CRISTIANA PAŞCA PALMER - "Ecologia şi afacerile nu ar trebui să fie în război"

Ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor

Încă de când premierul Dacian Cioloş anunţa primele propuneri ministeriale, Cristiana Paşca Pal­mer se profila drept unul dintre numele-cheie ale vii­torului cabinet. Intensa activitate ONG-istică şi de cer­cetare, diplomele de la Harvard şi Boston, dar şi funcţiile de top deţinute în Comisia Eu­ro­peană, o recomandau ca pe un tehnocrat cu viziune, dar şi cu soluţii pentru mandatul de doar un an. Într-un post aflat în epicentrul marilor scandaluri din ulti­mii ani, Cristiana Paşca Palmer a venit de la Bruxelles cu con­cepte inovatoare şi cu ambiţia de a demonstra că pu­tem face dezvoltare cu ajutorul mediului în­con­ju­rător, şi nu abuzând de el. În agenda plină, dar foar­te trans­pa­rentă, a doamnei ministru, interviul cu "Formula AS" a deschis programul unei zile de luni. Un început de săptămână pozitiv şi energic, asemeni in­terlocutoa­rei noastre.

"Am bătut România la picior, cum puţini au făcut-o"

- Vă propun să începem acest interviu cu un exerciţiu de imaginaţie: sunteţi tânăra care, în 2002, pleca din ţară să studieze la Harvard, iar colegii de universitate sunt curioşi să afle despre natura şi frumuseţile României. Ce le povestiţi despre ţara noastră?

- Nu e nevoie să fac un exerciţiu de imaginaţie, chiar aşa au stat lucrurile! La Harvard, din 200 de stu­denţi, eram singura din România. Când le spuneam de unde sunt, vedeam în ochii lor cum căutau să loca­lizeze ţara. Chiar după '90, eu am fost foarte impli­cată în ONG-uri de mediu, am făcut speologie, cer­cetare pe teren, am bătut România la picior, cum puţini au făcut-o. Am copilărit în Maramureş şi în Ţara Lăpuşului şi am mai prins tradiţiile adevărate, lumea care încă umbla în port tradiţional. Asta le po­vesteam colegilor străini atunci. Le vorbeam cu atâta pasiune despre cât de fantastică era România, încât mulţi au venit să ne viziteze. Ce le spuneam eu desco­peră acum documentarele de genul "Wild Carpathia". Străinii, în frunte cu Prinţul Charles, sunt fascinaţi de locuri şi de ospitalitatea oamenilor. Avem o natură de o diversitate extraordinară, iar la tradiţii stăm bine faţă de ce mai e azi în Vest. Dar trebuie să avem mare grijă, să conservăm ce a mai rămas. Suntem într-o cursă contracronometru, în câţiva ani riscăm să ră­mânem doar cu amintirile...

"Ecoturismul, o oportunitate de afaceri"

- Cursa despre care vorbiţi poate căpăta o di­recţie concretă, parte a unui proiect de ţară?

- Categoric! România are câteva avantaje com­pe­ti­tive, iar unul e turismul cu impact mic asupra me­diului. E o direcţie care trebuie să fie parte a unui proiect asumat de fiecare dintre noi, pentru a nu ră­mâne un tom uitat într-un dosar. Ministerul Eco­no­miei lucrează deja la un proiect. Eu, la Mediu, am adus conceptul de economie verde. E un unghi nou, dar sunt deja exemple de succes, cum e Costa Rica, o ţară săracă dar, ca şi noi, cu un fantastic capital na­tural. Au venit acolo nişte vizionari şi au impus ideea de ecoturism. Spre deosebire de Haiti, care a ras toată pădurea, iar acum, când vin cicloanele, e prăpăd, Cos­ta Rica a oprit despăduririle şi a înflorit. România nu are ocean, dar are foarte multe lucruri care nu mai există în Europa.

- "Economia verde" sună extrem de încurajator, dar cum se pot împăca, la modul practic, presiunea afa­cerilor cu protejarea naturii?

- Business-ul şi ecologia nu ar trebui să fie în răz­boi. Se vede cu ochiul liber cum creşte interesul publicului pentru produse şi servicii eco. Asta este o oportunitate de afaceri! Nişa de ecoturism are cea mai mare creştere în lume. De ce ar veni străinii în Ro­mânia? Dacă vor mare, se duc la Mallorca. Dar dacă vor o experienţă inedită de cosit fânul, atunci vin în România. Ecoturismul se bazează pe producţia locală. Noi exportăm grâu ecologic, miere, ciuperci, care se procesează în altă parte şi se întorc la noi la triplu preţ, pentru că ne lipseşte tocmai partea de procesare.

"Roşia Montană e un brand şi vrem să-l susţinem din fonduri UE"

- V-aţi început funcţia de Ministru al mediului cu un mare succes: proiectul de salvare a patri­mo­niului Roşiei Montane de ameninţările mineritului cu cianuri. Credeţi că există un viitor ecologic şi pentru Roşia?

