Sfânta Scriptură sau Biblia este asemănată de Origen Alexandrinul (părintele exegezei) cu un vast ocean de taine. Pe măsură ce înaintezi, te întâmpină tot mai multe mistere. Una din marile taine ale Sfintei Scripturi stă ascunsă în cartea Genezei, în convorbirea purtată de Dumnezeu cu Cain, primul fiu al lui Adam și al Evei. Convorbirea a avut loc după ce Cain l-a omorât pe fratele lui mai mic, Abel. Din prima parte a convorbirii rezultă că pentru fapta sa, drept pedeapsă, Dumnezeu îl izgonește pe Cain din perimetrul dat pe Pământ părinților lui, Adam și Eva. Odată cu răspunsul lui Cain, începe și partea învăluită de mister a acestei convorbiri. "Și a zis Cain către Domnul Dumnezeu: «Pedeapsa mea este mai mare decât aș putea-o purta. De mă izgonești acum din Pământul acesta, mă voi ascunde de la fața Ta și voi fi zbuciumat și fugar pe Pământ și oricine mă va întâlni, mă va ucide»." (Geneza 4.13-14) "Și i-a zis Domnul Dumnezeu: «Nu așa, ci tot cel ce va ucide pe Cain, înșeptit se va pedepsi». Și a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare." (Geneza 4.15) "Și s-a dus Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit în ținutul Nod, la răsărit de Eden." (Geneza 4.16) "După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa și ea, zămislind, a născut pe Enoh..." (Geneza 4.17) Dacă acest text biblic nu ar fi prezentat nici o valoare pentru posteritate, atunci Duhul Sfânt nu ar fi îngăduit ca el să fi fost scris. Și precum în Biblie nici măcar o virgulă nu este lipsită de înțelepciunea lui Dumnezeu (Matei 5.18), trebuie să aibă un anumit înțeles și acest text. La vremea când Dumnezeu l-a izgonit pe Cain din sânul familiei sale, în conformitate cu Biblia, existau numai trei oameni pe Pământ: Adam, Eva și Cain. În cazul acesta, se pune întrebarea: De cine se temea Cain să nu fie omorât? Mai existau și alți locuitori ai Pământului la acea vreme? Și dacă mai existau și alți locuitori, cine erau aceștia și de unde proveneau? Din convorbire rezultă limpede că fiul lui Adam cunoștea despre existența altor oameni pe Pământ și se temea de întâlnirea cu aceștia. Însuși faptul că acestei prime familii i-a fost stabilit un anumit perimetru în care să locuiască pe Pământ, păzit direct de fața lui Dumnezeu (Geneza 4.14,16) și din care nu aveau voie să iasă și se temeau ei înșiși să iasă, confirmă faptul că Pământul era locuit și de alți oameni. Mai mult decât atât, aflăm din textul convorbirii, că Pământul era împărțit în ținuturi, deoarece fiul lui Adam, alungat de Dumnezeu, a plecat și s-a stabilit în ținutul Nod. Acolo și-a cunoscut soția și s-a căsătorit. (Geneza 4.17). Din capul locului, trebuie exclusă ipoteza existenței altor fii ai lui Adam la acea vreme, întrucât Biblia vorbește limpede: "După plecarea lui Cain, Eva a născut un alt fiu și i-a pus numele de Set, pentru că și-a zis: «Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain»." (Geneza 4.25) Apoi tot Biblia este aceea care ne informează că "după nașterea lui Set, i s-au născut lui Adam fii și fiice". (Geneza 5.4)
Dinastia zeilor
După celebrul istoric grec Herodot, aflăm că istoria Egiptului a început cu 11.340 de ani înainte de călătoria sa în Egipt, ceea ce corespunde aproximativ cu 11.780 de ani î. Hr. Până atunci, spune el, a dominat dinastia zeilor. Existența unei dinastii a zeilor este confirmată și de letopisețul așa-numitei pietre din Palermo, care înșiră numele a zece faraoni-semizei. Mai este confirmată și de papirusul din Torino, care o situează cu 5.613 ani înainte de Menes, primul faraon al Egiptului unificat, și în cele din urmă de istoricul egiptean Manethon, care o situează cu 5.813 ani înainte de Menes. După aceste izvoare, dinastia zeilor se datează către anul 10.061 î. Hr., după Manethon, și către anul 9.850 î. Hr., aproximativ după papirusul din Torino. Cei zece faraoni-semizei sunt zece dinastii de sine stătătoare din Egiptul de Jos, care au precedat unirea țării. (N.F. Jirov, "Atlantida", Editura "Științifică", București, 1967, pag. 129-130) Marea enigmă a textului biblic relatat constă tocmai în aceea că ne informează despre existența altor popoare pe Pământ, la sosirea primilor noștri părinți, Adam și Eva. Întrebarea la care nu s-a aflat un răspuns este următoarea: De unde proveneau aceste popoare? Abia acum, în zilele noastre, putem afla răspunsul datorită unei importante descoperiri științifice. Descoperirea ne dovedește posibilitatea așezării pe Pământ a unor ființe asemănătoare omului, provenite din spațiile galactice.
