Bilanțul unei înfrângeri

Toma Roman
Rezultatele alegerilor locale din 5 iunie a.c. au pro­vocat un val masiv de comentarii, replici publice și chiar incriminări între "actorii" implicați.

Toate reacțiile sunt justificate. În primul rând prin rezultate. Majoritatea ana­liș­tilor se așteptau ca PNL-ul, partidul președintelui țării, să le câștige fără mari poticneli. Or, ele au fost câștigate de PSD. În al doilea rând, cei mai mulți observatori sperau că noii edili vor reprezenta vârful de lance al schimbării de la bază a clasei politice românești. Se credea că o mobilizare de tipul celei care a făcut posibilă alegerea ca președinte al Ro­mâniei a lui Klaus Iohannis va aduce o infuzie de oameni noi, tineri și responsabili, care să dinamizeze, în bine, situa­ția comuni­tă­ților teritoriale. În prea multe dintre orașele și sa­tele Ro­mâniei au "guvernat" edili incapabili, corupți, de­pendenți de alte interese decât cele ale localităților "păs­to­rite" de ei. Mo­bilizarea sperată nu s-a produs, absenteismul la vot reprezentând aproape 60% din masa alegătorilor. Chiar și în condițiile capitalei, cu un electorat presupus in­format și dornic de schimbare, după administrația ticălos-ne­pă­sătoare a doctorului Sorin Oprescu, curentul antipo­liti­cianist nu s-a trans­format în torent. Nicușor Dan, candidatul antisistem al USB, purtătorul speranței că, în sfârșit, marile afaceri one­roase pe seama celui mai mare buget local vor fi controlate, nu a atras decât 30% din voturile exprimate, lăsând orașul, cu sectoarele sale, să fie inundat de "mareea roșie", PSD-istă. Starea de spirit care i-a strâns laolaltă pe "indignați" după tragedia de la clubul Colectiv, cu rezultatul efectiv al prăbușirii coruptului "cabinet Ponta", nu s-a mai cristalizat. Tinerii, care reprezentau suportul și speranța gru­pării lui Nicușor Dan, au preferat să rămână la terase și clu­buri, în loc să pună umărul la răsturnarea unui sistem de ad­minis­trare putred, până la esență. În al treilea rând, campania a fost "moale", ca și cum protagoniștilor le-ar fi fost leha­mite să coboare în arenă pentru dezbateri reale, pe proiecte con­crete și cu soluții concrete, preferându-se - iarăși - discur­su­rile ideo­logice sterile, formulările generale, deta­șarea cini­că.
Care au fost cauzele acestei "reacții perverse" a electo­ratului, care indică, evident, un impas al societății românești în ansamblul ei? Cum se explică revenirea triumfătoare a "sistemului ticăloșit", inclusiv realegerea clară a unor "pri­mari penali", condamnați sau vizați de Justiție? Ce s-a în­tâmplat cu emulația generată de alegerea lui Iohannis în frun­tea țării, care anunța o radicalizare a electoratului, în favoarea procesului de asanare a mlaștinii politice în care Ro­mânia se zbate de peste un sfert de secol? S-ar putea spu­ne că electoratul a ajuns la o anume resemnare, privitoare la posibilitatea de a transforma clasa politică existentă, care s-a dovedit la fel de mediocră, interesată doar de sine și de pro­pria-i bunăstare, în ciuda schimbării de generație ce s-a pro­dus în mod natural. Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc și "co­­legii" de partid promovând în politică indivizi după chi­pul și asemănarea lor. Ponta, Șova, Negoiță etc. s-au format pe lângă ei, au învățat de la ei manevrarea "sistemului", adaptarea acestuia la împrejurări. Alegerea primarilor într-un singur tur, formulă absolut nedemocratică, a reprezentat o astfel de "adaptare", la care a consimțit întreaga clasă po­li­tică, deși acele componente ale ei dornice să schimbe, totuși, câte ceva ar fi trebuit să sesizeze că măsura s-ar putea întoar­ce împotriva lor. PNL-ul a protestat în zadar împotriva aces­tei aberații politice, dar numai după ce USL-ul, alianța com­promițătoare cu PSD pentru încălecarea definitivă a țării, s-a rupt. Protestele nu au fost însoțite de amendarea pro­ta­goniștilor, ca Mihai Voicu sau Teodor Atanasiu, pe care libe­ralii ar fi trebuit să-i oblige să facă niște pași înapoi. Cum să nu devină resemnat electoratul, susținând o lozincă de tipul "PSD-PNL, aceeași mizerie!", când constată că ace­iași ac­tori care ieri se îmbrățișau, acum se înjură, toată ches­tiunea reducându-se la "accesul la ciolan". La "locale", la care elec­toratul din diaspora, motivat european și respon­sabil, nu a avut acces, resemnarea de care vorbim a avut, în special pentru cei care au alimentat, cât de cât, speranțele, un efect de­vastator. PNL-ul a câștigat doar în acele localități în care pri­marii săi și-au dovedit în mandatele anterioare com­pe­tența.
