Colonul iritabil reprezintă cea mai frecventă problemă digestivă pentru care se solicită consultație medicală. În principal, este vorba despre o tulburare funcțională a colonului (dar nu numai, ci și la nivelul intestinului subțire), care se manifestă prin tulburări ale tranzitului intestinal și dureri abdominale. Apare mai des la adulții tineri și, dintre sexe, mai ales la femei.
Cauzele care o produc sunt multiple, cele mai importante ținând de factorii psiho-emoționali, alimentari și ca efecte secundare după unele medicamente.
Factorii psiho-emoționali sunt pe primul plan în producerea acestei afecțiuni. Astfel, persoanele cu un caracter impulsiv, care se enervează repede și mai ales cele care nu își manifestă aceste sentimente sunt mai predispuse.
Factorii alimentari influențează și ei manifestările din colonul iritabil. Scăderea consumului de legume și fructe are o influență negativă asupra afecțiunii, agravându-se spasmele dureroase ale intestinului, datorită reducerii volumului materiilor fecale. Mesele luate în grabă, fără un program regulat, în condiții de nervozitate sau supărare, au același efect de amplificare a simptomelor. Asupra colonului iritabil acționează, deosebit de nociv, consumul cronic și, mai ales, abuzul de condimente, alcool și tutun.
Principalele probleme care apar sunt durerile abdominale, modificarea tranzitului intestinal, balonările și indispoziția generală.
Durerile pot să apară în oricare parte a abdomenului, dar mai frecvente și caracteristice sunt cele care se simt în zona centrală și în partea stângă jos. Apar sub formă de colici, declanșate de multe ori de alimentație, și care se ameliorează sau dispar după scaun. Durerea mai poate să fie percepută sub diferite forme: arsură, distensie, jenă dureroasă și înțepătură.
Pe lângă agravarea dată de alimentație, durerile mai sunt influențate și de starea psiho-emoțională a pacientului, atunci când acesta este relaxat și odihnit, durerile putând să dispară în totalitate.
Modificarea tranzitului intestinal însoțește întotdeauna durerile. De obicei, predomină constipația. Atunci când se prelungește durata constipației, pe lângă materiile fecale, pacienții pot să elimine mucus (o substanță semilichidă, gelatinoasă). Perioadele cu constipație alternează cu cele cu diaree. În această situație apar scaune, de obicei dimineața, obligând pacientul să meargă urgent la toaletă sau chiar trezindu-l din somn. La anumiți pacienți, predomină diareea, cum este și cazul dvs. Diareea poate să fie provocată de situații stresante sau de alimentație. Frecvent, este precedată de crampe abdominale, care sunt ameliorate sau dispar după eliminarea scaunului.
Balonările sunt un simptom supărător. Pot să fie corelate cu alimentația (apar în special după ce pacienții mănâncă) sau sunt independente de aceasta, bolnavii simțindu-se balonați chiar și pe stomacul gol.
Așa cum am menționat, pacienții cu colon iritabil au de multe ori și tulburări psiho-emoționale: depresie, anxietate (frică fără un motiv bine definit), iritabilitate, nervozitate excesivă. La acestea se adaugă așa-numitele simptome neuro-vegetative: palpitații, transpirații reci, stare de oboseală permanentă, tulburări de ciclu la femei și scăderea dorinței sexuale.
Pentru stabilirea diagnosticului, trebuie urmărită evoluția bolii. Există un contrast între intensitatea simptomelor, în special a durerii, care sunt foarte pregnante, și starea generală a pacientului, care nu este foarte mult influențată. Cu cât evoluția este mai lungă, fără alte complicații, cu atât este mai probabil diagnosticul de colon iritabil. Chiar dacă diagnosticul este evident și fără ajutorul investigațiilor, la unii pacienți acestea trebuie efectuate complet. Este vorba despre acei pacienți care au o componentă psiho-emoțională importantă și care sunt convinși că suferă de o boală foarte gravă, de obicei, de cancer. Ei nu pot fi convinși altfel decât prin efectuarea unui număr cât mai mare de analize complexe, care să le arate că, de fapt, suferă de colon iritabil. Este important să capete această convingere, evoluția afecțiunii fiind ulterior influențată pozitiv. Metoda cea mai bună este colonoscopia, unde se vizualizează colonul în întregime.
În tratamentul colonului iritabil, pe primul plan stă rezolvarea problemelor psiho-emoționale ale pacientului, pentru a-și redobândi echilibrul interior.
