În fiecare an, ca orice bun creştin, cu emoţie, speranţă şi bucurie, aştept Paştele, această sărbătoare ce ne picură în suflet linişte şi lumină. Ca orice bun creştin mă străduiesc să am şi eu tot ceea ce trebuie pe masă, de sărbători. Vreau să-i ştiu pe toţi cei dragi sufletului meu că se bucură de Învierea Domnului şi să încercăm împreună să mergem mai departe, să înfruntăm viaţa asta, cu toate neajunsurile, capcanele şi neliniştile ei.
Sărbătorile sunt întotdeauna prilejuri pentru a călători printre amintiri, deschizând ferestre spre tablourile dragi ale copilăriei, petrecută alături de părinţi şi fraţi, amintiri ce aduc căldură, fără de care am fi mai săraci şi mai goi sufleteşte, am fi mai singuri, am fi mai bolnavi de dor şi de tristeţe.
Primele mele amintiri sunt legate de lumina pâlpâindă a lumânărilor, ce creştea în intensitate la miezul nopţii. Pentru că pe vremea aceea priveam lumea cu capul dat mult pe spate (aveam poate 4-5 ani), pentru mine era cu adevărat un miracol să văd că întunericul nopţii dispărea gonit de lumina lumânărilor ce aruncau umbre pline de mister pe feţele celor din jur. Nu înţelegeam tăcerea oamenilor care aşteptau în faţa bisericii, momentul în care, brusc, treziţi parcă din transă, rosteau fără şovăire "Hristos a Înviat". O bucurie de nedescris în cuvinte se citea pe feţele lor. Mult mai târziu am înţeles că această procesiune era Sărbătoarea Paştelui.
Apoi... nu pot să uit ce bucurie aveam în suflet când, împreună cu bunica vopseam ouă. Ne străduiam să facem cât mai multe culori şi modele, iar la sfârşit, mi se înlesnea importanta datorie de a le da strălucirea finală. Le tamponam cu un şerveţel înmuiat în ulei şi le aşezam într-un coşuleţ de răchită, le număram, furam câteva şi fugeam apoi la copii să le ciocnim. Cum să nu-mi amintesc drumul, curtea şi grădina bisericii, pline de oameni îmbrăcaţi în straie noi, cu feţe zâmbitoare, şi peste tot răsunau singurele cuvinte de salut ce aveau să fie folosite până în ziua de Înălţare a Domnului: "Hristos a Înviat", "Adevărat a Înviat".
Sunt multe bucurii pe care le-am trăit, sunt multe amintiri pe care le păstrez într-o cută adâncă a inimii. Şi cât de bine ne este că avem puterea de a ne întoarce la bucuriile esenţiale ale vieţii cu care am plecat de acasă şi că avem capacitatea de a ne întoarce, cu sufletul şi cu mintea, în lumea lor. Cât de bine ne este pentru că şi în acest an, în ziua de Paşte, credinţa, care este cea mai puternică forţă din lume, face să ne adunăm în Sfânta Biserică şi să primim lumina în suflet, chiar dacă suntem departe de ţară.
Cât de bine este că mulţi dintre românii noştri, sosiţi de curând, aici, în Canada, se întorc, de Paşte, la propria identitate, la cultură, tradiţia în care au crescut, încât trăiesc într-o manieră mult mai vie perioada sărbătorilor. Şi cât de bine este că Dumnezeu ne-a dăruit biserica Sfânta Treime şi pe bunul părinte Nicolae Lăpuşte, care ţine credinţa vie printre credincioşii români.
Din păcate, în ultima vreme pacea, liniştea, armonia, binele şi frumosul nu ne mai bucură ca în vremurile trecute. Am impresia că a început al treilea război mondial. Avioane care s-au prăbuşit, atentate cu bombe peste tot în lume şi atacuri sângeroase, numeroasele violenţe şi ameninţările sunt fapte care ne înspăimântă şi ne fură liniştea sufletească. Cum să ne apărăm de tot răul care năvăleşte peste noi? Scutul de apărare este să optăm pentru renaşterea spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armonie cu Dumnezeu, să nu uităm că rugăciunea este cheia biruinţei, mijlocul de comunicare între suflet şi Dumnezeu, este calea prin care putem alunga răul dinăuntrul şi din afara noastră.
Aşadar, în această zi, când "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând, şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le", ne îndreptăm, Doamne, ruga spre Tine, să smulgi ura din inimile duşmanilor, să o duci departe de Pământul ţinut în palma Ta, şi să o spulberi în alte universuri.
Alungă de la noi pe toţi vrăjmaşii, cei văzuţi şi nevăzuţi, şi fă, Doamne, ca toată omenirea să trăiască în linişte şi pace, să ne bucurăm de aceste Sfinte Sărbători, aşa cum o făceam odinioară, acasă, în România.
Fie ca Sărbătoarea Învierii Domnului să vă aducă cele patru taine divine: încredere, lumină, iubire, speranţă.
Un Paşte Fericit!
DORINA CORNELIA ALDEA - Vancouver
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
