- PNL este deja un partid uzat şi compromis, care scade în sondaje, împreună cu preşedintele Iohannis, iar Ludovic Orban nu avea practic nici o şansă să câştige cursa pentru primărie. Sigur că retragerea sa penibilă şi dezonorantă, după ce predecesorul său, Cristian Buşoi, a fost scos din cursă chiar de partid, în urma performanţei sale penibile şi a dubiilor care planau asupra averii sale, aruncă PNL în derizoriu. Dar este numai vina PNL că a fost incapabil să se reformeze, să atragă oameni noi şi cinstiţi şi să renunţe la vechiul fel de a face politică. Dimpotrivă, a votat alături de PSD o legislaţie electorală care nu exclude recurgerea la bani negri pentru finanţarea campaniilor şi a contribuit, alături de PSD, la consolidarea actualului peisaj mediatic, dominat de televiziuni cu patroni şi sponsori penali şi cu o televiziune publică aproape muribundă. Nu se simt, oare, liderii PNL, în frunte cu Alina Gorghiu, ca peştele în apă, în studiourile Antenei 3, proprietatea familiei condamnatului penal Dan Voiculescu? Cu ce au contribuit pnl-iştii la asanarea spaţiului public? Ce reforme au propus? Nici una; dimpotrivă, tocmai ce au votat cu supuşenie mutilarea Legii educaţiei naţionale, într-o variantă favorabilă plagiatorilor. Sunt alături de PSD la votul tuturor proiectelor populiste, iar unii dintre ei votează constant împotriva cererilor DNA. De fapt, nimeni nu este mirat de faptul că Ludovic Orban, vechi lider liberal, este anchetat pentru că a solicitat bani negri pentru campania electorală, cum afirmă procurorii DNA. El se înscrie în galeria liberalilor de vază, anchetaţi de DNA sau chiar condamnaţi pentru corupţie: Varujan Vosganian, salvat de mir, rugăciuni şi solidaritatea senatorilor USL, Relu Fenechiu, aflat în închisoare pentru corupţie, Tudor Chiuariu, condamnat cu suspendare, sau fostul primar de la sectorul 1, Andrei Chiliman, urmărit penal tot pentru corupţie. Toţi au părut onorabili la început şi toţi au ajuns să fie anchetaţi de DNA sau deja condamnaţi de instanţe, pentru că aceasta este practica şi cultura politică în România, iar PNL este, alături de PSD, unul din arhitecţii acestor practici şi ai acestei culturi.
Sincer vorbind, nu cred că PNL are prea multe soluţii la îndemână, pentru că îi lipsesc resursele. Care ar fi personalităţile sale strălucite, vizionare, carismatice, capabile să relanseze partidul şi să ofere garanţii credibile privind onestitatea lor? Nu cunoaştem nici una. Iar dacă ar exista, totuşi, un personaj politic necompromis, să zicem Cătălin Predoiu, aruncarea lui în cursă, în acest moment, nu ar ridica partidul, ci ar compromite candidatul, pentru că PNL este compromis iremediabil. Ce om nou, valoros şi curajos ar intra însă într-un partid putred, care s-a complăcut atâta vreme în postura de anexă a lui Dan Voiculescu? În ciuda speculaţiilor de presă, susţinerea candidaturii lui Nicuşor Dan la Primărie nu este o soluţie pentru PNL, pentru că nu ar face decât să scoată în evidenţă penuria de cadre a partidului. Nu cred deci că PNL are prea multe soluţii pentru alegerile locale, pentru că de fapt PNL însuşi nu mai este o soluţie - nici pentru Bucureşti, nici pentru România.
- Credeţi că mai există vreo speranţă pentru însănătoşirea vieţii noastre politice, într-un moment când corupţia pare condiţia sine qua non pentru a face politică?
- O reformă de sistem, cum este cea de care avem nevoie, nu poate fi făcută decât de elitele unei ţări. Masele pot ieşi în stradă, cum au ieşit după incendiul de la Colectiv, dar din revolta lor spontană şi haotică ne-am ales doar cu ambiguităţile, ezitările şi jumătăţile de măsură ale guvernului Cioloş, care este controlat în Parlament de aceeaşi majoritate care a controlat şi guvernul Ponta. Împăratul este gol şi puterea se află în mâinile partidelor parlamentare, care au generat împreună sistemul corupt, au pervertit instituţiile, au secătuit resursele materiale ale ţării şi au blocat orice reformă. Marea dramă a democraţiei noastre originale este absenţa unui partid de opoziţie solid, care să ofere o alternativă credibilă, căci PNL nu este credibil ca partid de opoziţie. Deşi trăiesc cu sabia lui Damocles, adică a DNA, deasupra capului, partidele consacrate, pur şi simplu, nu pot ieşi din paradigma corupţiei pentru că le-a intrat în sânge şi alta nu cunosc. Nu de la ele va veni deci însănătoşirea vieţii noastre politice. Iar DNA este organ de anchetă, nu forţă politică reformatoare: procurorii arestează politicieni corupţi dar nu îi pot înlocui cu politicieni corecţi. Avem deci nevoie de o nouă elită politică. Dar sunt partidele noi, cum ar fi de pildă M10, o soluţie realistă? Deocamdată sunt prea slabe, nu au structuri solide în teritoriu, nici suficiente fonduri pentru a răzbate în mafia audio-vizuală, în care banii negri curg pentru promovarea imaginii unora şi compromiterea altora. Din păcate nu au nici proiecte de ţară credibile. Iar electoratul majoritar este needucat, neinformat şi coruptibil cu pomeni electorale, pe care primarii de pildă au învăţat să le administreze foarte bine. S-a creat un electorat captiv şi nu ne mirăm că primari suspendaţi pentru că fac obiectul unor anchete penale, ca Vanghelie, Chiliman şi Olguţa Vasilescu, se bucură încă de popularitate. Ne-am obişnuit cu fărădelegea; penalii sunt frecventabili, când nu sunt chiar admiraţi, ca Gigi Becali. Fibra morală a naţiunii pare să se fi atrofiat. Totodată, este trist dar trebuie s-o spunem, partidele anti-sistem nu au lideri puternici şi carismatici. Monica Macovei este mai mult un exemplu decât un lider de partid. Şi mai trist este că societatea civilă este slabă şi nu generează mişcări civice semnificative. Din ce să creezi acum în România o elită politică alternativă, când oamenii valoroşi fug de politică, iar tinerii competenţi pleacă din ţară pe capete? Nu putem avea decât eternele noastre forme fără fond, mai ales cu un sistem educaţional tot mai puţin competitiv. Vechile elite au deci toate şansele să rămână la putere, pentru că însănătoşirea unei societăţi post-comuniste se dovedeşte, iată, mult mai complicată decât am fi sperat în zilele romantice ale lui decembrie 89. Acum ne aflăm într-un punct mort, dar aceasta nu înseamnă că suntem morţi, ci doar că nu reuşim să ne mobilizăm. Eu nu am soluţii pentru ieşirea din această criză, dar istoria sigur va avea.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
