Vizitatorul nocturn
Era în anul 1964, când Joe Hyams şi soţia sa, Elke Sommer, o frumoasă actriţă germană, s-au mutat în noua lor locuinţă din California. Hyams era un ziarist strălucit, iar Elke - o tânără stea la Hollywood, cu o carieră promiţătoare. Graţie succesului lor, izbutiseră să îşi cumpere o casă somptuoasă în Beverly Hills, cel mai elegant cartier din Los Angeles, locul preferat al personalităţilor industriei cinematografice şi al lumii afacerilor. Dar existenţa fericită a celor doi a durat foarte puţin. La doar câteva zile după ce s-au mutat, noua lor locuinţă a devenit centrul unei serii de evenimente paranormale, care le-au dat viaţa peste cap. Totul a început pe 6 iulie 1964, când Elke Sommer aştepta o ziaristă germană, pe nume Edith Dahlfeld, care îi solicitase un interviu. Elke era bucuroasă să-şi poată dovedi bunăstarea, luxul noii ei locuinţe, primei persoane care o vizita, mai ales că aceasta era o compatrioată. Când Edith Dahlfeld a sosit, la începutul după-amiezii, Elke a instalat-o în salon şi a mers singură în bucătărie, pentru a pregăti cafeaua. Când s-a întors cu ceştile aburinde, ziarista a întrebat-o cine e domnul care intrase la ea în salon. "Care domn?", a întrebat Elke, mirată. "Cel care a intrat în sufragerie şi apoi în salon. Nu l-ai văzut?"
Presupunând că soţul ei se întorsese pe neaşteptate, Elke a plecat să-l caute prin locuinţa imensă. A intrat în toate încăperile, a strigat, nu era nimeni. S-a întors la prietena sa, ziarista, crezând că aceasta s-a înşelat. Dar Edith a susţinut în continuare că văzuse un bărbat înalt, cu un nas borcănat, purtând o cămaşă albă, o cravată neagră şi un pantalon închis la culoare. Elke a rămas perplexă şi, distrată, nu a acordat prea mare atenţie interviului pe care l-a acordat.
Seara, când soţul ei s-a întors acasă de la ziar, Elke i-a povestit ceea ce se întâmplase, dar Hyams nu credea în fenomenele paranormale: reporter cu experienţă, era un om realist, iar Elke era şi ea o tânără cu picioarele pe pământ. Au uitat repede episodul inexplicabil, absorbiţi de viaţa mondenă din noul lor cartier. După cum a relatat mai târziu Hyams, "era unul dintre acele incidente absurde, despre care nu ştii nimic şi pe care le uiţi". Dar fenomenele paranormale care au urmat au fost greu de uitat. La două săptămâni de la prima vizită a bizarului necunoscut, mama lui Elke, aflată în trecere pe la fiica sa, a povestit speriată că, trezindu-se dimineaţa, în dormitorul de la parter găsise lângă patul său un bărbat care o privea fix. Dispăruse brusc, înainte ca ea să apuce să ţipe.
Hyams a reuşit s-o convingă pe soacra sa că, la limita dintre somn şi realitate, văzând pe cineva care tocmai privea pe fereastră în casă, crezuse că se află în interior. Dar când a mers şi s-a uitat la parcelele cu flori de sub fereastra cu pricina, nu a găsit nici o urmă în pământul devenit moale în urma ploii din noaptea aceea. Ziaristul a considerat că femeia fusese victima unui coşmar şi nu a mai dat atenţie acelui incident.
Zilele care au urmat i-au dat însă dreptate mamei lui Elke: locuinţa din Beverly Hills a devenit teatrul unor ciudate evenimente poltergeist. Joe şi Elke au auzit nişte zgomote care veneau din sufragerie. Cu toate că în cameră nu era nimeni, se auzea zgomot de scaune târâte pe pământ. Dar cei doi au preferat să nu ţină cont de acest lucru şi până la urmă s-au obişnuit cu aceste manifestări periodice.
Vânătoare de năluci
Câteva luni mai târziu, pe când Elke era plecată în Iugoslavia la nişte filmări, iar soţul ei era singur acasă, fenomenele s-au intensificat. Nu numai că Joe auzea zgomote din sufragerie în timpul nopţii, dar dimineaţa găsea ferestrele deschise larg, deşi înainte de culcare le închidea. A început să se teamă de un intrus şi s-a hotărât să-i întindă o capcană. Astfel, a cumpărat dintr-un magazin specializat aparate de detectare electronică, legate de trei microfoane ultrasensibile, cu declanşare sonoră. A ascuns unul la intrarea pe aleea casei, pentru a detecta sosirea intrusului, pe cel de-al doilea l-a aşezat în apropierea uşii, iar pe cel de-al treilea în sufragerie. În sfârşit, înainte de a se culca, a pornit cele trei magnetofoane, după ce a aranjat cu grijă scaunele din sufragerie şi le-a însemnat locul cu o cretă.
