Până la alegerile locale mai este doar o lună, şi campania pentru promovarea celor mai buni gospodari pentru comunităţi a început. Sărbătoarea pascală a fost un aparent armistiţiu. În fapt, atât partidele, cât şi candidaţii, au profitat pentru a încheia aranjamente de ultimă oră. De acum, practic, nu mai există cale de întoarcere. Orice greşeală, orice "accident" în traseul unui candidat va fi imediat consemnat şi amendat. În bătălia pentru primării vor fi folosite toate "mijloacele", vor fi utilizate toate trucurile. Miza este, într-adevăr, uriaşă. Câştigătorii primăriilor şi ai administraţiilor locale vor avea un rol greu în orientarea electoratului la "parlamentarele" din toamnă. Acum se prefigurează cine şi cum va guverna România în următorii patru ani. Iată de ce, toate partidele şi grupările interesate s-au zbătut să-şi securizeze candidaturile propuse, să-şi blindeze şansele de câştig în comunităţile teritoriale. S-a văzut prin ce "chinuri" au trecut unele partide în alegerea purtătorilor lor de cuvânt, în faţa electoratului. S-a observat, după modul în care şi-au prezentat oferta, atitudinea lor faţă de capacitatea acestuia de a "cerne" cele mai bune "soluţii". Candidaţii unor partide au fost selectaţi după multe îndoieli legate tocmai de posibilitatea ca ei să treacă de sita votului comunitar. Candidaţii altora au fost impuşi de credinţa că grila respectivă nu s-a schimbat, electoratul fidel acceptând - fără crâcnire - opţiunile în cauză. Independenţii şi candidaţii antisistem s-au bazat, dimpotrivă, pe ieşirea cetăţenilor din inerţia politică indusă de administraţiile de până acum, pe refuzul acestora de a mai înghiţi "reţete" care s-au dovedit a fi false sau falimentare.
O privire pe listele candidaţilor la conducerea instituţiilor locale este revelatoare pentru cele trei perspective. PSD-ul şi-a stabilit aleşii, cu siguranţa grupării care "merge la sigur". Partidul cu cea mai organizată reţea teritorială a ţării ştie că electoratul său votează "orbeşte", indiferent de cât de controversaţi sunt cei pe care i-a desemnat pentru gestionarea treburilor diverselor comunităţi. De aceea, criteriile de selectare a candidaţilor nu au fost competenţa managerială, transparenţa în decizii sau corectitudinea etică, ci supunerea la ierarhia partinică, obedienţa faţă de interesele de grup, capacitatea de manipulare a cetăţenilor arondaţi. Nu întâmplător, lista candidaţilor PSD-işti (dar şi a formaţiunilor apropiate de acesta) conţin cel mai mare număr de prezumtivi "penali", de "administratori" aflaţi în atenţia Justiţiei, unii chiar condamnaţi în prima instanţă de ea. PSD-ul (şi formaţiunile "însoţitoare") şi-a împănat lista cu corupţi sau suspecţi de corupţie, în dispreţ faţă de viaţa comunităţilor chemate la vot, convinşi că fatalismul şi inerţia electoratului fidel vor funcţiona în acelaşi mod ca şi până acum. Electoratul PSD este compus, cum se ştie, din categorii sociale defavorizate, dependente de redistribuirile statului. Pensionarii, ruralii sărăciţi de capriciile naturii şi blocarea subvenţiilor, şomerii industriali şi marginalii alcătuiesc masa lui de manevră, docilă şi disciplinată pentru că, într-un viitor ce apare incert, promisiunile "socialiştilor" par a aduce, totuşi, ceva. Majoritatea acestui electorat ştie că "aleşii" săi fură, deturnează, mint, dar crede, totuşi, că "mai lasă şi pentru ceilalţi ceva", mai dau - în special la alegeri - câte-o pomană. Electoratul PSD-ist intuieşte că "marile proiecte" propuse de candidaţii "socialişti" (autostrăzi suspendate, şcoli şi spitale, canalizări, parcări etc.) sunt perdele de fum pentru mascarea unor contracte dirijate, deturnarea de fonduri europene, satisfacerea unor interese particulare, dar nu are de ales, pentru că alternativa de dreapta, slabă şi insuficient explicată, pare a nu-i oferi nimic.
