Colonul iritabil reprezintă cea mai frecventă problemă digestivă pentru care se solicită consultaţie medicală. În principal, este vorba despre o tulburare funcţională a colonului (dar nu numai, ci şi la nivelul intestinului subţire), care se manifestă prin tulburări ale tranzitului intestinal şi dureri abdominale. Apare mai des la adulţii tineri şi, dintre sexe, mai ales la femei.
Cauzele care o produc sunt multiple, cele mai importante ţinând de factorii psiho-emoţionali, alimentari şi ca efecte secundare după unele medicamente.
Factorii psiho-emoţionali sunt pe primul plan în producerea acestei afecţiuni. Astfel, persoanele cu un caracter impulsiv, care se enervează repede şi mai ales cele care nu îşi manifestă aceste sentimente sunt mai predispuse.
Factorii alimentari influenţează şi ei manifestările din colonul iritabil. Scăderea consumului de legume şi fructe are o influenţă negativă asupra afecţiunii, agravându-se spasmele dureroase ale intestinului, datorită reducerii volumului materiilor fecale. Mesele luate în grabă, fără un program regulat, în condiţii de nervozitate sau supărare, au acelaşi efect de amplificare a simptomelor. Asupra colonului iritabil acţionează, deosebit de nociv, consumul cronic şi, mai ales, abuzul de condimente, alcool şi tutun.
Principalele probleme care apar sunt durerile abdominale, modificarea tranzitului intestinal, balonările şi indispoziţia generală.
Durerile pot să apară în oricare parte a abdomenului, dar mai frecvente şi caracteristice sunt cele care se simt în zona centrală şi în partea stângă jos. Apar sub formă de colici, declanşate de multe ori de alimentaţie, şi care se ameliorează sau dispar după scaun. Durerea mai poate să fie percepută sub diferite forme: arsură, distensie, jenă dureroasă şi înţepătură.
Pe lângă agravarea dată de alimentaţie, durerile mai sunt influenţate şi de starea psiho-emoţională a pacientului, atunci când acesta este relaxat şi odihnit, durerile putând să dispară în totalitate.
Modificarea tranzitului intestinal însoţeşte întotdeauna durerile. De obicei, predomină constipaţia. Atunci când se prelungeşte durata constipaţiei, pe lângă materiile fecale, pacienţii pot să elimine mucus (o substanţă semilichidă, gelatinoasă). Perioadele cu constipaţie alternează cu cele cu diaree. În această situaţie apar scaune, de obicei dimineaţa, obligând pacientul să meargă urgent la toaletă sau chiar trezindu-l din somn. La anumiţi pacienţi, predomină diareea, cum este şi cazul dvs. Diareea poate să fie provocată de situaţii stresante sau de alimentaţie. Frecvent, este precedată de crampe abdominale, care sunt ameliorate sau dispar după eliminarea scaunului.
Balonările sunt un simptom supărător. Pot să fie corelate cu alimentaţia (apar în special după ce pacienţii mănâncă) sau sunt independente de aceasta, bolnavii simţindu-se balonaţi chiar şi pe stomacul gol.
Aşa cum am menţionat, pacienţii cu colon iritabil au de multe ori şi tulburări psiho-emoţionale: depresie, anxietate (frică fără un motiv bine definit), iritabilitate, nervozitate excesivă. La acestea se adaugă aşa-numitele simptome neuro-vegetative: palpitaţii, transpiraţii reci, stare de oboseală permanentă, tulburări de ciclu la femei şi scăderea dorinţei sexuale.
Pentru stabilirea diagnosticului, trebuie urmărită evoluţia bolii. Există un contrast între intensitatea simptomelor, în special a durerii, care sunt foarte pregnante, şi starea generală a pacientului, care nu este foarte mult influenţată. Cu cât evoluţia este mai lungă, fără alte complicaţii, cu atât este mai probabil diagnosticul de colon iritabil. Chiar dacă diagnosticul este evident şi fără ajutorul investigaţiilor, la unii pacienţi acestea trebuie efectuate complet. Este vorba despre acei pacienţi care au o componentă psiho-emoţională importantă şi care sunt convinşi că suferă de o boală foarte gravă, de obicei, de cancer. Ei nu pot fi convinşi altfel decât prin efectuarea unui număr cât mai mare de analize complexe, care să le arate că, de fapt, suferă de colon iritabil. Este important să capete această convingere, evoluţia afecţiunii fiind ulterior influenţată pozitiv. Metoda cea mai bună este colonoscopia, unde se vizualizează colonul în întregime.
În tratamentul colonului iritabil, pe primul plan stă rezolvarea problemelor psiho-emoţionale ale pacientului, pentru a-şi redobândi echilibrul interior.
