Definiția premoniției nu excelează prin concretețe. Se spune că este capacitatea pe care o au anumite persoane de a prezice viitorul. Înzestrate cu darul unei presimțiri speciale, aceste persoane sunt numite: magi, ghicitori, extrasenzoriali, prezicători, magicieni, oracole, vizionari, profeți, astrologi, vrăjitori, șamani, sibile... În ce-i privește pe cercetători (psihologi, psihiatri, medici etc.), ei utilizează termeni diferiți pentru a evoca premoniția, în funcție de spațiul și timpul în care operează: retrocogniție - pentru perceperea evenimentelor trecutului, clarviziune - pentru evenimentele din prezent și premoniție (sau profeție) - în cazul evenimentelor din viitor.
Cercetările doctorului Osty
Primele cercetări științifice ale premoniției se datorează unui francez: doctorul Eugène Osty (1874-1938) care, în laboratorul său de la Institutul Metafizic Internațional (IMI) din Paris, testa în fel și chip calitățile de vizionari ale pacienților săi. Astfel, între cele două războaie mondiale, el a făcut pe unul dintre cei mai buni subiecți ai săi, literatul Pascal Forthuny (1872-1963), o serie de 163 de teste consecutive, al căror nivel de reușită a fost de 65%. Un alt cobai a fost Jeanne Laplace, un mediu de sex feminin care declara că, în momentele de lună plină sau când era furioasă, îi creșteau capacitățile de clarvăzătoare. În acele momente avea o senzație puternică în plexul solar, manifestându-se sub forma unei călduri care părea că erupe. Dar, de departe, cel mai bun subiect al doctorului Osty a fost germanul Ludwig Kahn (1874-1938). Iată un test revelator în ceea ce privește puterea sa. Pe 21 februarie 1925, Kahn a solicitat unui voluntar să-și scrie gândurile ce-i trec prin minte pe trei bucăți de hârtie, apoi să le îndoaie de cât mai multe ori cu putință, în timp ce iese din cameră. Din motive de onestitate, a fost ales un general de armată, pe nume Ferrie. El a scris, în prezența doctorului Osty, cele trei mesaje: pe prima hârtie a notat "lampă cu trei electrozi", pe cea de-a doua - "ipoteza lui Wegener", iar pe cea de-a treia - "sănătatea este bunul cel mai de preț". După aceea, doctorul Osty l-a rugat pe Kahn să se întoarcă în cameră, să stea în picioare la un metru și jumătate de general și să spună cu voce tare ce "vede" pe fiecare bucată de hârtie. Iată răspunsul clarvăzătorului: "Pe prima hârtie ați scris: electrozi... lampă... lampă cu trei electrozi. Pe cea de-a doua: ipoteza lui Wegener. Pe cea de-a treia: sănătatea este bunul cel mai de preț". Kahn reușise să ghicească cele trei mesaje, destul de abstracte, ba chiar și ordinea în care fuseseră scrise!
Clarviziune și șoc
În cartea sa, intitulată "Dezvoltați-vă puterile paranormale", parapsihologul francez Jacques Mandorla relevă un fapt straniu, care nu poate fi considerat drept probă științifică, dar care nici nu este o simplă întâmplare: numeroși clarvăzători au avut revelația darului lor, în urma unui șoc fizic sau afectiv intens. Astfel, celebrul Nostradamus a început să-și scrie "Centuriile" la treizeci și șase de ani, la doar câteva zile de la moartea primei sale soții și a celor doi copii. Pascal Forthuny, care a colaborat cu doctorul Osty, a devenit clarvăzător la vârsta de 47 de ani, după ce și-a pierdut fiul. Jeannei Laplace i-au sporit facultățile paranormale în urma a două maladii: o scarlatină la 12 ani și o gripă puternică la 18 ani. Unul dintre cei mai cunoscuți clarvăzători din prezent, Mario de Sabato, a avut prima sa viziune în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la vârsta de 7 ani, când a anunțat, cu câteva zeci de secunde înainte, căderea unei bombe în apropierea imobilului în care locuia. Astfel, a salvat viața a zece persoane. Celebrul Belline, supranumit "prințul clarvăzătorilor", autorul best-sellerului "Cea de-a treia ureche", și-a descoperit capacitățile de premoniție când s-a îmbolnăvit de tuberculoză: "Boala care mă ținea la pat a declanșat eliberarea unei capacități pe care nici nu o bănuiam înainte să intru la sanatoriu".
Dar astfel de fenomene nu li s-au întâmplat doar clarvăzătorilor europeni. Americanul Edgar Cayce (1869-1945), cunoscut pentru numeroasele sale preziceri proferate în stare de hipnoză (de aceea a și fost numit "profetul adormit"), și-a descoperit capacitățile de prezicere după ce a primit, pe când era copil, o lovitură de minge de baseball în vertebrele cervicale, șoc care l-a lăsat paralizat timp de mai multe luni.
Croitori de destine
Este interesant de notat că toți clarvăzătorii, fie ei celebri sau anonimi, posedă o caracteristică comună: în cabinetul lor, la cererea clienților care îi consultă, prezicerile lor vizează întotdeauna patru domenii: dragostea, sănătatea, banii și locul de muncă. Clienții clarvăzătorilor fac parte din toate clasele sociale. Unii clarvăzători se pot lăuda că au în prezent printre clienții lor șefi de stat, regi, regine și miniștri.