Spre miezul nopţii, din camera sa aflată la primul etaj, Hyams a auzit zgomotul de-acum familiar al scaunelor trase prin sufragerie. Luându-şi revolverul din sertarul noptierei, a coborât tiptil pe scări şi s-a îndreptat panicat către uşa deschisă a sufrageriei. Ţinând arma cu o mână, a aprins brusc lumina cu mâna cealaltă. Hyams a rămas stupefiat. Camera era goală, iar picioarele scaunelor nu se mişcaseră nici un milimetru.
A doua zi dimineaţă, când a ascultat înregistrările, Hyams a constatat că emiţătoarele de pe alee şi de la uşă nu înregistraseră nimic. În schimb, banda înregistrată în sufragerie era elocventă. Ea conţinea toate zgomotele scaunelor pe care le auzise din camera sa, care se opreau brusc când s-a auzit clicul întrerupătorului electric şi tusea nervoasă care îl cuprinsese în momentul intrării sale în sufragerie. Banda înregistrase, de asemenea, reluarea baletului fantomatic, imediat ce locatarul casei urcase în camera lui.
Cu toată discreţia celor doi soţi faţă de bizarele evenimente nocturne petrecute în casa lor, tulburătoarele întâmplări nu le scăpaseră numeroşilor invitaţi care le umpleau adeseori vila: misteriosul necunoscut fusese văzut de mai multe ori, iar cei doi soţi erau numiţi la Hollywood "gazdele fantomei din Beverly Hills". Ceea ce-i irita cel mai tare era faptul că ei nu reuşiseră niciodată să vadă stafia, trebuind să se mulţumească doar cu descrierea iniţială, făcută de către ziarista Edith Dahlfeld, cu un an înainte: un bărbat masiv, îmbrăcat cu o cămaşă albă şi purtând o cravată neagră. Hotărât să rezolve acest mister, Hyams a contactat arhitectul care deţinea planurile originale ale proprietăţii. Ghidându-se după ele, cei doi au inspectat casa metru cu metru, în căutarea vreunui loc în care să se poată ascunde vreun intrus clandestin sau a unei intrări necunoscute, pe care ar fi putut-o folosi. Dar nu au găsit nimic. De asemenea, a primit asigurări de la antreprenori şi de la geologi că locuinţa şi terenul pe care este construită casa nu se deplasează şi nu produc vibraţii inexplicabile.
În disperare de cauză, Joe şi soţia sa au început să se întrebe dacă nu cumva erau înconjuraţi de spirite ostile. S-au hotărât să schimbe în întregime mobila din sufragerie, pentru că li se spusese că fantomele fugeau atunci când mediul înconjurător nu le mai era familiar.
După ce a epuizat toate explicaţiile raţionale, Joe Hyams s-a lăsat convins de către soţia sa să recurgă la metode mai puţin convenţionale. Astfel, cei doi au contactat ASPR-ul (American Society for Psychic Research) din Los Angeles, care a trimis nişte mediumuri pentru a inspecta casa. Spre marea surpriză a lui Hyams şi a soţiei sale, unul dintre aceşti oameni a fost în măsură să furnizeze extrem de repede o descriere destul de precisă a fantomei văzute de el. Nu era o noutate pentru cei doi: un bărbat masiv, în vârstă de 58 de ani, mort în urma excesului de alcool. Un soi de monstru, plin de ură şi beat.
Exorcistul
La vederea raportului, Elke Sommer s-a îngrozit, mai ales că aflase între timp de la un operator din Hollywood că proprietarii anteriori ai casei o vânduseră tocmai pentru că era bântuită. Hyams l-a rugat atunci pe unul dintre membrii trimişi de ASPR, doamna Lotte von Stahl, să-i scape de fantomă. Exorcizarea a fost rapidă, dar zadarnică. Lotte von Stahl s-a aşezat într-un capăt al mesei din sufragerie şi a afirmat imediat că "monstrul oribil" se află alături de ea. A început, apoi, să se roage, adresându-i-se direct fantomei: "În numele lui Iisus Hristos, îţi ordon să pleci din această casă imediat. Lasă-i în pace pe aceşti oameni şi nu le mai tulbura liniştea!". Apoi mediumul a exclamat triumfător: "Pleacă!".
