- Cred că principala trăsătură a alegerilor locale din acest an a fost absenteismul, care a reprezentat un gest de protest faţă de calitatea clasei politice şi a performanţei politicienilor în funcţie. La nivel naţional, peste jumătate din alegători au respins oferta partidelor politice, iar în Capitală, această respingere a atins procentul spectaculos de 67% din electorat. Cei care au stat acasă au fost în primul rând tinerii, pe care niciun partid politic şi niciun candidat nu a reuşit să-i convingă, şi electoratul tradiţional de Dreapta, care nu s-a regăsit în oferta PNL. Şi cum ar fi putut să se regăsească, de vreme ce PNL s-a comportat lamentabil, lansând trei candidaţi la Primărie, unul mai controversat decât celălalt, înainte de a recurge la Cătălin Predoiu, preşedintele organizaţiei PNL Bucureşti, care, de fapt, nu voia să candideze, dar a trebuit să depaneze partidul într-un moment de criză. Campania, încropită pe ultima sută de metri, a fost neinspirată şi lipsită de viziune strategică, iar decenţa şi seriozitatea candidatului nu au putut salva nimic. Mai există un element important care explică absenteismul alegătorilor de Dreapta şi pe care prea puţini comentatori l-au evidenţiat: PNL şi-a trădat sistematic electoratul, începând din 2005, când s-a plasat la remorca lui Dan Voiculescu, apoi a rupt Alianţa D.A. şi a guvernat cu sprijinul PSD şi al UDMR, pentru ca ulterior, sub conducerea lui Crin Antonescu, să formeze USL, cu PSD condus de Victor Ponta. Faptul că acum s-a rupt din nou de PSD, nu este perceput decât ca ultima dintr-o serie de trădări. Bucureştenii au sancţionat deci PNL pentru abandonarea liberalismului. Pe fondul acestei respingeri a minciunii şi ipocriziei politice s-a afirmat un fost ONG, devenit partid politic, Uniunea Salvaţi Bucureştiul, condus de Nicuşor Dan, cu un discurs anti-sistem şi considerat de stânga de apropiaţii săi. Deşi scorul său, de aproximativ 30%, în competiţia pentru Primăria Generală, este ridicat în slăvi de o parte a mass media, este bine să ne amintim că acest procent trebuie aplicat la o participare la vot de 33% din electoratul bucureştean, ceea ce înseamnă sub 10% din electoratul Capitalei. Domnul Dan vrea să-şi transforme partidul într-o forţă politică naţională, deci trebuie să-l privim cu mare atenţie şi prudenţă. Cert este că la Bucureşti, atitudinea sa anti-sistem şi anti-politică a împiedicat unirea tuturor forţelor politice adversare ale PSD, într-o alianţă care ar fi putut învinge partidul condus de un condamnat penal. Viitorul deci sună prost, căci partidul corupţilor, al reţelelor mafiote care au jefuit banul public a repurtat o victorie categorică, obţinând între 38-40% din votul politic. Împreună cu ALDE şi UDMR poate controla de acum trei sferturi din consiliile judeţene, în timp ce PNL nu dă absolut niciun semn că este capabil să se reinventeze ca partid autentic de opoziţie.
- În unele oraşe mari au fost aleşi sau realeşi, cu majorităţi semnificative, primari cu dosare şi/sau condamnări penale. Reprezintă acest vot o respingere a luptei anti-corupţie?
- Nu este vorba de respingerea luptei anti-corupţie, ci doar de rezistenţa unui sistem clientelar bazat pe un electorat captiv. În plus, în condiţiile unui absenteism masiv, majorităţile obţinute de primarii penali sunt extrem de relative şi nu reprezintă majoritatea absolută a alegătorilor din comunitatea locală, ci doar în jur de 15-20%. Desigur, cazurile primarilor realeşi, deşi aveau dosare sau chiar condamnări penale - ca Olguţa Vasilescu la Craiova, Mircea Gutău la Rm. Vâlcea, Cătălin Cherecheş la Baia Mare sau George Scripcaru la Braşov - sunt scandaloase, dar ele nu reprezintă o majoritate, ci ilustrează doar inerţia, puternică, ce-i drept, a unui sistem bazat pe clientelism şi corupţie. Să nu uităm că ajutoarele sociale şi bursele elevilor, de pildă, sunt la latitudinea primarilor, şi că mulţi angajaţi ai instituţiilor publice sunt dependenţi de primarul în funcţie. Detectăm, desigur, şi o duplicitate a cetăţenilor, care apreciază DNA, dar nu se lasă influenţaţi de acţiunile sale. Pe de altă parte, se va demonstra probabil că votul dat unui primar penal este irosit, pentru că justiţia îşi urmează cursul şi instanţele îi vor condamna pe primarii găsiţi vinovaţi de fapte penale. Dar deocamdată, procesul de curăţare a administraţiei de corupţi este la început şi nu este susţinut de politicieni şi de mass media, care continuă să-i trateze pe politicienii cu dosare penale, ca pe nişte interlocutori perfect frecventabili - ceea ce nu se întâmplă în democraţiile consolidate din UE. De aceea, şi corupţia este tolerată adesea, ca o componentă a societăţii româneşti şi a vieţii cotidiene. Nu pentru că avem corupţia în gene sau am fost oprimaţi de turci, ci pentru că nu putem supravieţui altfel într-o ţară condusă de elite corupte. În acest context, pentru mulţi, totul a devenit relativ - inclusiv cinstea. S-a creat deci un cerc vicios, pe care DNA îl sparge pe de o parte, iar politicienii încearcă să-l refacă pe unde şi cum pot. O reformă a clasei politice este mai mult decât necesară, pentru că altfel, conduşi de corupţi cum suntem, vom fi ruşinea Europei. Ea nu poate fi făcută de DNA, ci trebuie realizată de partidele politice şi de alegători. Până acolo mai avem cale lungă, pe care o vom parcurge probabil încet, căci principala forţă politică a ţării, PSD, are un condamnat penal drept preşedinte şi este populat cu baroni penali. Iar o forţă politică de opoziţie, care să susţină deschis şi concret DNA şi lupta anti-corupţie nu se arată la orizont.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
