Pe urmele misterelor biblice: De cine se temea Cain?

"De ce mă izgoneşti din pământul acesta?... Oricine mă va întâlni, ma va ucide" Geneza 13-(4,14)

Sfânta Scriptură sau Biblia este asemănată de Origen Alexan­dri­nul (părintele exegezei) cu un vast ocean de taine. Pe măsură ce înain­tezi, te întâmpină tot mai mul­te mistere. Una din marile taine ale Sfintei Scrip­turi stă as­cunsă în cartea Genezei, în con­vorbirea purta­tă de Dumnezeu cu Cain, pri­mul fiu al lui Adam şi al Evei. Convorbirea a avut loc după ce Cain l-a omorât pe fratele lui mai mic, Abel. Din pri­ma parte a con­vor­birii rezultă că pen­tru fapta sa, drept pe­deapsă, Dum­­ne­zeu îl izgoneşte pe Cain din perimetrul dat pe Pământ părinţilor lui, Adam şi Eva. Odată cu răspunsul lui Cain, în­cepe şi partea învăluită de mister a acestei con­­vorbiri. "Şi a zis Cain către Domnul Dum­­­ne­zeu: «Pedeapsa mea este mai mare de­cât aş pu­tea-o purta. De mă iz­go­neşti acum din Pă­mântul acesta, mă voi as­cun­de de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe Pământ şi oricine mă va întâlni, mă va ucide»." (Ge­neza 4.13-14) "Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: «Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain, înşeptit se va pe­dep­si». Şi a pus Domnul Dum­nezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare." (Geneza 4.15) "Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a lo­cuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden." (Geneza 4.16) "După aceea a cu­nos­­cut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a năs­cut pe Enoh..." (Geneza 4.17) Dacă acest text biblic nu ar fi pre­zentat nici o valoa­re pen­tru posteritate, atunci Du­hul Sfânt nu ar fi îngăduit ca el să fi fost scris. Şi pre­cum în Biblie nici măcar o virgulă nu este lipsită de înţe­lepciunea lui Dumne­zeu (Matei 5.18), trebuie să aibă un anu­mit înţeles şi acest text. La vremea când Dum­nezeu l-a izgonit pe Cain din sânul familiei sale, în conformitate cu Bi­blia, existau numai trei oameni pe Pământ: Adam, Eva şi Cain. În cazul acesta, se pu­ne întrebarea: De cine se temea Cain să nu fie omo­rât? Mai existau şi alţi lo­cuitori ai Pământu­lui la acea vreme? Şi dacă mai existau şi alţi locuitori, cine erau aceştia şi de unde proveneau? Din convorbire rezultă lim­pede că fiul lui Adam cunoştea despre exis­tenţa altor oa­meni pe Pă­mânt şi se te­mea de întâl­ni­rea cu aceştia. Însuşi fap­tul că acestei pri­me familii i-a fost sta­bilit un anumit pe­­ri­metru în care să locu­iască pe Pă­mânt, păzit direct de faţa lui Dumnezeu (Geneza 4.14,16) şi din care nu aveau voie să iasă şi se temeau ei înşişi să iasă, con­firmă faptul că Pământul era locuit şi de alţi oameni. Mai mult decât atât, aflăm din textul convorbirii, că Pă­mân­tul era împărţit în ţinuturi, deoa­rece fiul lui Adam, alungat de Dumnezeu, a plecat şi s-a stabilit în ţinutul Nod. Acolo şi-a cu­nos­cut soţia şi s-a căsătorit. (Geneza 4.17). Din capul locului, trebuie exclusă ipo­teza existenţei altor fii ai lui Adam la acea vreme, întrucât Biblia vorbeşte lim­pede: "După plecarea lui Cain, Eva a năs­cut un alt fiu şi i-a pus nu­mele de Set, pentru că şi-a zis: «Mi-a dat Dum­nezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain»." (Geneza 4.25) Apoi tot Biblia este aceea care ne informează că "după naşte­rea lui Set, i s-au născut lui Adam fii şi fiice". (Ge­neza 5.4)