Omuleții din Tibet
O scurtă informare publicată în 1955 de către o revistă vest-germană, "Das Wegetarische Universum", a stârnit interesul multor oameni de știință. Informarea se referea la originea triburilor Dropa și Ham din munții Baian Kara Ulla din Tibet. Profesorul Viaceslav Zaițev, de la Institutul de Literatură al Academiei de Științe a U.R.S.S., a publicat un articol în legătură cu aceste descoperiri și cercetări în revistele sovietice "Nauka i Religia" și "Sputnic" nr. 1 din 1967. La noi în țară a fost publicat în revista "Știință și Tehnică" și amintit în "Enigme pe cerul istoriei", de Ion Hobana. După nenumărate cercetări întreprinse în anii 1970, acest caz a fost publicat în prestigioase reviste științifice ca: "Life, Science and Mechanichs" - S.U.A., "Science et Vie" - Franța, "Arheologia" - Italia. Datorită caracterelor somatice și genetice cu totul deosebite, acești omuleți stranii nu pot fi încadrați în nici o rasă umană terestră. Actualele triburi Dropa și Ham sunt compuse din aproape 3.000 de oameni, a căror statură nu depășește 1,20 m. Sunt ființe slabe, fragile, cu oasele delicate și subțiri, cu orbitele foarte mari și capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm3 mediei rasei Homo Sapiens (1.600 cm3). Analiza sangvină a relevat că grupa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală. Ciudații omuleți tibetani au fost descoperiți în anul 1935, dar din cauza războaielor haotice care bântuiau regiunea, prima expediție arheologică și antropologică chinezească a fost organizată și a ajuns la fața locului abia în 1950. În afară de studiul propriu-zis al membrilor celor două triburi, cercetătorii chinezi au avut șansa unică de a descoperi o serie de probe materiale care vin în sprijinul ipotezei că aceste populații nu ar avea "origine terestră". Astfel, la câțiva kilometri de peșterile în care locuiesc astăzi cele două triburi, există câteva grote mari, considerate sacre, în care nu a mai intrat nici un om de sute de generații. Arheologii chinezi au găsit în acele grote sute de schelete ale unor ființe humanoide care nu depășeau un metru înălțime, având în schimb cranii uriașe, cu capacitatea de 2.500 cm3. Vârsta lor a fost estimată prin metoda C14, la circa 12.000 de ani. Din acea perioadă datează și desenele care acoperă pereții grotelor și redau, cu precizie, poziția Soarelui, a Lunii și a câtorva zeci de stele în perioada respectivă, precum și o frescă reprezentând o escadrilă de mici nave aeriene apropiindu-se în zbor oblic de munții tereștri. Surpriza cea mare a venit însă atunci când doi dintre membrii expediției au descoperit, dezgropând din grota cea mai mare, un ciudat disc asemănător celor de pick-up, dar executat din piatră dură. După două luni de cercetări febrile, au fost descoperite în total 716 discuri identice cu primul, splendid executate și finisate. Ele au fost duse la Beijing pentru analize și astfel s-a putut constata că erau cu totul altceva decât niște simple obiecte de piatră executate în Paleolitic. Printre altele, se menționează că pe aceste discuri erau gravate și o serie de semne ale unei scrieri necunoscute, ce pornea în spirală de la un orificiu central. Timp de douăzeci de ani, profesorul