Dar în aceeaşi noapte, Hyams tocmai era pe punctul de a adormi, când soţia sa l-a trezit, spunându-i că a auzit din nou zgomotul scaunelor în sufragerie. Chiar dacă acum era convins că se afla în faţa unor fenomene paranormale, Hyams s-a hotărât, totuşi, să nu se lase "izgonit" din casă. Dar un an mai târziu, cei doi au trebuit să revină asupra deciziei lor: pe 13 martie 1967, Hyams şi soţia sa au fost treziţi brusc de nişte ciocănituri foarte puternice la uşa camerei lor. Hyams s-a ridicat imediat din pat, cu pistolul în mână, a deschis uşa, dar a găsit holul gol. De la parter s-a auzit un hohot de râs profund, oribil. În clipa aceea, a văzut că fumul urca în vârtejuri pe scări. După ce au ieşit în grabă pe fereastra camerei şi au urcat pe micul acoperiş de deasupra intrării, soţii Hyams au sărit în grădina casei, în timp ce incendiul devasta sufrageria. Din fericire, pompierii au intervenit rapid şi au stins flăcările. Anchetatorii au declarat că focul "a avut o origine misterioasă". Exasperaţi de chinurile la care erau supuşi, Hyams şi soţia sa au hotărât că este momentul să renunţe la casă, punând-o în vânzare chiar a doua zi. Apoi, au făcut tot posibilul pentru a uita această perioadă oribilă a vieţii lor, fără să mai încerce să afle dacă vreun specialist în paranormal reuşise să găsească cheia misterului fantomei.
Fantomele vesele
Joe Hyams şi Elke Sommer nu au fost singurii locuitori din Beverly Hills care au trăit într-o casă bântuită. Cunoscutul actor Glenn Ford s-a plâns într-un interviu că şi casa sa era bântuită de nişte fantome năstruşnice, cărora le plăcea să petreacă. El povesteşte cum împreună cu soţia sa, Cynthia, auzeau uneori, noaptea, zgomotele unei petreceri în grădina lor, care pe vremuri fusese locul unui cimitir amerindian: "Se auzeau râsete, ca şi cum cineva ar fi spus o glumă, iar oamenii aplaudau. Odată, am găsit scaunele din grădină aşezate în cerc, ca pentru o petrecere... Într-o seară de vară, până la fereastra noastră a ajuns mirosul unei ape de colonie care nu mai există de mult. Şi în casă se petrec lucruri de neînţeles: tablourile îşi schimbă locul sau cad de pe pereţi, pernele se mişcă".
Locurile de predilecţie ale fantomelor de la Hollywood
În afară de Beverly Hills, mai există un cartier la Los Angeles, cunoscut pentru fenomenele sale paranormale: Hollywood. Hotelul "Roosevelt" din Hollywood găzduieşte nişte fantome pe măsura sa. În primul rând, este vorba despre o oglindă (foto) situată în apropierea ascensoarelor de la parterul hotelului, care face parte din mobilierul unei camere ocupate de mai multe ori de Marilyn Monroe. Mai multe persoane au văzut imaginea actriţei în ea şi, când s-au întors, nu era nimeni în spatele lor. Pe de altă parte, camera numărul 928 este bântuită de actorul Montgomery Clift (1920-1966), care a locuit acolo timp de trei luni, în timpul unor filmări. Mai mulţi clienţi ai hotelului şi angajaţii lui spun că au simţit prezenţa actorului, uneori chiar fizic. Un client a afirmat că a simţit o mână care l-a bătut pe umăr, în timp ce alţii spun că în cameră există "zone reci".
Pelicula voalată
La sfârşitul anilor '60, Allen Grant era fotograf la revista americană "Life". Când au avut loc fenomenele paranormale din casa lui Joe Hyams şi Elke Sommer, Grant a fost trimis la faţa locului, pentru a ilustra un articol despre aceste manifestări. El îşi aminteşte: "Eram prieten cu Joe Hyams şi auzisem despre lucrurile care se petreceau în casa lui. Într-o zi, Joe mi-a telefonat, spunându-mi că scrie un articol despre acele fenomene paranormale pentru «Saturday Evening Post», un ziar important pe atunci, şi m-a rugat să fac nişte fotografii pentru a ilustra acest articol. Am acceptat. A doua zi m-am dus în locuinţa lui din Beverly Hills, înarmat cu un aparat. Cât timp am stat în casa lui, nu am fost martorul niciunui eveniment. În schimb, când m-am uitat la filmul pe care îl developasem şi care tocmai se usca, am remarcat ceva foarte curios. Către mijlocul ruloului negativ, şapte imagini erau pe jumătate voalate. Aceste fotografii erau tocmai cele pe care le făcusem în sufrageria în care se petreceau acele fenomene, în care toţi cei care intrau se simţeau ciudat. Ce a putut provoca această voalare n-aş putea să răspund. Este absolut imposibil ca un film să se voaleze la jumătate, fără ca restul imaginilor să fie afectate, mai ales fotografiile vecine. Cum nu s-a întâmplat aşa ceva pe pelicula aceea şi nici pe o alta pe care am folosit-o atunci, nu am nicio explicaţie logică".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
