Gâlma asta de la sân - numai de n-ar fi ceva grav! Și picăturile mici de lichid de pe mameloane - oare să fie periculoase? Când constată că s-a schimbat ceva în aspectul sânilor, femeia se sperie imediat. Frica ei cea mare este că ar putea fi vorba de o boală malignă. Potrivit unui sondaj, aproape 50% dintre reprezentantele sexului frumos se tem că vor dezvolta cândva un cancer mamar. Însă, din fericire, cele mai multe dintre aceste modificări sunt benigne. Și chiar dacă ar fi canceroase, nu trebuie în niciun caz să luați decizii pripite.
Nodulii: nu sunt neapărat un motiv de panică
Cu condiția să nu se afle poziționați prea profund în țesutul mamar, nodulii pot fi sesizați prin palpare, din momentul în care diametrul lor a ajuns să măsoare aproximativ un centimetru. Desigur, orice nodul trebuie examinat de medicul ginecolog, deoarece ar putea fi malign. Chiar și în situația când persoana respectivă se simte în siguranță, de pildă, fiindcă a făcut recent o mamografie. "Când observați modificări la sâni, programați-vă pentru un consult la ginecologul dvs., chiar dacă n-au trecut decât o lună sau două de la ultimul control de rutină", recomandă medicii.
Nu constituie un temei de îngrijorare nodulii dureroși, care apar și vă supără tot mai mult în a doua jumătate a ciclului, pentru a dispărea apoi după menstruație. Ei au o explicație hormonală: provin dintr-o simplă perturbare a echilibrului dintre estrogen și progesteron. La fel de inofensive sunt și chisturile cu conținut lichidian, ușor de pus în evidență prin ecografie. Nodulii bine delimitați, care pot fi mișcați pe sub piele, sunt de regulă lipoame, tumori grase benigne, întâlnite mai ales la femeile cu vârste între 40 și 50 de ani. O ecografie sau mamografie le indică de obicei fără dubiu natura benignă și, în mod normal, se procedează la extirparea lor doar atunci când au crescut atât de mult încât deranjează estetic. De asemenea, benigne sunt și fribroadenoamele, formate în urma proliferării țesutului conjunctiv, care poate deveni fibros. Ele se întâlnesc cu precădere la femei mai tinere, de 20 până la 30 de ani.
Semnele unei tumori maligne sunt, dimpotrivă, duritatea și imobilitatea la palpare, precum și conturul neregulat. Un caz special îl reprezintă diferența de volum dintre sâni, care devine vizibilă la un moment dat, fără să fi existat inițial. Îndeosebi la un piept ferm și de dimenisuni generoase, faptul că una dintre cupele sutienului pare să fie dintr-o dată prea mică reprezintă adesea unicul indiciu care semnalează prezența unei tumori profunde, imposibil de descoperit prin palpare. Dar și fenomenul contrar poate trăda o tumoră malignă: când unul dintre sâni pare a se micșora brusc, este posibil ca o tumoră aflată în profunzime să-l fixeze de peretele toracic, astfel încât el să apară inert și plat, iar nu mobil, așa cum era înainte.
"Lapte" prelins din mameloane: nu e tocmai o raritate
Aproape jumătate dintre femei pot stoarce puțin lichid din mameloane. Însă, dacă scurgerea este spontană, ar trebui cercetată de un medic. Dacă ea se produce la ambii sâni, e puțin probabil să fie vorba de cancer. La originea ei se află, cel mai adesea, o tulburare hormonală, mai exact creșterea nivelului de prolactină, hormonul hipofizar care stimulează lactația. Cu alte cuvinte, cauza o constituie disfuncționalitatea hipofizei sau a glandei tiroide. Sunt și medicamente ce pot provoca secreții mamelonare, de exemplu anumite preparate hipotensoare, pilula contraceptivă ori psihotropele. Totodată, există posibilitatea ca scurgerea lăptoasă să fie determinată, pur și simplu, de stres.