Regimul alimentar este de asemenea important. Aici, cel mai bun medic este pacientul însuși, deoarece fiecare trebuie să-și adapteze regimul în funcție de alimentele pe care le tolerează. Există o mare variație individuală, unii suportând foarte bine anumite alimente, în timp ce alții nu. Se pot face doar câteva recomandări cu caracter general:
* excluderea consumului de alcool, cafea și renunțarea la fumat;
* alimentația să fie regulată, cu 3 mese pe zi, bine echilibrate și fără excese;
* evitarea anumitor legume care conțin fibre tari - varza, castraveții, ridichile, fasolea, țelina;
* excluderea laptelui, dacă există intoleranță la lactoză.
Pe lângă aceste măsuri igieno-dietetice, în cazul dvs., pentru că tranzitul intestinal este accelerat, se recomandă o serie de tratamente naturale. Argila are proprietăți antiinflamatorii, dezinfectante, de favorizare a vindecării leziunilor mucoasei. Se face o cură de 3 săptămâni, după care se face o pauză de 10 zile și se reia. Se folosește o lingură de pulbere la un pahar, dizolvată în apă de izvor sau apă plată. Se prepară cu o seară înainte de a se consuma. În primele două zile, se bea doar apa de deasupra argilei, care se depune la fund. În zilele următoare, se amestecă și se consumă tot conținutul. În prima săptămână, se bea un pahar pe zi, dimineața, apoi 2 pahare pe zi, dimineața și seara, iar în ultima săptămână, 3 pahare pe zi, dimineața, la prânz și seara.
Afinele se folosesc ca atare, sub formă de fructe, sau sub formă de pulbere uscată sau comprimate; se administrează înainte de masă, până la ameliorarea simptomelor (diareei), nu mai mult de o săptămână, în doze mai mari; ulterior, pentru întreținerea efectului, se scade doza. O combinație bună din plante, sub formă de pulbere administrată sub limbă, o dată la 6 ore, este următoarea: afin, izmă, mușețel, pătlagină.
Există o serie de remedii homeopate care vă pot ajuta, în funcție de particularități.
* Podophyllum: este indicat când există scaune apoase care sunt precedate de zgomote în burtă (borborisme) și apoi de dureri; după ce a avut scaun, pacientul nu se simte mai bine, ci continuă să aibă senzația de fierbere în burtă și dureri.
* Aloe: este indicat la cei care prezintă aceleași simptome ca mai sus, dar care după ce au avut scaun se simt mai bine.
* Ars album: utilizat în cazurile în care există și vărsături; pacienții au senzație de arsură în rect și în stomac, sunt foarte agitați și obosiți.
* Carbo vegetabilis: poate fi administrat la pacienții care, pe lângă simptomele de mai sus, prezintă și balonare puternică însoțită de eructații.
* Sulphur: indicat pentru cei care au scaune apoase galben-verzui, care apar în special dimineața.
Dr. ANDREI MANU-MARIN - medic primar urologie, specializare neuro-urologie și urodinamică, EVOMED București, www.evo-med.ro, tel. 0740/07.73.37, e-mail: andrei.manumarin@yahoo.com
"Caut tratament pentru cistită cronică"
(Răspuns pentru IOANA ALBU - București, F. AS nr. 1216)
Cistita care apare la o femeie de două ori pe an este, bineînțeles, un eveniment neplăcut, dar, din punct de vedere medical, nu există recomandări pentru investigații speciale, dacă cistita dispare după un tratament scurt, de 1-3 zile, cu antibiotic. În schimb, dacă cistita apare mai frecvent decât două episoade pe an sau e însoțită de fenomene de gravitate, cum ar fi febra sau urinarea cu sânge, trebuie investigată la urologie.
Pe de altă parte, dacă cistita repetată apare la o femeie de peste 70 de ani, fără a fi însoțită de simptome supărătoare, poate fi evitat tratamentul cu antibiotic și se pot folosi suplimente alimentare.
O altă situație este cazul în care aceste cistite sunt fără microbi, cu uroculturi sterile. În acest caz, vorbim de o vezică dureroasă cronică, care se mai numește și "cistită interstițială". Cauzele acesteia nu sunt infecțiile, ci o inflamație cronică a vezicii, al cărei perete nu mai are un mucus care să îl protejeze și este erodat și iritat de propria urină, care devine dureroasă pentru vezică. Tratamentul acestei vezici dureroase implică atât refacerea mucusului vezicii, cât și refacerea echilibrului psihic al acestor persoane, care din cauza episoadelor dureroase frecvente dezvoltă stări de anxietate, atacuri de panică, chiar depresie.