Ne bazăm aserţiunea pe două elemente. Primul: alegerile locale au, de obicei, un grad de atracţie sporit pentru electorat, dar acum au fost refuzate de peste jumătate dintre românii cu drept de vot. Al doilea: semnalul pentru această distanţare igienică de politicienii care nu-l mai reprezintă l-a dat Bucureştiul, care a înregistrat cea mai redusă prezenţă la urne. Electoratul bucureştean a fost mereu în avangarda vieţii politice de la noi, fiind mai informat şi înţelegând mai bine miza participării la ea, iar mişcările lui au influenţat în bună măsură restul ţării. Izbucnirile lui de revoltă au schimbat guverne şi au dat peste cap planurile politicienilor, de nenumărate ori. Dacă acum a preferat să stea acasă, în niciun caz nu a făcut-o pentru că nu i-ar păsa sau pentru că s-a lenevit.
Efectul absenteismului este usturător pentru politicieni, care se văd astfel lipsiţi de legitimitate. De pildă, ce primar general al Capitalei este acela care a obţinut 13% dintre sufragiile tuturor bucureştenilor cu drept de vot? Căci atât înseamnă cele 43 de procente din voturile valabil exprimate care au fost primite de Gabriela Vrânceanu Firea. Ni se va spune că asta e democraţia, doar cei care votează contează. Nu. Asta e "democraţia" PSD plus PNL, care au decis ca alegerile de primari să se desfăşoare într-un singur tur. Şi asta e "democraţia" unei oferte politice inacceptabile: candidaţi fără altă însuşire decât ştampila de partid.
Cazul Bucureştiului nu e singular, dimpotrivă, este reprezentativ pentru situaţia din întreaga ţară. La Galaţi, ca să luăm un alt exemplu, primarul a fost ales cu doar 9%! La Ploieşti şi Bacău, cu 11%! La Timişoara, cu 15%! Şi vorbim de oraşe reşedinţe de judeţ! Ele dau seama despre tabloul general. În aceste condiţii, cei care aclamă, ca şi cei care deplâng victoria "zdrobitoare" a PSD, dovedesc superficialitate, când nu sunt simpli propagandişti. PSD a reuşit, în virtutea disciplinei şi loialităţii nucleului dur al electoratului său, să-şi conserve poziţia de cel mai mare partid, căpătând cele mai multe mandate de primari şi consilieri, ocupând şi toate posturile de şefi ai administraţiei locale de la Bucureşti. Dar nu stă deloc pe roze, şi vom explica mai jos de ce. Pe de altă parte, marele învins al acestor alegeri este PNL, chiar dacă şi el şi-a înmulţit numărul mandatelor de edili. Întâi, pentru că a fost devansat drastic de PSD la primăriile din capitalele de judeţ, obţinând doar 13, cu şase mai puţin decât în 2012, şi cu nouă mai puţin decât în 2008. Şi acolo e puterea locală! Apoi, pentru că la consiliile locale şi judeţene, nu mai face majorităţi nici într-o treime dintre ele, deşi, teoretic, noul PNL cumulează zestrea electorală a vechiului PNL şi cea a fostului PDL. Dacă mai luăm în calcul că în urmă cu doar un an PNL era creditat cu peste 40% din intenţiile de vot, căderea acestui partid ne devine şi mai limpede. PNL a pierdut pentru că are un electorat mult mai exigent. Şi dacă nu schimbă nimic, în toamnă va fi şi mai aspru pedepsit, în scurtă vreme fiind posibil să rămână în afara Parlamentului.
Absenteismul a scos şi mici învingători: vreo 5% dintre candidaţii independenţi şi, pe alocuri, candidaţii unor partide noi. Electoratul lor s-a dovedit motivat şi, chiar dacă nu este într-un număr impresionant, pe fondul unei prezenţe slabe la vot, şi-a putut impune preferaţii. Dintre micii învingători, Uniunea Salvaţi Bucureştiul (USB) a avut evoluţia cea mai spectaculoasă. În doar şase luni de la înfiinţare, aruncând în luptă numai oameni necunoscuţi, a obţinut 30% din voturi în Capitală! Nicuşor Dan, lider şi candidat la Primăria Generală al USB, a anunţat că formaţiunea lui se transformă în Uniunea Salvaţi România şi ambiţionează să obţină un scor la fel de bun la alegerile generale. Lăsăm pe altădată analiza calităţii acestui nou intrat pe piaţa politică. Deocamdată să reţinem că absenteismul poate provoca inclusiv o înnoire a clasei politice. Aşadar, departe de a fi o renunţare la joc, absenteismul este un joc la offside. Un joc cu anumite avantaje, măcar la acest moment istoric, dar şi foarte periculos. Primejdia este ca politicienii să se prefacă a nu înţelege mesajul electoratului şi să se bizuie, în continuare, pe nucleele dure de votanţi. Atunci, absenteiştii ar putea rămâne cu buza umflată. Nu există niciun mod suplimentar de a-i penaliza pe politicieni. Nu în lipsa unei contraoferte noi şi credibile. Însă, dacă o astfel de ofertă apare, vechile partide vor fi măturate de pe scena politică.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
