Vizitatorul nocturn
Era în anul 1964, când Joe Hyams și soția sa, Elke Sommer, o frumoasă actriță germană, s-au mutat în noua lor locuință din California. Hyams era un ziarist strălucit, iar Elke - o tânără stea la Hollywood, cu o carieră promițătoare. Grație succesului lor, izbutiseră să își cumpere o casă somptuoasă în Beverly Hills, cel mai elegant cartier din Los Angeles, locul preferat al personalităților industriei cinematografice și al lumii afacerilor. Dar existența fericită a celor doi a durat foarte puțin. La doar câteva zile după ce s-au mutat, noua lor locuință a devenit centrul unei serii de evenimente paranormale, care le-au dat viața peste cap. Totul a început pe 6 iulie 1964, când Elke Sommer aștepta o ziaristă germană, pe nume Edith Dahlfeld, care îi solicitase un interviu. Elke era bucuroasă să-și poată dovedi bunăstarea, luxul noii ei locuințe, primei persoane care o vizita, mai ales că aceasta era o compatrioată. Când Edith Dahlfeld a sosit, la începutul după-amiezii, Elke a instalat-o în salon și a mers singură în bucătărie, pentru a pregăti cafeaua. Când s-a întors cu ceștile aburinde, ziarista a întrebat-o cine e domnul care intrase la ea în salon. "Care domn?", a întrebat Elke, mirată. "Cel care a intrat în sufragerie și apoi în salon. Nu l-ai văzut?"
Presupunând că soțul ei se întorsese pe neașteptate, Elke a plecat să-l caute prin locuința imensă. A intrat în toate încăperile, a strigat, nu era nimeni. S-a întors la prietena sa, ziarista, crezând că aceasta s-a înșelat. Dar Edith a susținut în continuare că văzuse un bărbat înalt, cu un nas borcănat, purtând o cămașă albă, o cravată neagră și un pantalon închis la culoare. Elke a rămas perplexă și, distrată, nu a acordat prea mare atenție interviului pe care l-a acordat.
Seara, când soțul ei s-a întors acasă de la ziar, Elke i-a povestit ceea ce se întâmplase, dar Hyams nu credea în fenomenele paranormale: reporter cu experiență, era un om realist, iar Elke era și ea o tânără cu picioarele pe pământ. Au uitat repede episodul inexplicabil, absorbiți de viața mondenă din noul lor cartier. După cum a relatat mai târziu Hyams, "era unul dintre acele incidente absurde, despre care nu știi nimic și pe care le uiți". Dar fenomenele paranormale care au urmat au fost greu de uitat. La două săptămâni de la prima vizită a bizarului necunoscut, mama lui Elke, aflată în trecere pe la fiica sa, a povestit speriată că, trezindu-se dimineața, în dormitorul de la parter găsise lângă patul său un bărbat care o privea fix. Dispăruse brusc, înainte ca ea să apuce să țipe.
Hyams a reușit s-o convingă pe soacra sa că, la limita dintre somn și realitate, văzând pe cineva care tocmai privea pe fereastră în casă, crezuse că se află în interior. Dar când a mers și s-a uitat la parcelele cu flori de sub fereastra cu pricina, nu a găsit nici o urmă în pământul devenit moale în urma ploii din noaptea aceea. Ziaristul a considerat că femeia fusese victima unui coșmar și nu a mai dat atenție acelui incident.
Zilele care au urmat i-au dat însă dreptate mamei lui Elke: locuința din Beverly Hills a devenit teatrul unor ciudate evenimente poltergeist. Joe și Elke au auzit niște zgomote care veneau din sufragerie. Cu toate că în cameră nu era nimeni, se auzea zgomot de scaune târâte pe pământ. Dar cei doi au preferat să nu țină cont de acest lucru și până la urmă s-au obișnuit cu aceste manifestări periodice.
Vânătoare de năluci
Câteva luni mai târziu, pe când Elke era plecată în Iugoslavia la niște filmări, iar soțul ei era singur acasă, fenomenele s-au intensificat. Nu numai că Joe auzea zgomote din sufragerie în timpul nopții, dar dimineața găsea ferestrele deschise larg, deși înainte de culcare le închidea. A început să se teamă de un intrus și s-a hotărât să-i întindă o capcană. Astfel, a cumpărat dintr-un magazin specializat aparate de detectare electronică, legate de trei microfoane ultrasensibile, cu declanșare sonoră. A ascuns unul la intrarea pe aleea casei, pentru a detecta sosirea intrusului, pe cel de-al doilea l-a așezat în apropierea ușii, iar pe cel de-al treilea în sufragerie. În sfârșit, înainte de a se culca, a pornit cele trei magnetofoane, după ce a aranjat cu grijă scaunele din sufragerie și le-a însemnat locul cu o cretă.