Dinastia zeilor

După celebrul istoric grec Herodot, aflăm că is­toria Egiptului a început cu 11.340 de ani înainte de călă­toria sa în Egipt, ceea ce co­res­punde aproximativ cu 11.780 de ani î. Hr. Până atunci, spune el, a do­mi­nat dinastia zeilor. Existenţa unei dinastii a zeilor este con­fir­mată şi de letopiseţul aşa-numitei pietre din Pa­ler­mo, care înşiră numele a zece faraoni-se­mi­zei. Mai este confirmată şi de pa­pi­rusul din Torino, care o situ­ea­ză cu 5.613 ani înainte de Me­nes, primul faraon al Egip­tului unificat, şi în cele din urmă de istoricul egip­tean Manethon, care o si­tuează cu 5.813 ani înainte de Menes. Du­pă aceste izvoare, dinastia zeilor se da­­tează către anul 10.061 î. Hr., după Ma­nethon, şi către anul 9.850 î. Hr., apro­­ximativ după pa­pirusul din Torino. Cei zece faraoni-semi­zei sunt zece dinas­tii de sine stă­tă­­toare din Egiptul de Jos, care au pre­cedat unirea ţării. (N.F. Jirov, "Atlan­tida", Editura "Ştiinţifică", Bucu­reşti, 1967, pag. 129-130) Ma­­rea enigmă a tex­tului biblic rela­tat constă tocmai în aceea că ne informează despre exis­tenţa altor popoare pe Pământ, la so­sirea pri­milor noş­tri părinţi, Adam şi Eva. Între­barea la care nu s-a aflat un răs­puns este ur­mă­toarea: De unde pro­veneau aceste po­poare? Abia acum, în zilele noastre, pu­tem afla răs­punsul datorită unei im­portante desco­pe­riri ştiinţifice. Des­co­pe­rirea ne dovedeşte posibili­ta­tea aşezării pe Pământ a unor fiinţe asemănătoare omu­lui, provenite din spaţiile ga­lac­tice.

Omuleţii din Tibet

O scurtă informare pu­blicată în 1955 de către o revistă vest-germană, "Das We­getarische Univer­sum", a stârnit interesul multor oameni de ştiinţă. Infor­ma­rea se referea la ori­gi­nea triburilor Dro­pa şi Ham din munţii Baian Kara Ulla din Tibet. Profesorul Viaceslav Zai­ţev, de la Institutul de Literatură al Aca­demiei de Ştiinţe a U.R.S.S., a pu­bli­cat un articol în legătură cu aces­te desco­pe­riri şi cercetări în revistele sovietice "Nauka i Religia" şi "Sputnic" nr. 1 din 1967. La noi în ţară a fost publicat în re­vista "Ştiinţă şi Teh­nică" şi amin­tit în "Enig­me pe cerul is­toriei", de Ion Ho­bana. După nenu­mă­rate cer­ce­tări între­prin­se în anii 1970, acest caz a fost pu­bli­cat în presti­gioase re­viste ştiin­ţi­fice ca: "Life, Science and Me­chanichs" - S.U.A., "Science et Vie" - Franţa, "Ar­heo­logia" - Italia. Datorită carac­te­relor so­matice şi genetice cu totul de­o­sebite, aceşti omu­leţi stranii nu pot fi încadraţi în nici o rasă umană terestră. Ac­tualele triburi Dropa şi Ham sunt compuse din aproape 3.000 de oameni, a căror statură nu depă­şeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele deli­cate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi capacitatea cu­tiei cra­niene superioară cu 100 cm3 mediei rasei Homo Sapiens (1.600 cm3). Ana­liza sangvină a relevat că gru­pa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul exa­me­nelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Ciu­daţii omuleţi tibetani au fost des­coperiţi în anul 1935, dar din cauza războaielor ha­o­tice care bântuiau re­giunea, prima ex­pediţie arheo­lo­gică şi antropologică chi­nezească a fost organizată şi a ajuns la faţa locului abia în 1950. În afară de studiul propriu-zis al mem­brilor celor două triburi, cerce­tă­torii chinezi au avut şansa unică de a descoperi o serie de pro­be materiale care vin în sprijinul ipotezei că aceste populaţii nu ar avea "origine terestră". Astfel, la câţiva kilometri de peşterile în care locuiesc astăzi cele două triburi, există câteva grote mari, consi­derate sacre, în care nu a mai intrat nici un om de sute de generaţii. Ar­heo­lo­gii chinezi au găsit în acele grote sute de schelete ale unor fiinţe humanoide care nu depăşeau un metru înălţime, având în schimb cranii uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cm3. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C14, la circa 12.000 de ani. Din acea perioadă datează şi desenele care aco­peră pereţii grotelor şi redau, cu pre­cizie, poziţia Soarelui, a Lunii şi a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, pre­cum şi o frescă re­pre­zentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Surpriza cea mare a venit însă atunci când doi din­tre membrii expediţiei au descoperit, dezgropând din grota cea mai mare, un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări febrile, au fost desco­pe­rite în total 716 discuri identice cu pri­mul, splendid executate şi finisate. Ele au fost duse la Beijing pentru analize şi astfel s-a putut constata că erau cu totul altceva decât nişte simple obiecte de pia­tră executate în Paleolitic. Printre altele, se menţio­nea­ză că pe aceste discuri erau gravate şi o serie de sem­ne ale unei scrieri necunoscute, ce pornea în spi­rală de la un orificiu cen­tral. Timp de două­zeci de ani, profesorul chinez Tsum-Um-Nui, împreună cu patru co­laboratori, au muncit la descifrarea ciudatelor sem­ne; odată traduse, discurile au adus omenirii o uimi­toa­re povestire a unor întâm­plări din trecut. Deşi la în­ceput Academia de Preistorie din Pekin nu a au­torizat pu­bli­carea comunicării arheologului chinez, acceptul a fost dat totuşi "parţial", după un timp. Iată un extras din lucrarea sa, apărută sub titlul "Inscripţii Spiraloide", relatând sosirea de nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. Textul se referă la tribu­rile Dropa şi Ham, care există şi acum în munţii înalţi de la Baian Kara Ulla: "Dropa au coborât din nori în na­vele lor aeriene. Şi de zece ori, până la răsăritul Soa­relui, bărbaţii, femeile şi copiii s-au ascuns în peşteri. Până la sfârşit ei au înţeles semnele şi au înţeles că de această dată Dropa veniseră cu intenţii paş­nice...". În alte discuri ce se referă la populaţia Ham, se exprimă pur şi simplu regretul profund asupra pier­de­rii navelor aeriene proprii, care s-au stricat în urma aterizării în locurile mun­­toase atât de inac­ce­sibile; totodată, aceştia deplângeau şi faptul de a nu mai fi reuşit să-şi constru­ias­că alte nave de zbor.

