"Postul mă ajută să lupt cu cancerul"

Prin mărturisirea pe care v-o fac, aş vrea să intru şi eu în marele circuit al binelui practicat de "Formula AS", în speranţa că experienţa mea ar putea fi de folos.

Sunt chirurg plastician şi acum cinci ani am avut un cancer la sân, care a necesitat şase şedinţe de chimio­terapie. După fiecare dintre ele eram pur şi simplu terminată. Nici vorbă să-mi mai profesez me­seria. Stăteam în pat, în fiecare zi, cu dureri de cap cumplite, neputând să mănânc nimic, cu un gust me­ta­lic în gură, afte şi o constipaţie cauzată de anti-vo­mitive. În luna mai, când am avut o recidivă gan­glionară, mi-a fost prescris acelaşi tratament chimio­te­rapeutic, dar am hotărât să lupt şi pe alte căi, ape­lând la un tratament paralel. Citisem foarte mult despre alimentaţie şi can­cer şi despre efectul postului strict, ţinut cu două-trei zile înainte de şedinţele de chimio­terapie. La început, doctorul meu oncolog a fost scep­tic. Se temea că voi pierde din greutate şi că nu voi rezista la tratamentele chimioterapeutice. Dar până la urmă a acceptat să încerc. Până atunci, nu ţinusem niciodată post. Nu am fost niciodată adepta lui şi consideram că dincolo de 48 de ore, îţi pui viaţa în pericol. Nu credeam că poate fi un mijloc de a-mi trata cancerul şi când m-am decis să îl ţin am făcut-o doar pentru a atenua efectele secundare ale tratamen­tului cu citostatice. Într-adevăr, stu­diile au demonstrat că celulele noas­tre sănă­toase sunt programate în mod gene­tic pentru a rezista la post, având în vedere faptul că omul a trecut, încă de la apariţia sa, prin pe­rioade de foa­mete. În timpul pos­tu­lui, ele intră în stare de odihnă şi îşi diminuează metabolismul ener­ge­tic pentru a re­zista, în timp ce ce­lu­lele canceroase nu sunt progra­mate pen­tru a face aşa ceva. Ele au nevoie de foarte multă energie pentru că se reproduc şi se mul­tiplică foarte repede. Prin ur­mare, atunci când primesc chi­mio­terapia, ele o absorb, pentru a încerca să îşi satis­facă această nevoie de energie, de care sunt pri­vate prin post.
Şedinţa de chimioterapie era în fiecare miercuri. Prin urmare, mâncam ultima dată duminică seara. Luni şi marţi nu beam decât apă, suc de lămâie şi ceai. Îmi mai făceam un pahar de suc de legume pe zi, pe lângă care mai mâncam morcovi, ţelină, mărar şi ghim­bir, crude. În total, beam cam trei litri de lichide pe zi. Nu am avut decât o singură scăpare, când nu am putut să rezist în faţa unui bol de migdale pe care le-am mâncat, pentru că sunt foarte bogate în acizi graşi şi sunt recomandate în perioada de post.
Rezultatele pe care le am? Sunt în formă maximă şi continui să lucrez cu mult mai multă energie ca înainte, ba chiar operez, în ziua de luni, de la ora 8 dimi­neaţa până la 16, fără să mă opresc, dar hidra­tân­du-mă încontinuu. Marţea am consultaţii toată ziua, dar mă simt încă bine, doar mă doare puţin capul. Miercuri seara, când ies de la şedinţa de chimiotera­pie, sunt înfometată. Doar atât. Nu se poate compara cu starea de acum cinci ani, când aveam dureri de cap cumplite, ameţeli şi stări de vomă. Ce-a mai rămas este o mică schimbare a gustului din gură. Şi cum de miercuri înainte mă alimentez normal, recuperez imediat kilogramul pe care l-am pierdut, menţinând o greutate stabilă. Postul mă ajută enorm. Mă simt plină de energie, chiar dacă uneori nu ţin un regim strict. Duc o viaţă profesională şi socială ca atunci când nu eram bolnavă. Ba chiar am putetea să fac mişcare de 2-3 ori pe săptămână. Mă simt foarte activă, nu mă tem de boală şi mă lupt cu ea, pentru că în fiecare zi simt că fac câte un pas înainte şi voi câştiga.

