- Cred că principala trăsătură a alegerilor locale din acest an a fost absenteismul, care a reprezentat un gest de protest față de calitatea clasei politice și a performanței politicienilor în funcție. La nivel național, peste jumătate din alegători au respins oferta partidelor politice, iar în Capitală, această respingere a atins procentul spectaculos de 67% din electorat. Cei care au stat acasă au fost în primul rând tinerii, pe care niciun partid politic și niciun candidat nu a reușit să-i convingă, și electoratul tradițional de Dreapta, care nu s-a regăsit în oferta PNL. Și cum ar fi putut să se regăsească, de vreme ce PNL s-a comportat lamentabil, lansând trei candidați la Primărie, unul mai controversat decât celălalt, înainte de a recurge la Cătălin Predoiu, președintele organizației PNL București, care, de fapt, nu voia să candideze, dar a trebuit să depaneze partidul într-un moment de criză. Campania, încropită pe ultima sută de metri, a fost neinspirată și lipsită de viziune strategică, iar decența și seriozitatea candidatului nu au putut salva nimic. Mai există un element important care explică absenteismul alegătorilor de Dreapta și pe care prea puțini comentatori l-au evidențiat: PNL și-a trădat sistematic electoratul, începând din 2005, când s-a plasat la remorca lui Dan Voiculescu, apoi a rupt Alianța D.A. și a guvernat cu sprijinul PSD și al UDMR, pentru ca ulterior, sub conducerea lui Crin Antonescu, să formeze USL, cu PSD condus de Victor Ponta. Faptul că acum s-a rupt din nou de PSD, nu este perceput decât ca ultima dintr-o serie de trădări. Bucureștenii au sancționat deci PNL pentru abandonarea liberalismului. Pe fondul acestei respingeri a minciunii și ipocriziei politice s-a afirmat un fost ONG, devenit partid politic, Uniunea Salvați Bucureștiul, condus de Nicușor Dan, cu un discurs anti-sistem și considerat de stânga de apropiații săi. Deși scorul său, de aproximativ 30%, în competiția pentru Primăria Generală, este ridicat în slăvi de o parte a mass media, este bine să ne amintim că acest procent trebuie aplicat la o participare la vot de 33% din electoratul bucureștean, ceea ce înseamnă sub 10% din electoratul Capitalei. Domnul Dan vrea să-și transforme partidul într-o forță politică națională, deci trebuie să-l privim cu mare atenție și prudență. Cert este că la București, atitudinea sa anti-sistem și anti-politică a împiedicat unirea tuturor forțelor politice adversare ale PSD, într-o alianță care ar fi putut învinge partidul condus de un condamnat penal. Viitorul deci sună prost, căci partidul corupților, al rețelelor mafiote care au jefuit banul public a repurtat o victorie categorică, obținând între 38-40% din votul politic. Împreună cu ALDE și UDMR poate controla de acum trei sferturi din consiliile județene, în timp ce PNL nu dă absolut niciun semn că este capabil să se reinventeze ca partid autentic de opoziție.
- În unele orașe mari au fost aleși sau realeși, cu majorități semnificative, primari cu dosare și/sau condamnări penale. Reprezintă acest vot o respingere a luptei anti-corupție?
- Nu este vorba de respingerea luptei anti-corupție, ci doar de rezistența unui sistem clientelar bazat pe un electorat captiv. În plus, în condițiile unui absenteism masiv, majoritățile obținute de primarii penali sunt extrem de relative și nu reprezintă majoritatea absolută a alegătorilor din comunitatea locală, ci doar în jur de 15-20%. Desigur, cazurile primarilor realeși, deși aveau dosare sau chiar condamnări penale - ca Olguța Vasilescu la Craiova, Mircea Gutău la Rm. Vâlcea, Cătălin Cherecheș la Baia Mare sau George Scripcaru la Brașov - sunt scandaloase, dar ele nu reprezintă o majoritate, ci ilustrează doar inerția, puternică, ce-i drept, a unui sistem bazat pe clientelism și corupție. Să nu uităm că ajutoarele sociale și bursele elevilor, de pildă, sunt la latitudinea primarilor, și că mulți angajați ai instituțiilor publice sunt dependenți de primarul în funcție. Detectăm, desigur, și o duplicitate a cetățenilor, care apreciază DNA, dar nu se lasă influențați de acțiunile sale. Pe de altă parte, se va demonstra probabil că votul dat unui primar penal este irosit, pentru că justiția își urmează cursul și instanțele îi vor condamna pe primarii găsiți vinovați de fapte penale. Dar deocamdată, procesul de curățare a administrației de corupți este la început și nu este susținut de politicieni și de mass media, care continuă să-i trateze pe politicienii cu dosare penale, ca pe niște interlocutori perfect frecventabili - ceea ce nu se întâmplă în democrațiile consolidate din UE. De aceea, și corupția este tolerată adesea, ca o componentă a societății românești și a vieții cotidiene. Nu pentru că avem corupția în gene sau am fost oprimați de turci, ci pentru că nu putem supraviețui altfel într-o țară condusă de elite corupte. În acest context, pentru mulți, totul a devenit relativ - inclusiv cinstea. S-a creat deci un cerc vicios, pe care DNA îl sparge pe de o parte, iar politicienii încearcă să-l refacă pe unde și cum pot. O reformă a clasei politice este mai mult decât necesară, pentru că altfel, conduși de corupți cum suntem, vom fi rușinea Europei. Ea nu poate fi făcută de DNA, ci trebuie realizată de partidele politice și de alegători. Până acolo mai avem cale lungă, pe care o vom parcurge probabil încet, căci principala forță politică a țării, PSD, are un condamnat penal drept președinte și este populat cu baroni penali. Iar o forță politică de opoziție, care să susțină deschis și concret DNA și lupta anti-corupție nu se arată la orizont.