Spre miezul nopții, din camera sa aflată la primul etaj, Hyams a auzit zgomotul de-acum familiar al scaunelor trase prin sufragerie. Luându-și revolverul din sertarul noptierei, a coborât tiptil pe scări și s-a îndreptat panicat către ușa deschisă a sufrageriei. Ținând arma cu o mână, a aprins brusc lumina cu mâna cealaltă. Hyams a rămas stupefiat. Camera era goală, iar picioarele scaunelor nu se mișcaseră nici un milimetru.
A doua zi dimineață, când a ascultat înregistrările, Hyams a constatat că emițătoarele de pe alee și de la ușă nu înregistraseră nimic. În schimb, banda înregistrată în sufragerie era elocventă. Ea conținea toate zgomotele scaunelor pe care le auzise din camera sa, care se opreau brusc când s-a auzit clicul întrerupătorului electric și tusea nervoasă care îl cuprinsese în momentul intrării sale în sufragerie. Banda înregistrase, de asemenea, reluarea baletului fantomatic, imediat ce locatarul casei urcase în camera lui.
Cu toată discreția celor doi soți față de bizarele evenimente nocturne petrecute în casa lor, tulburătoarele întâmplări nu le scăpaseră numeroșilor invitați care le umpleau adeseori vila: misteriosul necunoscut fusese văzut de mai multe ori, iar cei doi soți erau numiți la Hollywood "gazdele fantomei din Beverly Hills". Ceea ce-i irita cel mai tare era faptul că ei nu reușiseră niciodată să vadă stafia, trebuind să se mulțumească doar cu descrierea inițială, făcută de către ziarista Edith Dahlfeld, cu un an înainte: un bărbat masiv, îmbrăcat cu o cămașă albă și purtând o cravată neagră. Hotărât să rezolve acest mister, Hyams a contactat arhitectul care deținea planurile originale ale proprietății. Ghidându-se după ele, cei doi au inspectat casa metru cu metru, în căutarea vreunui loc în care să se poată ascunde vreun intrus clandestin sau a unei intrări necunoscute, pe care ar fi putut-o folosi. Dar nu au găsit nimic. De asemenea, a primit asigurări de la antreprenori și de la geologi că locuința și terenul pe care este construită casa nu se deplasează și nu produc vibrații inexplicabile.
În disperare de cauză, Joe și soția sa au început să se întrebe dacă nu cumva erau înconjurați de spirite ostile. S-au hotărât să schimbe în întregime mobila din sufragerie, pentru că li se spusese că fantomele fugeau atunci când mediul înconjurător nu le mai era familiar.
Dar această schimbare nu a avut niciun rezultat. Nu numai că zgomotul făcut de scaune a continuat, dar cei doi câini ai casei, care până atunci nu păreau afectați de aceste fenomene, au început să latre în mod inexplicabil și să dea semne de agitație, uitându-se speriați prin camera goală.
După ce a epuizat toate explicațiile raționale, Joe Hyams s-a lăsat convins de către soția sa să recurgă la metode mai puțin convenționale. Astfel, cei doi au contactat ASPR-ul (American Society for Psychic Research) din Los Angeles, care a trimis niște mediumuri pentru a inspecta casa. Spre marea surpriză a lui Hyams și a soției sale, unul dintre acești oameni a fost în măsură să furnizeze extrem de repede o descriere destul de precisă a fantomei văzute de el. Nu era o noutate pentru cei doi: un bărbat masiv, în vârstă de 58 de ani, mort în urma excesului de alcool. Un soi de monstru, plin de ură și beat.
Exorcistul
La vederea raportului, Elke Sommer s-a îngrozit, mai ales că aflase între timp de la un operator din Hollywood că proprietarii anteriori ai casei o vânduseră tocmai pentru că era bântuită. Hyams l-a rugat atunci pe unul dintre membrii trimiși de ASPR, doamna Lotte von Stahl, să-i scape de fantomă. Exorcizarea a fost rapidă, dar zadarnică. Lotte von Stahl s-a așezat într-un capăt al mesei din sufragerie și a afirmat imediat că "monstrul oribil" se află alături de ea. A început, apoi, să se roage, adresându-i-se direct fantomei: "În numele lui Iisus Hristos, îți ordon să pleci din această casă imediat. Lasă-i în pace pe acești oameni și nu le mai tulbura liniștea!". Apoi mediumul a exclamat triumfător: "Pleacă!".
