Răspuns pentru DORA, F. AS nr. 1217 - "Am colon iritabil și nu pot avea o viață normală"

Redactia
Dr. RAREȘ SIMU - Centrul de Sănătate și Viață "Armonia", București, Strada Italiană nr. 13, parter, ap. 3, tel. 0766/29.84.58

Colonul iritabil reprezintă cea mai frecventă pro­blemă digestivă pentru care se solicită consultație medicală. În principal, este vorba despre o tulburare funcțională a colonului (dar nu numai, ci și la nivelul intestinului subțire), care se manifestă prin tulburări ale tranzitului intestinal și dureri abdominale. Apare mai des la adulții tineri și, dintre sexe, mai ales la femei.
Cauzele care o produc sunt multiple, cele mai importante ținând de factorii psiho-emoționali, ali­mentari și ca efecte secundare după unele medica­mente.
Factorii psiho-emoționali sunt pe primul plan în producerea acestei afecțiuni. Ast­fel, persoanele cu un caracter im­pulsiv, care se enervează repede și mai ales cele care nu își mani­festă aceste sentimente sunt mai predispuse.
Factorii alimentari influen­țea­ză și ei manifes­tările din colonul iritabil. Scăderea consumului de legume și fructe are o influență negativă asupra afecțiunii, agra­vându-se spasmele dureroase ale intestinului, datorită reducerii vo­lu­mului materiilor fecale. Mesele luate în grabă, fără un program regulat, în condiții de nervozitate sau supărare, au același efect de amplificare a simpto­melor. Asupra colonului iritabil acțio­nează, deosebit de nociv, consumul cronic și, mai ales, abuzul de condi­mente, alcool și tutun.
Principalele probleme care apar sunt durerile ab­dominale, modificarea tranzitului intestinal, balo­nările și indispoziția generală.
Durerile pot să apară în oricare parte a abdo­menului, dar mai frecvente și caracteristice sunt cele care se simt în zona centrală și în partea stângă jos. Apar sub formă de colici, declanșate de multe ori de alimentație, și care se ameliorează sau dispar după scaun. Durerea mai poate să fie percepută sub dife­rite forme: arsură, distensie, jenă dureroasă și înțe­pătură.
Pe lângă agravarea dată de alimentație, durerile mai sunt influențate și de starea psiho-emoțională a pacientului, atunci când acesta este relaxat și odihnit, durerile putând să dispară în totalitate.
Modificarea tranzitului intestinal însoțește întot­deauna durerile. De obicei, predomină constipația. Atunci când se prelungește durata constipației, pe lângă materiile fecale, pacienții pot să elimine mucus (o substanță semilichidă, gelatinoasă). Perioadele cu constipație alternează cu cele cu diaree. În această situație apar scaune, de obicei dimineața, obligând pacientul să meargă urgent la toaletă sau chiar tre­zindu-l din somn. La anumiți pacienți, predomină dia­reea, cum este și cazul dvs. Diareea poate să fie pro­vocată de situații stresante sau de alimentație. Frec­vent, este precedată de crampe abdominale, care sunt ameliorate sau dispar după eliminarea scau­nului.
Balonările sunt un simptom supărător. Pot să fie corelate cu alimentația (apar în special după ce pa­cienții mănâncă) sau sunt independente de aceasta, bolnavii simțindu-se balonați chiar și pe stomacul gol.
Așa cum am menționat, pacienții cu colon iritabil au de multe ori și tulburări psiho-emoționale: depre­sie, anxietate (frică fără un motiv bine definit), irita­bilitate, nervozitate excesivă. La acestea se adau­gă așa-numitele simptome neuro-vegetative: palpita­ții, transpirații reci, stare de oboseală permanentă, tul­burări de ciclu la femei și scăderea dorinței sexuale.
Pentru stabilirea diagnosticului, trebuie urmărită evoluția bolii. Există un contrast între intensitatea simptomelor, în special a durerii, care sunt foarte pregnante, și starea generală a pacientului, care nu este foarte mult influențată. Cu cât evoluția este mai lungă, fără alte complicații, cu atât este mai probabil diagnosticul de colon iritabil. Chiar dacă diagnos­ticul este evident și fără ajutorul investigațiilor, la unii pacienți acestea trebuie efectuate complet. Este vorba despre acei pacienți care au o componentă psiho-emo­țională importantă și care sunt convinși că suferă de o boală foarte gravă, de obicei, de cancer. Ei nu pot fi convinși altfel decât prin efectuarea unui număr cât mai mare de analize complexe, care să le arate că, de fapt, suferă de colon iritabil. Este impor­tant să capete această convingere, evoluția afecțiunii fiind ulterior influențată pozitiv. Metoda cea mai bună este colonoscopia, unde se vizualizează colonul în întregime.
În tratamentul colonului iritabil, pe primul plan stă rezolvarea problemelor psiho-emoționale ale pa­cientului, pentru a-și redobândi echilibrul interior.
Regimul alimentar este de asemenea important. Aici, cel mai bun medic este pacientul însuși, deoa­rece fiecare trebuie să-și adapteze regimul în funcție de alimentele pe care le tolerează. Există o mare variație individuală, unii suportând foarte bine anu­mite alimente, în timp ce alții nu. Se pot face doar câ­teva recomandări cu caracter general:
* excluderea consumului de alcool, cafea și re­nunțarea la fumat;
* alimentația să fie regulată, cu 3 mese pe zi, bine echilibrate și fără excese;
* evitarea anumitor legume care conțin fibre tari - varza, castraveții, ridichile, fasolea, țelina;
* excluderea laptelui, dacă există intoleranță la lactoză.
Pe lângă aceste măsuri igie­no-dietetice, în cazul dvs., pen­tru că tranzitul intestinal este accelerat, se recomandă o serie de tratamente naturale. Argila are proprietăți antiinflamatorii, dezinfectante, de favorizare a vindecării leziunilor mucoasei. Se face o cură de 3 săptămâni, după care se face o pauză de 10 zile și se reia. Se folosește o lingură de pulbere la un pahar, dizolvată în apă de izvor sau apă plată. Se prepară cu o seară înainte de a se con­suma. În primele două zile, se bea doar apa de deasupra argilei, care se depune la fund. În zilele următoare, se amestecă și se con­su­mă tot conținutul. În prima săptămână, se bea un pahar pe zi, dimineața, apoi 2 pahare pe zi, di­mineața și seara, iar în ultima săptămână, 3 pa­hare pe zi, dimi­neața, la prânz și seara.
Afinele se folosesc ca atare, sub formă de fructe, sau sub formă de pulbere uscată sau comprimate; se administrează înainte de masă, până la ameliorarea simptomelor (diareei), nu mai mult de o săptă­mână, în doze mai mari; ulterior, pentru întreținerea efec­tului, se scade doza. O com­binație bună din plante, sub formă de pulbere admi­nistrată sub limbă, o dată la 6 ore, este următoarea: afin, izmă, mușețel, păt­lagină.
Există o serie de remedii homeopate care vă pot ajuta, în funcție de particularități.
* Podophyllum: este indicat când există scaune apoase care sunt precedate de zgomote în burtă (borborisme) și apoi de dureri; după ce a avut scaun, pacientul nu se simte mai bine, ci continuă să aibă senzația de fierbere în burtă și dureri.
* Aloe: este indicat la cei care prezintă aceleași simptome ca mai sus, dar care după ce au avut scaun se simt mai bine.
* Ars album: utilizat în cazurile în care există și vărsături; pacienții au senzație de arsură în rect și în stomac, sunt foarte agitați și obosiți.
* Carbo vegetabilis: poate fi administrat la pa­cienții care, pe lângă simptomele de mai sus, pre­zintă și balonare puternică însoțită de eructații.
* Sulphur: indicat pentru cei care au scaune apoa­se galben-verzui, care apar în special dimineața.