Scurt rezumat biblic

Adam şi Eva au fost într-adevăr pri­mii oameni pe Pământ, dar primii oa­meni creaţi după chipul lui Dum­ne­zeu. (Ge­neza 1.27; 5.1-2; 9.6) Adam şi Eva sunt de ori­gine "transcendentă". ("Teo­logia Dogma­tică Ortodoxă", D. Stăniloae, Vol. 1, pag. 359, rândul 13) Au fost trans­­fe­raţi pentru o vreme din Rai pe acest Pământ pentru neascul­tare (Geneza 3.23-24) şi au fost aşezaţi în zona Ierusalimului de azi, perimetru pă­zit de însuşi faţa lui Dumnezeu. (Ge­ne­za 4.14,16) Cu­noaştem zona după lo­cul unde a fost îngropat Adam. După cra­niul lui Adam, locul acela a căpătat nu­mele de Dealul Căpăţânii sau Golgota. La acea vreme, Pământul era locuit de oa­meni, dar nu după chipul lui Dumnezeu. (Ge­neza 4.14-15) Nu erau proveniţi din sân­gele lui Adam şi al Evei. De la naş­te­rea lui Set, urmaşii lui Adam au început să che­me numele lui Dumnezeu. (Geneza 4.26) Aceştia au fost numiţi fiii lui Dum­ne­zeu. Din ei au ieşit cei şapte patriarhi re­numiţi ai Vechiului Testament. (Gene­za 5.12-32) Când fiii lui Dumnezeu s-au înmulţit şi au ieşit din acel perimetru stabilit lor de Dumnezeu, şi-au luat soţii dintre fiii oamenilor. Au de­prins obice­iu­rile aces­tora, s-au înrăit şi s-au dege­ne­rat. Din ei au ieşit acei uriaşi din Vechiul Testament. (Geneza 6.1-4) Atunci, Dum­ne­zeu s-a hotărât să dis­tru­gă toată ome­nirea de pe Pământ. A ales numai 8 per­soa­ne dintre urmaşii lui Adam neîntinaţi de răutatea lu­mii: pe Noe cu soţia şi cei trei fii ai lui, Sem, Ham şi Iafet cu soţiile lor, după care a declanşat Potopul. Aşa a cu­răţit Dumnezeu Pământul. (Geneza, cap. 7) Abia după Potop a îngăduit Dum­nezeu fiilor lui Noe să se depla­seze unde vor voi pe Pământ, nemaitemându-se de ni­meni. (Geneza 9.1) Astfel, din Sem s-au format popoa­rele semitice (Asia); din Ham - po­poarele hamitice (Afri­ca) şi din Iafet - popoarele iafetice (Eu­­ropa). De atunci, urmaşii acestora sunt după chipul lui Dumnezeu, urmaşi ai sângelui lui Adam şi al Evei. Triburile Dropa şi Ham au scăpat de Potop dato­rită alti­tu­dinii la care sunt aşezate: cir­ca 4000 m.

LUCA DUMITRU