Până la alegerile locale mai este doar o lună, și campania pentru promovarea celor mai buni gospodari pentru comunități a început. Sărbătoarea pascală a fost un aparent armistițiu. În fapt, atât partidele, cât și candidații, au profitat pentru a încheia aranjamente de ultimă oră. De acum, practic, nu mai există cale de întoarcere. Orice greșeală, orice "accident" în traseul unui candidat va fi imediat consemnat și amendat. În bătălia pentru primării vor fi folosite toate "mijloacele", vor fi utilizate toate trucurile. Miza este, într-adevăr, uriașă. Câștigătorii primăriilor și ai administrațiilor locale vor avea un rol greu în orientarea electoratului la "parlamentarele" din toamnă. Acum se prefigurează cine și cum va guverna România în următorii patru ani. Iată de ce, toate partidele și grupările interesate s-au zbătut să-și securizeze candidaturile propuse, să-și blindeze șansele de câștig în comunitățile teritoriale. S-a văzut prin ce "chinuri" au trecut unele partide în alegerea purtătorilor lor de cuvânt, în fața electoratului. S-a observat, după modul în care și-au prezentat oferta, atitudinea lor față de capacitatea acestuia de a "cerne" cele mai bune "soluții". Candidații unor partide au fost selectați după multe îndoieli legate tocmai de posibilitatea ca ei să treacă de sita votului comunitar. Candidații altora au fost impuși de credința că grila respectivă nu s-a schimbat, electoratul fidel acceptând - fără crâcnire - opțiunile în cauză. Independenții și candidații antisistem s-au bazat, dimpotrivă, pe ieșirea cetățenilor din inerția politică indusă de administrațiile de până acum, pe refuzul acestora de a mai înghiți "rețete" care s-au dovedit a fi false sau falimentare.
O privire pe listele candidaților la conducerea instituțiilor locale este revelatoare pentru cele trei perspective. PSD-ul și-a stabilit aleșii, cu siguranța grupării care "merge la sigur". Partidul cu cea mai organizată rețea teritorială a țării știe că electoratul său votează "orbește", indiferent de cât de controversați sunt cei pe care i-a desemnat pentru gestionarea treburilor diverselor comunități. De aceea, criteriile de selectare a candidaților nu au fost competența managerială, transparența în decizii sau corectitudinea etică, ci supunerea la ierarhia partinică, obediența față de interesele de grup, capacitatea de manipulare a cetățenilor arondați. Nu întâmplător, lista candidaților PSD-iști (dar și a formațiunilor apropiate de acesta) conțin cel mai mare număr de prezumtivi "penali", de "administratori" aflați în atenția Justiției, unii chiar condamnați în prima instanță de ea. PSD-ul (și formațiunile "însoțitoare") și-a împănat lista cu corupți sau suspecți de corupție, în dispreț față de viața comunităților chemate la vot, convinși că fatalismul și inerția electoratului fidel vor funcționa în același mod ca și până acum. Electoratul PSD este compus, cum se știe, din categorii sociale defavorizate, dependente de redistribuirile statului. Pensionarii, ruralii sărăciți de capriciile naturii și blocarea subvențiilor, șomerii industriali și marginalii alcătuiesc masa lui de manevră, docilă și disciplinată pentru că, într-un viitor ce apare incert, promisiunile "socialiștilor" par a aduce, totuși, ceva. Majoritatea acestui electorat știe că "aleșii" săi fură, deturnează, mint, dar crede, totuși, că "mai lasă și pentru ceilalți ceva", mai dau - în special la alegeri - câte-o pomană. Electoratul PSD-ist intuiește că "marile proiecte" propuse de candidații "socialiști" (autostrăzi suspendate, școli și spitale, canalizări, parcări etc.) sunt perdele de fum pentru mascarea unor contracte dirijate, deturnarea de fonduri europene, satisfacerea unor interese particulare, dar nu are de ales, pentru că alternativa de dreapta, slabă și insuficient explicată, pare a nu-i oferi nimic.
Lozinca "PSD-PNL, aceeași mizerie" izvorăște tocmai dintr-o asemenea dezinformare, prompt speculată de propaganda PSD-istă. Este drept că și PNL-ul are între candidații lui destui penali, care se bazează, în proiectele de alegere sau realegere propuse comunităților locale pe aceleași mecanisme de reacție psihologică pe care funcționează PSD-ul. Spre deosebire de partidul "de stânga", care - în dispreț pentru susținătorii săi - și-a încălcat propriul "cod etic", păstrându-și conducătorii condamnați, PNL-ul a încercat, totuși, o "schimbare de perspectivă" în alegerea candidaților la primării, căutând să demonstreze că vrea chiar o "ruptură cu trecutul", o modificare a sistemului. Încercarea a eșuat, pentru că liderii lui au calculat greșit momentul relansării ofensivei propagandistice a partidului. Nu poți să te înscrii într-o "dezbatere tehnică" (de proiecte manageriale, calcule contabile și ierarhii administrative), aducând în scenă formule ideologice de ansamblu, precum identitatea culturală și religioasă, suveranitatea națională și consecințele globalizării etc. Liderii PNL au provocat, fără nicio legătură cu problemele comunităților locale, o discuție inutilă pe teme doctrinale, amendată imediat de societatea civilă. După unii analiști, încercarea a fost realizată deliberat, de vechi lideri liberali, care - nostalgici după "confortul" oferit de USL (fosta alianță dintre PNL și PSD) - voiau să cedeze anticipat PSD-ului, dominația în teritoriu (și, consecvent, victoria în "parlamentare") pentru o "liniștire" în comun, printr-o viitoare coaliție la guvernare, a bătăliei duse de Justiție cu corupția. Alegerea, la București, a candidaturii lui Marian Munteanu, prin care se urmărea atragerea electoratului "orfan" după decesul PRM, contrazicea însă și opțiunea nucleului fidel al liberalilor, mai informat și mai deschis la nou decât electoratele altor partide. PNL și-a corectat "din mers" eroarea, dar candidatul care trebuia impus de la început, Cătălin Predoiu, va avea mari dificultăți în a reduce avansul Gabrielei Vrânceanu-Pandele, reprezentanta PSD-ului, pe care nu o costă nimic să anunțe continuarea proiectelor înaintașului ei penal, Sorin Oprescu.
Independenții vin în genere din zona de dreapta a spectrului politic, de care anunță însă că se detașează. Ei ocolesc, premeditat, marile "chestiuni politice", abordând teme concrete, legate de mediu, infrastructură, învățământ și sănătate. Strategia lor, vizibilă, la București, în cazul candidatului Nicușor Dan, implică refuzul oricărei colaborări cu partidele existente, pe motiv că întreaga clasă politică este putredă și că o "gestiune curată" presupune oameni noi, în toate instituțiile administrative. O viziune de acest tip este, totuși, în lipsa unui partid național, al celor ce doresc schimbarea, ușor utopică. Instituțiile locale vor funcționa coerent și corect doar atunci când legea le va face eficiente, iar selecția pentru "cadrele" lor va fi una pe competențe și merit. Până atunci, comunitățile locale vor trebui să își aleagă conducătorii după modul în care își percep, concret, viitorul. Dacă "lecțiile trecutului" nu sunt înțelese, acesta le va repeta.