Dr. ANDREI MANU-MARIN - medic primar urologie, specializare neuro-urologie și urodinamică, EVOMED București, www.evo-med.ro, tel. 0740/07.73.37, e-mail: andrei.manumarin@yahoo.com

"Caut tratament pentru cistită cronică"
(Răspuns pentru IOANA ALBU - București, F. AS nr. 1216)


Cistita care apare la o femeie de două ori pe an este, bineînțeles, un eveniment neplă­cut, dar, din punct de vedere medical, nu există recomandări pen­tru inves­tigații speciale, dacă cistita dispare după un tratament scurt, de 1-3 zile, cu antibiotic. În schimb, dacă cistita apare mai frecvent decât două epi­soade pe an sau e însoțită de feno­mene de gravitate, cum ar fi febra sau urinarea cu sânge, trebuie inves­tigată la urologie.
Pe de altă parte, dacă cistita repetată apare la o femeie de peste 70 de ani, fără a fi însoțită de simp­tome supărătoare, poate fi evitat tratamentul cu anti­biotic și se pot folosi su­pli­mente alimentare.
O altă situație este cazul în care aceste cistite sunt fără microbi, cu uro­culturi sterile. În acest caz, vorbim de o vezică dure­roasă cronică, care se mai numește și "cistită inter­stițială". Cauzele acesteia nu sunt infecțiile, ci o in­flamație cronică a vezicii, al cărei perete nu mai are un mucus care să îl pro­tejeze și este erodat și iritat de propria urină, care devine dureroasă pentru vezică. Tratamentul acestei vezici dureroase implică atât refacerea mucusului vezicii, cât și refacerea echilibrului psihic al acestor persoane, care din cauza episoadelor dureroase frec­vente dezvoltă stări de anxietate, atacuri de panică, chiar depresie.