Regimul alimentar este de asemenea important. Aici, cel mai bun medic este pacientul însuşi, deoarece fiecare trebuie să-şi adapteze regimul în funcţie de alimentele pe care le tolerează. Există o mare variaţie individuală, unii suportând foarte bine anumite alimente, în timp ce alţii nu. Se pot face doar câteva recomandări cu caracter general:
* excluderea consumului de alcool, cafea şi renunţarea la fumat;
* alimentaţia să fie regulată, cu 3 mese pe zi, bine echilibrate şi fără excese;
* excluderea laptelui, dacă există intoleranţă la lactoză.
Pe lângă aceste măsuri igieno-dietetice, în cazul dvs., pentru că tranzitul intestinal este accelerat, se recomandă o serie de tratamente naturale. Argila are proprietăţi antiinflamatorii, dezinfectante, de favorizare a vindecării leziunilor mucoasei. Se face o cură de 3 săptămâni, după care se face o pauză de 10 zile şi se reia. Se foloseşte o lingură de pulbere la un pahar, dizolvată în apă de izvor sau apă plată. Se prepară cu o seară înainte de a se consuma. În primele două zile, se bea doar apa de deasupra argilei, care se depune la fund. În zilele următoare, se amestecă şi se consumă tot conţinutul. În prima săptămână, se bea un pahar pe zi, dimineaţa, apoi 2 pahare pe zi, dimineaţa şi seara, iar în ultima săptămână, 3 pahare pe zi, dimineaţa, la prânz şi seara.
Afinele se folosesc ca atare, sub formă de fructe, sau sub formă de pulbere uscată sau comprimate; se administrează înainte de masă, până la ameliorarea simptomelor (diareei), nu mai mult de o săptămână, în doze mai mari; ulterior, pentru întreţinerea efectului, se scade doza. O combinaţie bună din plante, sub formă de pulbere administrată sub limbă, o dată la 6 ore, este următoarea: afin, izmă, muşeţel, pătlagină.
Există o serie de remedii homeopate care vă pot ajuta, în funcţie de particularităţi.
* Podophyllum: este indicat când există scaune apoase care sunt precedate de zgomote în burtă (borborisme) şi apoi de dureri; după ce a avut scaun, pacientul nu se simte mai bine, ci continuă să aibă senzaţia de fierbere în burtă şi dureri.
* Aloe: este indicat la cei care prezintă aceleaşi simptome ca mai sus, dar care după ce au avut scaun se simt mai bine.
* Ars album: utilizat în cazurile în care există şi vărsături; pacienţii au senzaţie de arsură în rect şi în stomac, sunt foarte agitaţi şi obosiţi.
* Carbo vegetabilis: poate fi administrat la pacienţii care, pe lângă simptomele de mai sus, prezintă şi balonare puternică însoţită de eructaţii.
* Sulphur: indicat pentru cei care au scaune apoase galben-verzui, care apar în special dimineaţa.
Dr. ANDREI MANU-MARIN - medic primar urologie, specializare neuro-urologie şi urodinamică, EVOMED Bucureşti, www.evo-med.ro, tel. 0740/07.73.37, e-mail: andrei.manumarin@yahoo.com
"Caut tratament pentru cistită cronică"
(Răspuns pentru IOANA ALBU - Bucureşti, F. AS nr. 1216)
Cistita care apare la o femeie de două ori pe an este, bineînţeles, un eveniment neplăcut, dar, din punct de vedere medical, nu există recomandări pentru investigaţii speciale, dacă cistita dispare după un tratament scurt, de 1-3 zile, cu antibiotic. În schimb, dacă cistita apare mai frecvent decât două episoade pe an sau e însoţită de fenomene de gravitate, cum ar fi febra sau urinarea cu sânge, trebuie investigată la urologie.
Pe de altă parte, dacă cistita repetată apare la o femeie de peste 70 de ani, fără a fi însoţită de simptome supărătoare, poate fi evitat tratamentul cu antibiotic şi se pot folosi suplimente alimentare.
O altă situaţie este cazul în care aceste cistite sunt fără microbi, cu uroculturi sterile. În acest caz, vorbim de o vezică dureroasă cronică, care se mai numeşte şi "cistită interstiţială". Cauzele acesteia nu sunt infecţiile, ci o inflamaţie cronică a vezicii, al cărei perete nu mai are un mucus care să îl protejeze şi este erodat şi iritat de propria urină, care devine dureroasă pentru vezică. Tratamentul acestei vezici dureroase implică atât refacerea mucusului vezicii, cât şi refacerea echilibrului psihic al acestor persoane, care din cauza episoadelor dureroase frecvente dezvoltă stări de anxietate, atacuri de panică, chiar depresie.