Dacă numai unul dintre sâni secretă un lichid apos sau roșietic, acesta este cauzat, deseori, de un papilom intraductal, o tumoră benignă, care a luat naștere în interiorul unuia din canalele galactofore, acele ducte care transportă secreția lactată până la mamelon. Se întâmplă rar ca un asemenea papilom să se malignizeze, iar atunci avem de-a face cu o formă incipientă de cancer, care răspunde foarte bine la tratament: carcinomul ductal in situ (DCIS). Această denumire medicală alambicată nu face, în fond, decât să sublinieze caracteristicile esențiale ale formațiunii respective: ea a debutat în interiorul unui canal galactofor și este un tip de cancer neinvaziv, adică rămâne la locul de origine și nu se răspândește în exteriorul canalului unde s-a format. În prezent, pe tema DCIS se poartă discuții în contradictoriu în lumea medicală: unii sunt de părere că se impune categoric intervenția chirurgicală, în timp ce alții se pronunță pentru adoptarea unei atitudini de expectativă. Câteodată, analizele de laborator asupra secreției generate de DCIS evidențiază prezența unor celule maligne.
Modificări ale pielii: nesemnificative sau canceroase?
Roșeața sau eczemele de pe piept reprezintă adesea doar simptomele unor afecțiuni cutanate banale. De pildă, femeile cu pieptul mare tind să facă infecții micotice în pliurile de sub sâni, fiindcă acolo transpiră abundent. Nu este exclusă nici o mastită (infecție microbiană a țesutului mamar), deși ea e mai puțin întâlnită în afara perioadei de alăptare: sânul devine fierbinte, se înroșește și doare. Însă, din păcate, există și forme inflamatorii ale cancerului mamar, așa-numitele carcinoame mamare inflamatorii, care nu se trădează prin niciun fel de noduli. De aceea, astfel de inflamații trebuie prezentate la medic. Sunt suspecte și eczemele cu mâncărimi apărute în jurul mameloanelor: în cazuri - ce-i drept, rare - ele pot ascunde un carcinom intraductal (plasat în interiorul unui canal galactofor). Pielea își poate schimba aspectul, deoarece tumora aflată în profunzimea țesutului trage de ea. Sunt de luat în seamă denivelările ei, retracțiile și proeminențele, ca și asemănarea cu coaja de portocală.
Și când dor sânii?
Trebuie făcută deosebirea între simptomele legate de ciclul menstrual și cele independente de el. Senzația bilaterală de tensiune și apăsare, precum și sensibilitatea extremă la atingere, manifestate exclusiv în a doua jumătate a ciclului, au cauze hormonale și deci nu sunt periculoase. Durerile care apar fără nicio legătură cu ciclul pot fi provocate de o terapie hormonală de substituție, de chisturile de mari dimensiuni, de unele medicamente (cum sunt antibioticele sau antidepresivele) sau de o mastopatie fibrochistică, deci de o modificare benignă, ce constă în extinderea țesutului conjunctiv, asociată cu formarea de chisturi. Cancerul mamar produce foarte rar dureri.
Cât de rapid ar trebui să reacționați?
Principalul lucru de reținut este acela că niciuna dintre modificările sânilor descrise mai sus nu reprezintă cu adevărat o urgență, care să vă aducă pe masa de operație în decurs de o săptămână - nici chiar în cazul când vi s-a diagnosticat un cancer. Șansele de supraviețuire ale pacientelor cu cancer mamar depind realmente de timpul scurs până la începerea tratamentului, însă nu vorbim aici de două sau trei săptămâni. Potrivit studiilor, consecințele negative ale temporizării s-au făcut remarcate doar atunci când, după stabilirea diagnosticului, bolnavele au lăsat să treacă mai multe luni până s-au decis să ia măsuri.
Ce investigații vă sunt de folos?
