Un popor dezmembrat sau dezbinat este un popor slab şi mutilat sufleteşte. Încercările sale rare şi nesigure de a se ridica pe propriile picioare sunt chinuitoare şi istovitoare. Povara înfrângerilor şi umilinţelor îndelungate se imprimă adânc în modul de viaţă a milioane de oameni, care moştenesc şi cultivă de la o generaţie la alta, complexe de inferioritate, de sclavie şi spaime colective. Unitatea naţională şi demnitatea umană nu reprezintă repere fundamentale pentru popoarele dezbinate. Acestea mai lesne acceptă să se victimizeze în genunchi, decât să lupte pentru propria libertate. Elitele lor se formează extrem de încet şi, de regulă, servesc stăpânii, nu ţara şi neamul din care se trag. Episoadele de trezire sau de solidaritate naţională sunt de scurtă durată şi nu cuprind în adâncime mulţimile adormite şi îndoctrinate de ideologia învrăjbirii între fraţii de acelaşi sânge.
De un sfert de veac R. Moldova experimentează şi vrea să demonstreze lumii întregi cum dintr-o coadă de şopârlă poţi face o şopârlă întreagă şi încă una vie. Cât costă acest experiment oribil, întrebaţi-i pe cei peste 4,5 milioane de oameni, de pe ambele maluri ale Nistrului, care au acceptat statutul de cobai şi s-au îmbătat cu iluzia că dintr-un popor dezmembrat poţi face un popor întreg, unit şi solidar. Dincolo de clasa politică hrăpăreaţă, iresponsabilă, făţarnică şi perversă de la Chişinău şi Tiraspol, în faţa ochilor mi s-a perindat o lungă epopee a suferinţelor umane. Avem sute de mii de moldoveni înstrăinaţi de baştină, cu destinele mutilate şi familiile zdrobite. Mai mult de o jumătate de milion de pensionari sunt lăsaţi fără bani pentru medicamente şi pâine. Zeci de mii de tineri sunt marginalizaţi şi expulzaţi din societatea moldovenească. Copile şi tinere până la 25 de ani sunt exportate pentru reţelele de bordeluri din Rusia, Turcia şi Europa. Peste o mie de sate au fost prăbuşite în uitare şi în ruină. Statul confiscat de miliardarii cu patru clase a capturat justiţia şi a pus-o în slujba nedreptăţii şi criminalilor. Trăim într-o societate nervoasă, învrăjbită, disperată şi fără viitor, în care valorile morale, creştine şi omeneşti, au fost degradate şi batjocorite. Viaţa cetăţenilor moldoveni a fost transformată într-un coşmar zilnic, fie că la putere se aflau agrosocialiştii, comuniştii sau pseudodemocraţii. E chiar atât de greu să înţelegem că, acum un sfert de veac, un monstru groaznic de urât şi puturos - conceput de Stalin şi Hitler încă din august 1939 - a ieşit de sub poala imperială a Kremlinului şi a devorat destinele a milioane de români basarabeni? Ce valori a dat sau a impus statul moldovenesc? Ce modele demne de urmat ne-a oferit clasa politică după Declaraţia de Independenţă din august 1991? Către ce ar trebui să se orienteze tineretul? Şi întrebările curg în acelaşi registru, către un răspuns care, deşi este la îndemâna oricui, numai unii vor să-l vadă...
Dacă am pune sub lupă, toţi cei 25 de ani de "guvernare moldovenească", am vedea că un grup restrâns de mediocrităţi - şmecheri, mercenari, pseudopatrioţi - au furat bogăţiile Moldovei şi au adus la sapă de lemn peste patru milioane de oameni. Urmăriţi atent ciclurile politice - de la agrarienii nesăţioşi până la pleava neocomunistă - şi o să descoperiţi că statul moldovenesc a fost construit de vechea şi noua nomenclatură - nu pentru cetăţeni, ci pentru o adunătură de lichele, nulităţi şi tâlhari de drumul mare. De la Sangheli la Lucinschi, de la Voronin la Timofti, cam o dată la 8-10 ani, de la un ciclu politic la altul, schimbarea în bine rămâne doar o promisiune electorală, goală de orice conţinut. În realitate, se schimbă doar cârdurile de lăcuste care au ruinat R. Moldova şi care au transformat milioane de moldoveni în refugiaţi pe toate meridianele globului. Ce facem mai departe? Ne autonimicim sau deschidem ochii şi ne salvăm?
La aceleaşi întrebări, marii noştri înaintaşi - cei din "Sfatul Ţării" - într-o situaţie similară, când băştinaşii erau seceraţi de foame şi de gloanţele dezertorilor ruşi, au dat un răspuns foarte clar, la 27 martie/9 aprilie 1918: pentru a-şi salva neamul, moldovenii au votat la Chişinău Unirea cu Patria Mamă - România. Da, ocupanţii ne-au învrăjbit împotriva părinţilor şi a Ţării noastre! Da, ei ne-au învăţat să dispreţuim şi să urâm naţiunea noastră, să n-avem ochi pentru România. Însă, oricât de scârnavă a fost minciuna, absolut nimeni şi niciodată nu va schimba originea noastră, fiindcă sângele apă nu se face şi, aşa cum a spus marele Eminescu, suntem români şi punctum!
Revista NATURA, Chişinău
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