chinez Tsum-Um-Nui, împreună cu patru colaboratori, au muncit la descifrarea ciudatelor semne; odată traduse, discurile au adus omenirii o uimitoare povestire a unor întâmplări din trecut. Deși la început Academia de Preistorie din Pekin nu a autorizat publicarea comunicării arheologului chinez, acceptul a fost dat totuși "parțial", după un timp. Iată un extras din lucrarea sa, apărută sub titlul "Inscripții Spiraloide", relatând sosirea de nave spațiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. Textul se referă la triburile Dropa și Ham, care există și acum în munții înalți de la Baian Kara Ulla: "Dropa au coborât din nori în navele lor aeriene. Și de zece ori, până la răsăritul Soarelui, bărbații, femeile și copiii s-au ascuns în peșteri. Până la sfârșit ei au înțeles semnele și au înțeles că de această dată Dropa veniseră cu intenții pașnice...". În alte discuri ce se referă la populația Ham, se exprimă pur și simplu regretul profund asupra pierderii navelor aeriene proprii, care s-au stricat în urma aterizării în locurile muntoase atât de inaccesibile; totodată, aceștia deplângeau și faptul de a nu mai fi reușit să-și construiască alte nave de zbor.
Scurt rezumat biblic
Adam și Eva au fost într-adevăr primii oameni pe Pământ, dar primii oameni creați după chipul lui Dumnezeu. (Geneza 1.27; 5.1-2; 9.6) Adam și Eva sunt de origine "transcendentă". ("Teologia Dogmatică Ortodoxă", D. Stăniloae, Vol. 1, pag. 359, rândul 13) Au fost transferați pentru o vreme din Rai pe acest Pământ pentru neascultare (Geneza 3.23-24) și au fost așezați în zona Ierusalimului de azi, perimetru păzit de însuși fața lui Dumnezeu. (Geneza 4.14,16) Cunoaștem zona după locul unde a fost îngropat Adam. După craniul lui Adam, locul acela a căpătat numele de Dealul Căpățânii sau Golgota. La acea vreme, Pământul era locuit de oameni, dar nu după chipul lui Dumnezeu. (Geneza 4.14-15) Nu erau proveniți din sângele lui Adam și al Evei. De la nașterea lui Set, urmașii lui Adam au început să cheme numele lui Dumnezeu. (Geneza 4.26) Aceștia au fost numiți fiii lui Dumnezeu. Din ei au ieșit cei șapte patriarhi renumiți ai Vechiului Testament. (Geneza 5.12-32) Când fiii lui Dumnezeu s-au înmulțit și au ieșit din acel perimetru stabilit lor de Dumnezeu, și-au luat soții dintre fiii oamenilor. Au deprins obiceiurile acestora, s-au înrăit și s-au degenerat. Din ei au ieșit acei uriași din Vechiul Testament. (Geneza 6.1-4) Atunci, Dumnezeu s-a hotărât să distrugă toată omenirea de pe Pământ. A ales numai 8 persoane dintre urmașii lui Adam neîntinați de răutatea lumii: pe Noe cu soția și cei trei fii ai lui, Sem, Ham și Iafet cu soțiile lor, după care a declanșat Potopul. Așa a curățit Dumnezeu Pământul. (Geneza, cap. 7) Abia după Potop a îngăduit Dumnezeu fiilor lui Noe să se deplaseze unde vor voi pe Pământ, nemaitemându-se de nimeni. (Geneza 9.1) Astfel, din Sem s-au format popoarele semitice (Asia); din Ham - popoarele hamitice (Africa) și din Iafet - popoarele iafetice (Europa). De atunci, urmașii acestora sunt după chipul lui Dumnezeu, urmași ai sângelui lui Adam și al Evei. Triburile Dropa și Ham au scăpat de Potop datorită altitudinii la care sunt așezate: circa 4000 m.
LUCA DUMITRU