Lozinca "PSD-PNL, aceeaşi mizerie" izvorăşte tocmai dintr-o asemenea dezinformare, prompt speculată de propaganda PSD-istă. Este drept că şi PNL-ul are între candidaţii lui destui penali, care se bazează, în proiectele de alegere sau realegere propuse comunităţilor locale pe aceleaşi mecanisme de reacţie psihologică pe care funcţionează PSD-ul. Spre deosebire de partidul "de stânga", care - în dispreţ pentru susţinătorii săi - şi-a încălcat propriul "cod etic", păstrându-şi conducătorii condamnaţi, PNL-ul a încercat, totuşi, o "schimbare de perspectivă" în alegerea candidaţilor la primării, căutând să demonstreze că vrea chiar o "ruptură cu trecutul", o modificare a sistemului. Încercarea a eşuat, pentru că liderii lui au calculat greşit momentul relansării ofensivei propagandistice a partidului. Nu poţi să te înscrii într-o "dezbatere tehnică" (de proiecte manageriale, calcule contabile şi ierarhii administrative), aducând în scenă formule ideologice de ansamblu, precum identitatea culturală şi religioasă, suveranitatea naţională şi consecinţele globalizării etc. Liderii PNL au provocat, fără nicio legătură cu problemele comunităţilor locale, o discuţie inutilă pe teme doctrinale, amendată imediat de societatea civilă. După unii analişti, încercarea a fost realizată deliberat, de vechi lideri liberali, care - nostalgici după "confortul" oferit de USL (fosta alianţă dintre PNL şi PSD) - voiau să cedeze anticipat PSD-ului, dominaţia în teritoriu (şi, consecvent, victoria în "parlamentare") pentru o "liniştire" în comun, printr-o viitoare coaliţie la guvernare, a bătăliei duse de Justiţie cu corupţia. Alegerea, la Bucureşti, a candidaturii lui Marian Munteanu, prin care se urmărea atragerea electoratului "orfan" după decesul PRM, contrazicea însă şi opţiunea nucleului fidel al liberalilor, mai informat şi mai deschis la nou decât electoratele altor partide. PNL şi-a corectat "din mers" eroarea, dar candidatul care trebuia impus de la început, Cătălin Predoiu, va avea mari dificultăţi în a reduce avansul Gabrielei Vrânceanu-Pandele, reprezentanta PSD-ului, pe care nu o costă nimic să anunţe continuarea proiectelor înaintaşului ei penal, Sorin Oprescu.
Independenţii vin în genere din zona de dreapta a spectrului politic, de care anunţă însă că se detaşează. Ei ocolesc, premeditat, marile "chestiuni politice", abordând teme concrete, legate de mediu, infrastructură, învăţământ şi sănătate. Strategia lor, vizibilă, la Bucureşti, în cazul candidatului Nicuşor Dan, implică refuzul oricărei colaborări cu partidele existente, pe motiv că întreaga clasă politică este putredă şi că o "gestiune curată" presupune oameni noi, în toate instituţiile administrative. O viziune de acest tip este, totuşi, în lipsa unui partid naţional, al celor ce doresc schimbarea, uşor utopică. Instituţiile locale vor funcţiona coerent şi corect doar atunci când legea le va face eficiente, iar selecţia pentru "cadrele" lor va fi una pe competenţe şi merit. Până atunci, comunităţile locale vor trebui să îşi aleagă conducătorii după modul în care îşi percep, concret, viitorul. Dacă "lecţiile trecutului" nu sunt înţelese, acesta le va repeta.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