BRIGITTE, 55 de ani - Arad


"Şi boala, şi sănătatea pornesc din cap"

Rândurile care urmează le sunt dedicate persoa­nelor ce caută tratamente pentru cancer şi alte boli grave, deşi doar cei care vor cu adevărat să se vindece vor înţelege şi vor aplica cele scrise mai jos. Sfaturile reflectă propria mea experienţă în lupta cu boala. Este vorba despre schim­barea mentalităţii. Trebuie să înţe­legem că durerea, disconfortul şi bolile sunt, de fapt, vocea orga­nismului prin care ni se comunică faptul că trebuie să schimbăm ceva. De aceea este foarte im­portant să înţelegem de ce ne-am îmbolnăvit. Cauza este de obicei psihică, sufletească: o supărare, o ne­mul­ţumire, o frică sau o problemă care ne obsedează, la care ne gândim foarte mult (în general, mai mult de 6 luni). Nemulţumirea de sine, autoînvinovăţirea, frus­trările favorizează şi ele cancerul. De exemplu, sufe­rinţa cauzată de decesul unei persoane apropiate cau­zează cancer la sân. Frica de moarte cauzează cancer la plămâni. Fiecare cancer are o cauză bine definită şi trebuie doar să o căutaţi. Sunt multe cărţi, articole pe internet, videoclipuri pe youtube ce dezvăluie aceste lucruri. În căutările mele, eu am găsit câteva tehnici foarte eficiente de a te vindeca de ori­ce boală, inclusiv de cancer, pe care vi le comunic, în speranţa de a fi de folos. Toate vizează schimbarea men­ta­lităţii. Vindecarea pleacă din cap.
* Înlătură toate problemele, ne­cazurile şi grijile din gândirea ta, ca şi cum nu s-au întâmplat niciodată. Gân­deşte-te doar la lucruri pozitive. Doreşte-le bine tuturor persoanelor din jurul tău. Bucură-te de tot ceea ce te înconjoară, priveşte doar partea luminoasă a lucru­rilor. Acesta este cel mai important pas către vinde­care. Fără el, suferinţele şi problemele vor continua la nesfârşit. Nu este uşor, dar nici greu. Când simţi că se apropie gândurile negre, alungă-le cu mâna ca pe un cârd de ciori sau taie-le cu o foarfecă imaginară. Efectul e sigur.
* Ţine la distanţă toate împrejurările vieţii care pot pro­voca stres. Dacă sunt persoane negativiste sau agi­tate în jur, nu te mai întâlni cu ele. Înlocuieşte "mân­cătorii" de energie cu oameni care-ţi fac bine, îţi dăru­iesc prietenie adevărată. Dacă ai un serviciu în care domină concurenţa şi invidia, bătălia pe posturi de conducere, caută-ţi un alt loc de muncă. S-a dovedit ştiinţific că mentalitatea colectivă agitată şi otrăvită a lumii în care trăim ne modifică starea de spirit şi naşte can­cerul.
* Înfrăţeşte-te cu natura. Stai cât mai mult în aer liber, aproape de ea, învaţă să o observi în amănunt.
* Evită internetul şi ştirile de la televizor, pentru că au o influenţă negativă asupra gândirii.
* Autosugestia are mare putere asupra bolii. Stai liniştit, cu ochii închişi, şi imaginează-ţi cum boala pleacă din trupul tău, şi tu începi să te simţi din ce în ce mai bine. Dacă eşti credincios, imaginează-ţi că Dum­nezeu sau sfântul în care crezi trimite o energie asupra zonei bolnave care omoară precum Sfântul Gheorghe balaurul, tot ce e rău. Ucide boala şi sădeşte în loc lumina. Cine nu crede să-şi imagineze doar energia vindecătoare care eliberează organul bolnav, îl spală precum o apă neîncepută. Această meditaţie este extrem de puternică şi pe mine m-a ajutat să mă vin­dec de tromboflebită, la vârsta de 27 de ani, şi să îmi reduc miopia, la 32 de ani, deşi doctorul oftalmolog a spus că nu este posibil fără operaţie.
* O altă metodă folosită cu succes de mai multe persoane este să râzi şi să zâmbeşti cât mai des. Am au­zit de mulţi bolnavi vindecaţi prin această me­todă. Ca să învingă boala, organismul are nevoie de încu­rajări.
O combinaţie din metodele enumerate mai sus va duce cu siguranţă la vindecare. Important este să îţi schimbi modul de a gândi, pentru că asta îţi va schim­ba şi sentimentele. Şi boala, şi vindecarea, pornesc din cap. Multă sănătate!

OVIDIU