Dar în aceeași noapte, Hyams tocmai era pe punctul de a adormi, când soția sa l-a trezit, spunându-i că a auzit din nou zgomotul scaunelor în sufragerie. Chiar dacă acum era convins că se afla în fața unor fenomene paranormale, Hyams s-a hotărât, totuși, să nu se lase "izgonit" din casă. Dar un an mai târziu, cei doi au trebuit să revină asupra deciziei lor: pe 13 martie 1967, Hyams și soția sa au fost treziți brusc de niște ciocănituri foarte puternice la ușa camerei lor. Hyams s-a ridicat imediat din pat, cu pistolul în mână, a deschis ușa, dar a găsit holul gol. De la parter s-a auzit un hohot de râs profund, oribil. În clipa aceea, a văzut că fumul urca în vârtejuri pe scări. După ce au ieșit în grabă pe fereastra camerei și au urcat pe micul acoperiș de deasupra intrării, soții Hyams au sărit în grădina casei, în timp ce incendiul devasta sufrageria. Din fericire, pompierii au intervenit rapid și au stins flăcările. Anchetatorii au declarat că focul "a avut o origine misterioasă". Exasperați de chinurile la care erau supuși, Hyams și soția sa au hotărât că este momentul să renunțe la casă, punând-o în vânzare chiar a doua zi. Apoi, au făcut tot posibilul pentru a uita această perioadă oribilă a vieții lor, fără să mai încerce să afle dacă vreun specialist în paranormal reușise să găsească cheia misterului fantomei.
Fantomele vesele
Joe Hyams și Elke Sommer nu au fost singurii locuitori din Beverly Hills care au trăit într-o casă bântuită. Cunoscutul actor Glenn Ford s-a plâns într-un interviu că și casa sa era bântuită de niște fantome năstrușnice, cărora le plăcea să petreacă. El povestește cum împreună cu soția sa, Cynthia, auzeau uneori, noaptea, zgomotele unei petreceri în grădina lor, care pe vremuri fusese locul unui cimitir amerindian: "Se auzeau râsete, ca și cum cineva ar fi spus o glumă, iar oamenii aplaudau. Odată, am găsit scaunele din grădină așezate în cerc, ca pentru o petrecere... Într-o seară de vară, până la fereastra noastră a ajuns mirosul unei ape de colonie care nu mai există de mult. Și în casă se petrec lucruri de neînțeles: tablourile își schimbă locul sau cad de pe pereți, pernele se mișcă".
Locurile de predilecție ale fantomelor de la Hollywood
În afară de Beverly Hills, mai există un cartier la Los Angeles, cunoscut pentru fenomenele sale paranormale: Hollywood. Hotelul "Roosevelt" din Hollywood găzduiește niște fantome pe măsura sa. În primul rând, este vorba despre o oglindă (foto) situată în apropierea ascensoarelor de la parterul hotelului, care face parte din mobilierul unei camere ocupate de mai multe ori de Marilyn Monroe. Mai multe persoane au văzut imaginea actriței în ea și, când s-au întors, nu era nimeni în spatele lor. Pe de altă parte, camera numărul 928 este bântuită de actorul Montgomery Clift (1920-1966), care a locuit acolo timp de trei luni, în timpul unor filmări. Mai mulți clienți ai hotelului și angajații lui spun că au simțit prezența actorului, uneori chiar fizic. Un client a afirmat că a simțit o mână care l-a bătut pe umăr, în timp ce alții spun că în cameră există "zone reci".
Pelicula voalată
La sfârșitul anilor '60, Allen Grant era fotograf la revista americană "Life". Când au avut loc fenomenele paranormale din casa lui Joe Hyams și Elke Sommer, Grant a fost trimis la fața locului, pentru a ilustra un articol despre aceste manifestări. El își amintește: "Eram prieten cu Joe Hyams și auzisem despre lucrurile care se petreceau în casa lui. Într-o zi, Joe mi-a telefonat, spunându-mi că scrie un articol despre acele fenomene paranormale pentru «Saturday Evening Post», un ziar important pe atunci, și m-a rugat să fac niște fotografii pentru a ilustra acest articol. Am acceptat. A doua zi m-am dus în locuința lui din Beverly Hills, înarmat cu un aparat. Cât timp am stat în casa lui, nu am fost martorul niciunui eveniment. În schimb, când m-am uitat la filmul pe care îl developasem și care tocmai se usca, am remarcat ceva foarte curios. Către mijlocul ruloului negativ, șapte imagini erau pe jumătate voalate. Aceste fotografii erau tocmai cele pe care le făcusem în sufrageria în care se petreceau acele fenomene, în care toți cei care intrau se simțeau ciudat. Ce a putut provoca această voalare n-aș putea să răspund. Este absolut imposibil ca un film să se voaleze la jumătate, fără ca restul imaginilor să fie afectate, mai ales fotografiile vecine. Cum nu s-a întâmplat așa ceva pe pelicula aceea și nici pe o alta pe care am folosit-o atunci, nu am nicio explicație logică".