Mamografia
În mod normal, când se observă modificări suspecte la sâni, se face mai întâi o radiografie. Cu ajutorul ei pot fi depistate 85-90% dintre tumorile maligne. Trezesc suspiciuni formațiunile cu contur imprecis, porțiunile de țesut cu consistență densă și prelungiri radiale, precum și microcalcifierile, care sunt niște minuscule depozite de calciu. Calcifieri există și la tumorile benigne, însă acolo ele apar pe mamografie ca pete mari, albe, răspândite la distanță una de alta. În schimb, dacă sunt mici, au forme neregulate și sunt adunate în grupuri, se consideră că pot sugera prezența bolii canceroase. O tehnologie de vârf, existentă și la noi în țară, însă deocamdată mai puțin cunoscută și întrebuințată, este mamografia digitală cu tomosinteză, care permite detecția și diagnosticarea precoce a tumorilor. Țesuturile sunt scanate din diverse unghiuri, pentru ca în final toate aceste imagini să fie utilizate în scopul unei reconstrucții tridimensionale a sânului.
Ecografia
La examenul cu ultrasunete, numit și ultrasonografie, se apelează în momentul când rezultatul mamografiei pare dificil de interpretat sau când în imaginea oferită de ea nu se vede o tumoră, confirmată totuși prin palpare. Aceasta se întâmplă deosebit de frecvent la femeile tinere, care au mult țesut glandular. Un procedeu mai nou, bazat de asemenea pe ultrasunete, este elastografia, destinată să măsoare elasticitatea țesuturilor. Efectuată în timpul unei ecografii obișnuite, ea durează numai câteva secunde și arată, de exemplu, cât de dur este un nodul mamar, știut fiind că țesutul unei tumori este mai compact decât cel normal.
RMN (Rezonanța magnetică nucleară)
Imagistica prin rezonanță magnetică este o metodă de explorare ce poate completa rezultatele furnizate de mamografie și ecografie. Ea depistează carcinoamele în proporție de aproape 100%, însă lansează relativ frecvent alarme false.
Galactografia
Este o investigație röntgen, utilizată pentru a determina cauzele scurgerii de lichid apărute la un singur mamelon. Se injectează o substanță de contrast într-un canal galactofor dilatat, pentru a-i vizualiza conținutul. Se urmărește astfel descoperirea unor papiloame sau carcinoame intraductale. De cele mai multe ori, pentru siguranța diagnosticării, va fi necesară în final și examinarea în laborator a unei probe de țesut, efectuată de un anatomopatolog.
Biopsia
Atunci când rezultatele investigațiilor anterioare sunt neconcludente, sau când se suspectează o tumoră malignă, se apelează în ultimă instanță la biopsie, pentru obținerea unei clarificări definitive: este extras un mic fragment din țesutul mamar, care va fi apoi supus examenului histopatologic. Există mai multe tipuri de biopsie, dintre care minim invazive sunt biopsia cu ac gros și cea asistată de vacuum. Prima este și cea mai rapidă. Se injectează mai întâi un anestezic în sân, apoi se introduce un ac de puncție mai gros, prevăzut cu un sistem de tăiere. Acesta va decupa din zona suspectă o porțiune de țesut, de formă cilindrică. Intervenția este neplăcută, dar suportabilă, iar complicațiile ulterioare, cum ar fi sângerările, se produc rar. La biopsia asistată de vacuum, se creează subpresiune în interiorul acului, ceea ce face posibilă extragerea unei cantități mai mari de țesut, asigurându-se astfel o precizie superioară a diagnosticării. La ambele procedee, se controlează apoi cu ajutorul ecografiei, mamografiei sau al RMN, dacă probele au fost luate efectiv din zona suspectă. Există însă și varianta biopsiei chirurgicale, care constă în prelevarea fragmentelor de țesut după efectuarea unei incizii, în condiții de anestezie generală.