Succesul clarvăzătorilor profesioniști se explică în mod esențial prin faptul că izbutesc, uneori, să îndrepte destine. Ei sunt asemănați cu psihiatrii și psihanaliștii pentru că, în camerele întunecate ale cabinetelor lor, clienții își dezvăluie secretele intime și așteaptă ca influențele negative care le otrăvesc viața să fie definitiv alungate de "cei care văd".
La ora actuală, numărul clarvăzătorilor este foarte mare. Unii dintre ei lucrează oficial, dar mulți alții sunt niște șarlatani. Majoritatea clarvăzătorilor sunt femei. Ele reprezintă 80% din total. Să fie aceasta o dovadă a unei predominanțe a intuiției și a sensibilității feminine în clarviziune? Fără îndoială.
Psihometria și anchetele poliției
Una dintre formele cele mai spectaculoase de clarviziune este psihometria. Acest termen, creat în 1849 în Statele Unite, de către doctorul Buchanan, desemnează capacitatea unui clarvăzător de a povesti istoria unui obiect sau a unei persoane, originea lor și anumite evenimente marcante din trecut, doar privindu-le și concentrându-se. Dar aceasta nu este decât una dintre aplicațiile posibile ale clarviziunii. Ea este, de asemenea, utilizată în cadrul anchetelor polițiste. Dacă acest aspect al vieții mai puțin cunoscut, este din cauză că poliția preferă discreția. Din fericire, grație olandezului Gerard Croiset, dispunem de elemente științifice de o calitate excelentă în legătură cu acest subiect.
Fizician de profesie, Gerard Croiset (1909-1980) a lucrat împreună cu profesorul Wilhelm Tehnaeff, de la Universitatea din Utrecht, Olanda. Acesta l-a pus să facă două tipuri de experiențe: căutarea persoanelor dispărute în colaborare cu poliția și testul "scaunului gol". Croiset a rezolvat multe anchete criminale (în 90% din cazurile de crime pe care le-a studiat nu a fost capabil să indice vinovatul, dar a furnizat detalii foarte importante poliției) și dispariții (cu reușită de 80%!). El avea capacitatea uluitoare de a prevedea dinainte locul unde va fi găsit un corp. Astfel, în aprilie 1963, un copil a dispărut. Croiset, consultat prin telefon, a afirmat că acesta murise înecat și c adavrul său se găsea în apropierea unui pod. Câteva zile mai târziu, Croiset și-a clarificat viziunea și a spus că trupul copilului este dus de apă și va fi descoperit la distanță de două poduri de locul inițial. Chiar în ziua prezisă de el, corpul a fost găsit exact în locul respectiv. De altfel, testul "scaunului gol", la care profesorul Tehnaeff l-a supus pe Croiset timp de mai mult de douăzeci de ani, dădea rezultate spectaculoase. Croiset trebuia să ghicească dinainte cine urma să se așeze pe un anumit scaun în timpul unei reuniuni publice. N-a greșit niciodată!
Care este viitorul clarviziunii?
Încă din Antichitate, criticile cel mai frecvent adresate confreriei clarvăzătorilor au fost acelea legate de faptul că numără în rândurile sale șarlatani și manipulatori. Cu toate acestea, exemple de clarvăzători capabili să prezică evenimentele viitoare cu precizie nu lipsesc. Întrebarea care se pune e următoarea: premoniția este o însușire de excepție, sau toți oamenii au un al șaselea simț, care ar putea fi cultivat? Unii futurologi nu ezită să afirme că, în viitorul apropiat, progresele tehnologice vor fi așa de mari, încât oricine va putea dobândi acest dar. Doar timpul ne va spune cum.
TESTAȚI-VĂ PROPRIILE CAPACITĂȚI
1. TESTUL PLICULUI ÎNCHIS
Acest test este foarte des propus clarvăzătorilor profesioniști de cercetătorii în parapsihologie. Ei trebuie "să vadă" o fotografie sau un desen băgat în interiorul unui plic care apoi este lipit sau chiar băgat într-un al doilea plic. Nu contează ce reprezintă fotografia: esențial este să dați maximul de detalii care să permită să se afle dacă ați identificat cu adevărat ceea ce se află în plic. În timpul testului, nu vă feriți să țineți plicul în mână. S-a demonstrat că, la anumite persoane, contactul tactil facilitează ghicitul.
2. TESTUL ZARULUI
Acesta este cel mai simplu test de clarviziune. Cereți cuiva din anturajul dvs. să arunce cu un zar de douăzeci de ori la rând și încercați să ghiciți de fiecare dată numărul care a ieșit. Notați rezultatele obținute și măsurați-vă progresele. Unii clarvăzători reușesc douăzeci de răspunsuri bune din douăzeci de încercări! Puteți să îngreunați acest test lucrând cu două zaruri diferite.
3. TESTUL CĂRȚII TIMBRATE
Luați un pachet de 32 de cărți și cereți-i cuiva să lipească, la întâmplare, un timbru pe una dintre cărți, apoi așezați-le pe toate cu fața spre masă. Trebuie să găsiți, prin clarviziune și prin cât mai puține încercări, cartea cu timbrul lipit pe ea.
4. TESTUL CĂRȚILOR DE JOC
Este o variantă mai dificilă a testului cărții timbrate. Când toate cele 32 de cărți sunt întoarse cu fața în jos pe masă, încercați să ghiciți, în ordine: în primul rând culorile - cărțile roșii și cele negre. Apoi, când ați obținut scoruri bune
la acest test, încercați să ghiciți toate cărțile.