TIA ŞERBĂNESCU: "Alegerile locale vor fi un test pentru nivelul moral şi politic al societăţii româneşti"

Analiza politică a lunii APRILIE

"Avem o adevărată frăţie a penalilor în alegerile locale"

- S-a mai încheiat o lună de patimi politice şi ne stă în faţă o alta, care se anunţă şi mai grea, pentru că este una de campanie electorală. După lupte acerbe, există şi o listă definitivă de candidaţi pentru alegerile locale. Avem de unde alege?

- Deşi partidele au avut la dispoziţie o jumătate de an pentru a se reforma din interior, rezultatul e mult sub aşteptări. La instalarea guvernului tehnocrat, liderii politici au promis că vor folosi răstimpul în care nu se vor afla la guvernare, pentru a curăţa orga­nizaţiile pe care le conduc şi a selecta mai riguros ca­drele. În ciuda ofensivei luptei anticorupţie, cu rezul­tate spectaculoase pentru DNA şi DIICOT, candidaţii penali sunt însă mai mulţi ca niciodată. Avem o ade­vărată frăţie a penalilor, care probabil se va perpetua şi pe listele de la alegerile parlamentare. Deocamdată, să ne oprim însă asupra celor de la locale. În Bucu­reşti, de pildă, în rol de candidaţi îi avem pe Robert Negoiţă, la primăria Sectorului 3, urmărit penal pen­tru evaziune fiscală; pe Marian Vanghelie, la Sectorul 5, deşi, pe când era închis, spunea că tot ce-şi doreşte este să se întoarcă la familie, că nu-i mai trebuie politică, iar acum şi-a făcut şi partid - Partidul Drep­tăţii Sociale, un nume înşelător, pentru electoratul PSD; şi pe Adrian Severin, la Primăria Capitalei (con­damnat la trei ani de închisoare cu executare, într-o primă instanţă, pentru luare de mită) după ce ne-a făcut de râs în Parlamentul European... Exemplul s-a transmis şi în ţară: de la Baia Mare şi Târgu Mureş, până la Bacău, Rm. Vâlcea şi Craiova, peste tot s-au în­scris în cursa electorală şi candidaţi aflaţi în cer­ce­tare penală, condamnaţi sau care şi-au isprăvit prima puşcărie pentru corupţie. Aşa încât oferta este mai deplorabilă ca oricând. Dacă aceşti penali vor fi aleşi, electoratul îşi va aplica singur o dublă lovitură: una foarte palpabilă, la buzunar, pentru că nu poţi avea în­credere în corectitudinea unor astfel de oameni, şi o alta morală, căci se va vădi ipocrizia societăţii ro­mâ­neşti, care susţine declarativ lupta anticorupţie, dar încurajează corupţii, realegându-i ca primari. Aceste alegeri vor fi, prin urmare, un test privind nivelul conştiinţei morale şi politice a societăţii româneşti.

- De unde să aleagă românul, dacă asta e oferta partidelor?

- S-a spus de mult, pe bună dreptate, şi acum se reconfirmă, că partidele au operat, de 26 de ani în­coa­ce, o contraselecţie. Noile generaţii de politicieni au fost selectate după chipul şi asemănarea "bă­trâ­ni­lor" politicieni, adică au fost promovaţi cei care s-au dovedit mai obedienţi, care le cântau în strună şi care le-au moştenit năravurile. Cei care erau autonomi în gândire, cu iniţiativă şi curajul opiniilor, incoruptibili şi pricepuţi în domeniile lor de expertiză, au fost respinşi de sistem, când nu au stat singuri deoparte, ca să nu se murdărească prin asociere. Aşa am ajuns să nu prea avem ce alege: fie sunt candidaţi corupţi, fie sunt incompetenţi. Avem, totuşi, datoria de a-i iden­tifica pe aceia puţini care au păcălit sistemul sau măcar pe care nu i-am văzut până acum la treabă şi cărora trebuie să le acordăm prezumţia de ne­vi­novăţie. Deşi va fi greu, căci şi când au propus astfel de candidaţi, partidele au fost cu ochii doar pe sonda­jele de opinie, care vorbesc despre notorietate, nu des­pre cinste şi competenţă. De pildă, la Primăria Gene­rală, candidează din partea PSD d-na Gabriela Firea, care, în mod evident, nu are anvergura şi aptitudinile care să ne garanteze că poate gestiona un oraş ca Bucu­reştiul. Probabil că va fi doar interfaţa adevă­ra­ţilor conducători ai oraşului, care preferă să rămână în umbră. A fost însă răul cel mai mic dintre potenţialii candidaţi ai PSD. PNL a încercat şi el vreo patru can­di­daţi, de a devenit prilej de bancuri, până s-a oprit la d-l Cătălin Predoiu, liderul pe Bucureşti al partidului şi, pare-se, candidatul de sacrificiu. Întâi a fost propus d-l Cristian Buşoi, care nu a convins şi care nu creştea în sondaje, apoi d-l Ludovic Orban, care a intrat pe mâna DNA, pentru că ar fi cerut mită, a urmat d-l Marian Munteanu, care a fost contestat chiar de cei din partid, după ce a fost lansat în cursă cu votul cvasiunanim al conducerii partidului.

