, administrația gospodăriilor comunale ale orașului. Mai mult, în contextul în care campania pe internet a lui Nicușor Dan nu a mai fost la fel de energică precum cele marcat-emoționale dinainte, reprezentantul său, Cătălin Predoiu, nu și-a onorat decizia de a se retrage necondiționat în favoarea acestuia, deși se vedea, și fără sondaje, că "bătălia" se va da între el și Gabriela Vrânceanu-Pandele. PSD-ul a știut, în schimb, să numească, la majoritatea sectoarelor, tineri cvasinecunoscuți (renunțând la figurile controversate, îmbătrânite în rele) și să o susțină pe Vrânceanu-Pandele, unul dintre puținii lideri ai săi fără dificultăți cu DNA-ul, ANI sau DIICOT-ul.
Dacă vrea să conteze real la "parlamentarele" din toamnă, PNL-ul trebuie să treacă la transformări radicale. Renunțarea la bicefalie și reorganizarea pe baze unitare este absolut necesară. Promovarea tinerilor dedicați doctrinei și dinamici în influențarea alegătorilor este obligatorie. Absenteiștii pot fi atrași numai prin formule tranșante, antisistem, transparente și deschise spre viitor. Politicienii liberali trebuie să fie conștienți că "parlamentarele" acestea sunt una din ultimele șanse ca partidul lor să supraviețuiască. Până în toamnă, USR-ul lansat de Nicușor Dan nu are, în principiu, timp pentru conturarea fermă a structurilor politice proprii. "Parlamentarele" adaugă și votul diasporei, care știe bine, în cunoștință de cauză, ce reprezintă PSD-ul. Tergiversând, amânând necesara curățenie, PNL-ul le-ar putea pierde. Consecința, democratic de neacceptat, ar putea fi recolorarea în roșu a României.