În București, unde își are sediul conducerea liberalilor, s-a produs însă dezastrul. Analiștii au surprins deja motivele pier­derii capitalei, orașul-fanion al țării și, în genere, comu­nitatea care dădea tonul opțiunilor politice avansate ale elec­to­ratului român. S-a scris mult despre "bâlbele" produse în desemnarea candidatului la primăria generală, despre "bi­cefalia" dăunătoare în organizațiile lor de sector, despre rolul nociv, politicianist, al acelorași personaje care au susținut și votul într-un singur tur de scrutin (versatilul Teodor Ata­nasiu fiind perceput ca autor al "găselniței" alegerii unui ideo­log opus liberalismului pentru candidatura la primărie, cul­mea, cu sprijinul entuziast al Alinei Gorghiu, copre­ședinte al for­mațiunii), despre imoralitatea unor asocieri locale, pierză­toare prin definiție. PNL-ul nu a pierdut pentru că, la dreap­ta, unde se situează, au concurat mai multe for­mațiuni poli­tice (deși, în cazul turului unic de scrutin, frag­mentarea a avut un anume rol), ci pentru că nu a reușit să pro­moveze, în această bătălie, semnificativă pentru "par­lamentarele" din toamnă, figuri noi, tineri energici, dispuși să își asume, transparent și total, administrația gospodăriilor comunale ale orașului. Mai mult, în contextul în care cam­pania pe internet a lui Nicușor Dan nu a mai fost la fel de ener­gică precum cele marcat-emoționale dinainte, repre­zentantul său, Cătălin Predoiu, nu și-a onorat decizia de a se retrage necondiționat în favoarea acestuia, deși se vedea, și fără sondaje, că "bă­tălia" se va da între el și Gabriela Vrân­ceanu-Pandele. PSD-ul a știut, în schimb, să numească, la majoritatea sec­toa­relor, tineri cvasinecunoscuți (renunțând la figurile con­tro­versate, îmbătrânite în rele) și să o susțină pe Vrânceanu-Pandele, unul dintre puținii lideri ai săi fără dificultăți cu DNA-ul, ANI sau DIICOT-ul.
Dacă vrea să conteze real la "parlamentarele" din toam­nă, PNL-ul trebuie să treacă la transformări radicale. Re­nunțarea la bicefalie și reorganizarea pe baze unitare este ab­solut necesară. Promovarea tinerilor dedicați doctrinei și dina­mici în influențarea alegătorilor este obligatorie. Ab­senteiștii pot fi atrași numai prin formule tranșante, antisis­tem, transparente și deschise spre viitor. Politicienii liberali trebuie să fie conștienți că "parlamentarele" acestea sunt una din ultimele șanse ca partidul lor să supraviețuiască. Până în toamnă, USR-ul lansat de Nicușor Dan nu are, în principiu, timp pentru conturarea fermă a structurilor politice proprii. "Parlamentarele" adaugă și votul diasporei, care știe bine, în cunoștință de cauză, ce reprezintă PSD-ul. Tergiversând, amânând necesara curățenie, PNL-ul le-ar putea pierde. Con­secința, democratic de neacceptat, ar putea fi recolorarea în roșu a României.