"Într-un an de zile, liberalii au ratat cam tot ce şi-au propus"

- Promite Cătălin Predoiu să recupereze han­dicapul de a fi al patrulea candidat, anunţat pe ul­tima sută de metri, astfel ca, după mulţi ani, să avem din nou un primar liberal al Bucureştiului?

- Nu e foarte sigur, mai ales că d-l Predoiu nu are nici prea multă carismă, nici un discurs care să ţin­tească inima electoratului, mai ales în condiţiile în care partidul său se află într-o situaţie grea. În doar un an de zile, PNL a ajuns de pe locul întâi în son­dajele de opinie - unde se ridicase ca efect al câşti­gării alegerilor prezidenţiale de către d-l Klaus Io­hannis -, de la un scor confortabil, care părea să-i asigure victoria în toate alegerile, pe un loc doi precar, cu o cotă de încredere mereu în scădere la nivel na­ţional şi cu atât mai scăzut la nivelul Capitalei. Într-un an de zile liberalii au ratat cam tot ce şi-au propus: au încercat să dărâme guvernul Ponta şi nu au reuşit (noroc cu strada, care s-a revoltat după tragedia de la clubul Colectiv); au încercat să schimbe legea elec­torală, pentru ca primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin, şi nu au reuşit; au vrut să rupă gura târgului, cu un candidat câştigător la Primăria Capitalei, dar s-a făcut de râs cu o serie de candidaturi ratate, care se pare că va fi încununată de un eşec al d-lui Predoiu. Totuşi, norocul PNL vine de la PSD, care iarăşi se fa­ul­tează singur. Căci aşa e în politica noastră, nu se câş­tigă pe o prestaţie mai bună, ci pe greşeala adver­sa­rului. Liderul PSD, Liviu Dragnea, a fost con­dam­nat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare pentru fraudarea referendumului organizat în 2012, pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Deşi PSD are un Cod de integritate, propus chiar de Liviu Drag­nea, care interzice persoanelor condamnate să ocu­pe func­ţii de conducere în partid sau în admi­nis­traţie, acum, partidul a decis să-l păstreze în fotoliul de preşedinte al partidului pe... condamnatul Liviu Drag­­nea. În mod normal, o asemenea lovitură ar trebui să în­groa­pe PSD în alegeri. În realitate, având în vedere per­mi­sivitatea electoratului faţă de can­di­da­ţii corupţi, s-ar putea ca nici condamnarea lui Liviu Dragnea să nu fie o mare vulnerabilitate. În orice caz, PSD şi-o asu­mă cu frenezie. Ca dovadă, l-a exclus din rândurile sale pe Valeriu Zgonea, preşedintele exe­­cutiv al par­tidului şi preşedintele Camerei Depu­taţilor (şi în­tâmplător, un politician care nu are dosar penal) care a îndrăznit să-i ceară demisia lui Dragnea. Este de­monstraţia perfectă a unei realităţi: da, ne con­duc co­rupţii, da, zboară cine nu-i corupt. Dovadă: Va­le­riu Zgonea e pe cale să fie înlocuit şi de la şefia Ca­me­rei Deputaţilor, cu... Victor Ponta, fost premier şi li­der al PSD, în prezent, inculpat penal. În treacăt fie spus, Ponta şi-a făcut revenirea pe prima scenă po­li­tică în stilul său caracteristic, prin glume proaste şi acu­zaţii nefondate, afirmând că puţin a lipsit ca PSD să nu fie preluat de către un ofiţer de serviciu secret aco­perit. Toa­tă lumea s-a gândit la Zgonea, dar Ponta a dez­min­ţit, aruncând bănuiala în curtea PNL şi numind câţiva oameni de acolo, după care a sfârşit recu­nos­când că şi-a bătut joc de toţi cei care l-au luat în seamă.

