- PNL este deja un partid uzat și compromis, care scade în sondaje, împreună cu președintele Iohannis, iar Ludovic Orban nu avea practic nici o șansă să câștige cursa pentru primărie. Sigur că retragerea sa penibilă și dezonorantă, după ce predecesorul său, Cristian Bușoi, a fost scos din cursă chiar de partid, în urma performanței sale penibile și a dubiilor care planau asupra averii sale, aruncă PNL în derizoriu. Dar este numai vina PNL că a fost incapabil să se reformeze, să atragă oameni noi și cinstiți și să renunțe la vechiul fel de a face politică. Dimpotrivă, a votat alături de PSD o legislație electorală care nu exclude recurgerea la bani negri pentru finanțarea campaniilor și a contribuit, alături de PSD, la consolidarea actualului peisaj mediatic, dominat de televiziuni cu patroni și sponsori penali și cu o televiziune publică aproape muribundă. Nu se simt, oare, liderii PNL, în frunte cu Alina Gorghiu, ca peștele în apă, în studiourile Antenei 3, proprietatea familiei condamnatului penal Dan Voiculescu? Cu ce au contribuit pnl-iștii la asanarea spațiului public? Ce reforme au propus? Nici una; dimpotrivă, tocmai ce au votat cu supușenie mutilarea Legii educației naționale, într-o variantă favorabilă plagiatorilor. Sunt alături de PSD la votul tuturor proiectelor populiste, iar unii dintre ei votează constant împotriva cererilor DNA. De fapt, nimeni nu este mirat de faptul că Ludovic Orban, vechi lider liberal, este anchetat pentru că a solicitat bani negri pentru campania electorală, cum afirmă procurorii DNA. El se înscrie în galeria liberalilor de vază, anchetați de DNA sau chiar condamnați pentru corupție: Varujan Vosganian, salvat de mir, rugăciuni și solidaritatea senatorilor USL, Relu Fenechiu, aflat în închisoare pentru corupție, Tudor Chiuariu, condamnat cu suspendare, sau fostul primar de la sectorul 1, Andrei Chiliman, urmărit penal tot pentru corupție. Toți au părut onorabili la început și toți au ajuns să fie anchetați de DNA sau deja condamnați de instanțe, pentru că aceasta este practica și cultura politică în România, iar PNL este, alături de PSD, unul din arhitecții acestor practici și ai acestei culturi.
Sincer vorbind, nu cred că PNL are prea multe soluții la îndemână, pentru că îi lipsesc resursele. Care ar fi personalitățile sale strălucite, vizionare, carismatice, capabile să relanseze partidul și să ofere garanții credibile privind onestitatea lor? Nu cunoaștem nici una. Iar dacă ar exista, totuși, un personaj politic necompromis, să zicem Cătălin Predoiu, aruncarea lui în cursă, în acest moment, nu ar ridica partidul, ci ar compromite candidatul, pentru că PNL este compromis iremediabil. Ce om nou, valoros și curajos ar intra însă într-un partid putred, care s-a complăcut atâta vreme în postura de anexă a lui Dan Voiculescu? În ciuda speculațiilor de presă, susținerea candidaturii lui Nicușor Dan la Primărie nu este o soluție pentru PNL, pentru că nu ar face decât să scoată în evidență penuria de cadre a partidului. Nu cred deci că PNL are prea multe soluții pentru alegerile locale, pentru că de fapt PNL însuși nu mai este o soluție - nici pentru București, nici pentru România.
- Credeți că mai există vreo speranță pentru însănătoșirea vieții noastre politice, într-un moment când corupția pare condiția sine qua non pentru a face politică?
- O reformă de sistem, cum este cea de care avem nevoie, nu poate fi făcută decât de elitele unei țări. Masele pot ieși în stradă, cum au ieșit după incendiul de la Colectiv, dar din revolta lor spontană și haotică ne-am ales doar cu ambiguitățile, ezitările și jumătățile de măsură ale guvernului Cioloș, care este controlat în Parlament de aceeași majoritate care a controlat și guvernul Ponta. Împăratul este gol și puterea se află în mâinile partidelor parlamentare, care au generat împreună sistemul corupt, au pervertit instituțiile, au secătuit resursele materiale ale țării și au blocat orice reformă. Marea dramă a democrației noastre originale este absența unui partid de opoziție solid, care să ofere o alternativă credibilă, căci PNL nu este credibil ca partid de opoziție. Deși trăiesc cu sabia lui Damocles, adică a DNA, deasupra capului, partidele consacrate, pur și simplu, nu pot ieși din paradigma corupției pentru că le-a intrat în sânge și alta nu cunosc. Nu de la ele va veni deci însănătoșirea vieții noastre politice. Iar DNA este organ de anchetă, nu forță politică reformatoare: procurorii arestează politicieni corupți dar nu îi pot înlocui cu politicieni corecți. Avem deci nevoie de o nouă elită politică. Dar sunt partidele noi, cum ar fi de pildă M10, o soluție realistă? Deocamdată sunt prea slabe, nu au structuri solide în teritoriu, nici suficiente fonduri pentru a răzbate în mafia audio-vizuală, în care banii negri curg pentru promovarea imaginii unora și compromiterea altora. Din păcate nu au nici proiecte de țară credibile. Iar electoratul majoritar este needucat, neinformat și coruptibil cu pomeni electorale, pe care primarii de pildă au învățat să le administreze foarte bine. S-a creat un electorat captiv și nu ne mirăm că primari suspendați pentru că fac obiectul unor anchete penale, ca Vanghelie, Chiliman și Olguța Vasilescu, se bucură încă de popularitate. Ne-am obișnuit cu fărădelegea; penalii sunt frecventabili, când nu sunt chiar admirați, ca Gigi Becali. Fibra morală a națiunii pare să se fi atrofiat. Totodată, este trist dar trebuie s-o spunem, partidele anti-sistem nu au lideri puternici și carismatici. Monica Macovei este mai mult un exemplu decât un lider de partid. Și mai trist este că societatea civilă este slabă și nu generează mișcări civice semnificative. Din ce să creezi acum în România o elită politică alternativă, când oamenii valoroși fug de politică, iar tinerii competenți pleacă din țară pe capete? Nu putem avea decât eternele noastre forme fără fond, mai ales cu un sistem educațional tot mai puțin competitiv. Vechile elite au deci toate șansele să rămână la putere, pentru că însănătoșirea unei societăți post-comuniste se dovedește, iată, mult mai complicată decât am fi sperat în zilele romantice ale lui decembrie 89. Acum ne aflăm într-un punct mort, dar aceasta nu înseamnă că suntem morți, ci doar că nu reușim să ne mobilizăm. Eu nu am soluții pentru ieșirea din această criză, dar istoria sigur va avea.