"Politicienii se compromit cu declaraţii aiuritoare, pe subiectul «spionită cronică»"

- Şi astfel a fost reaprinsă discuţia despre ofiţerii de servicii de informaţii, acoperiţi ca politicieni...

- Da. Traian Băsescu, liderul PMP, de exemplu, a spus că el ştie că doar doi politicieni sunt ofiţeri acoperiţi: Ponta, de la SIE, şi Sebastian Ghiţă, de la SRI. Şi ne-a îndemnat să ne uităm la feţele lor, cu aerul că ar fi evident. Faptul că vorbeşte despre feţele altora, fără să se uite la a lui însuşi, este un fel de efect pervers al narcisismului. În horă s-a prins şi brokerul fugar, Cristian Sima, care, de când s-a ascuns prin cele străinătăţi, după ce a ruinat niscaiva persoane, se ţine de dezvăluiri. Acum, el a plusat serios, afirmând că nu ar fi străini de servicii nici d-nii Predoiu şi Da­niel Dăianu, care l-ar fi dus la o întâlnire cu şefii SRI de la acea vreme, George Maior şi gen. Florian Col­dea. Şi după toate astea, pe cine propune Traian Bă­sescu drept candidat la Primăria Generală a Bucu­reştiului din partea PMP? Pe Robert Turcescu, cel care anul trecut s-a autodeconspirat ca ofiţer acoperit al serviciului de informaţii al Armatei, făcând atunci o adevărată melodramă la televizor. Acum, d-l Tur­ces­cu, dimpreună cu d-l Băsescu, răspândesc din nou fumigene, afirmând că nu a fost ofiţer acoperit, ci ofiţer ridicat în grad pe nedrept, de către fostul minis­tru al Apărării, gen. Gabriel Oprea, cel care şi-a în­datorat, prin astfel de servicii, şi pe alţii. Or despre înălţarea sa în grad, necuvenită, d-l Turcescu vorbise explicit la timpul cuvenit şi ceruse chiar retragerea gradului. A făcut şi cu acel prilej spectacol, susţinând că nu a ştiut că i s-a dat gradul de colonel, lui, unui soldat neinstruit. Deci, nici vorbă de confuzie între cele două calităţi: de ofiţer în rezervă, făcut fără drept, şi de ofiţer de informaţii acoperit. Robert Turcescu şi Tra­ian Băsescu mizează pe memoria scurtă a elec­toratului, dar iată că unii nu am uitat cum a fost. Una peste alta, politicienii se compromit unii pe alţii cu declaraţii aiuritoare pe subiectul "spionită cronică" şi au reuşit să ducă în derizoriu o chestiune în fond gra­vă.

- Ştim, totuşi, că serviciile de informaţii au o anumită implicare în viaţa politică, uneori indirectă, alteori directă...

- Păi, nu a declarat oficial d-l George Maior că în presă activează ofiţeri acoperiţi ai SRI? Probabil că şi celelalte servicii secrete de la noi au ofiţeri aco­periţi, şi în presă, şi în politică. Aşa se explică multe campanii de presă, cu dezvăluiri primite în plic şi soldate cu mutări spectaculoase pe scena publică. S-a ajuns până acolo, încât procurorul şef al DNA, Co­druţa Kovesi, să fie spionată de agenţi ai unei firme israeliene de detectivi, fondată de un fost şef al Mossad. Cei patru agenţi, care căutau ceva compro­mi­ţător pentru d-na Kovesi sau apropiaţii ei, au fost prinşi. Aşa s-a aflat şi că fuseseră angajaţi de "o per­soană foarte potentă financiar şi cu mare influenţă po­litică" şi că operaţiunea ar fi fost făcută în mod legal. Pe acest fond a venit declaraţia lui Băsescu despre existenţa unei "secte naţionalist-securiste", răspândită în toate instituţiile, care a pus gând rău politicienilor şi în care gen. Florian Coldea, directorul adjunct al SRI, e creierul, iar d-na Codruţa Kovesi, procurorul şef al DNA, executorul. Întrebarea este: cine i-a nu­mit, avansat, susţinut, lăudat şi cine a stat ani de zile la discuţii cu ei? Traian Băsescu! Păi nu ştia ce hram poartă, că practică "genocidul" politicienilor? Aici intrăm, din păcate, în zodia declaraţiilor hazardate, ca să mă exprim eufemistic, ale fostului preşedinte al sta­tului. Declaraţii pe care probabil că nu le-ar fi făcut niciodată dacă procurorii nu ajungeau la Elena Udrea şi la el însuşi. Însă, dacă ţine neapărat să-şi com­pro­mită mandatele de preşedinte, nu-l poate împiedica nimeni.