- Roşia Montană e o temă pe care o urmăresc de foarte multă vreme. M-am bucurat enorm să văd cum a crescut această mişcare şi cum a depăşit, cumva, o temă de mediu, devenind o temă de societate. Când oameni de toate generaţiile ies în stradă pentru această regiune, înţelegi că există conştiinţă publică, că lumea ştie ce vrea pentru viitorul ei. În cazul Ro­şiei, există un proces de arbitraj între compania Gold Corporation şi statul român. Dar nu e nici o incom­patibilitate să se gândească o alternativă bazată pe re­sursele locale. Iniţiativa de declarare a galeriilor ro­mane parte a patrimoniului UNESCO e o decizie-cheie. Ca patrimoniu natural, avem o zonă deosebit de frumoasă şi de încărcată de istorie. Mediul poate fi un motor al dezvoltării. Se pot crea mici afaceri care să aducă beneficii acelor oameni, care acum nu au surse de venit. Roşia Montană e un brand. Vrem să-l sus­ţinem din fonduri UE, să punem la punct infra­struc­tura, educaţia, serviciile. Multe locuri cu pro­bleme din Occident s-au transformat în proiecte excep­ţionale. Asta ne dorim la Roşia.

- Am fost recent în zonă şi am constatat că lo­cal­nicii se tem încă de piedicile autorităţilor lo­ca­le...

- Tocmai de aceea am decis trecerea coordonării centrale a proiectului la Cancelaria premierului. Exis­tă un dialog cu primarul şi vrem să demonstrăm că acest proiect nu contravine aspiraţiilor locale, dim­potrivă.

"Îmi doresc o altă percepţie despre ce înseamnă mediul în viaţa de zi cu zi"

- Aveţi un mandat foarte scurt de ministru. Ce se poate schimba în doar un an?

- Mi-am propus să merg pe trei direcţii: pădurile, biodiversitatea şi economia verde. Pădurile virgine sunt o prioritate. Din păcate, o parte au dispărut, dar pe cele care mai există, destule, le vom pune anul acesta sub strictă protecţie. Apoi, îmi doresc o altă percepţie despre ce înseamnă mediul în viaţa noastră, de zi cu zi, în felul în care ne gândim la viitorul ţării şi al copiilor noştri. Când avem o viitură cauzată de defrişări, ea ne afectează infrastructura în care am băgat mulţi bani sau duce la pierderi de vieţi. Toate astea pornesc de la respectul faţă de mediu. Mi-aş dori chiar şi aici, în minister, ca oamenii să fie mult mai pasionaţi de mediu. E unul dintre cele mai fascinante domenii în care poţi lucra!

- Respectul pentru mediu ar trebui să se simtă şi când e vorba de investitori străini, cum e cazul ga­zelor de şist de la Pungeşti şi de la Băile Felix, sau tăierile gigantice de păduri ale austriecilor de la SchweighoferHolzindustrie. Are România un set de principii nenegociabile?

- Pentru fiecare proiect de investiţie trebuie să avem o foarte riguroasă analiză cost-beneficiu. Când facem asta, nu ar trebui să ne gândim doar la partea economică. Ar trebui să vedem ce câştigăm noi, dar şi cei care vin după noi, şi la ce cost. Trebuie să vedem şi ce alternative avem. La Roşia Montană ai un brand, ai un capital UNESCO, ai elemente pe care poţi să te dezvolţi. O guvernare responsabilă ar trebui să aibă o strategie de dezvoltare a ţării în care sunt clar identificate locurile de care nu te atingi nici în ruptul capului şi locuri unde te atingi, dar ai grijă la impact.

"Marele prăpăd s-a făcut în pădurile private, nu la Romsilva"

- Pe lângă cianuri şi gaze de şist, mai avem o problemă dureroasă: tăierile ilegale de păduri, un fenomen ce pare scăpat de sub control. Va putea fi oprit, pe scurta durată a mandatului dvs.?

- Fenomenul tăierilor ilegale e foarte grav şi durează de mulţi ani. Au fost perioade în care s-a tăiat foarte mult "la ras", acum sunt metode mai puţin vizibile. Datele pentru 2008-2012 indică tăieri ilegale de 8,8 milioane de metri cubi pe an. Din Fondul Fo­res­tier, care are 6,5 milioane de hectare, jumătate e în continuare al statului, la Romsilva. Restul e pro­prie­­tate privată. Pentru 400.000 de hectare avem pro­prie­tari foarte mici, care nu pot să-şi păzească pă­durea. Aici se taie foarte mult. Marele prăpăd aici s-a făcut, nu la Romsilva. Celor cu păduri sub 30 de hectare, statul trebuie să le dea bani pentru pază. Nu s-a făcut acest lucru, căutăm soluţii. Mai e şi corupţia, nu mă fe­resc să o zic, care a dus la realitatea sumbră din mo­mentul de faţă...

- Ce se face, foarte concret, pentru a stopa aceste tăieri ilegale?

- Încercăm să întărim controlul, care nu se face cum trebuie. Am constituit Gărzile Forestiere, iar acum facem o unitate de control la minister, căreia găr­­zile i se vor subordona, ca să eliminăm suspi­ciu­ni­le. Mărim personalul, de la sub 500 la peste 1.000 de oameni. Vrem metode mai riguroase de evaluare, ca să eliminăm corupţia. Am cerut dublarea sanc­ţiu­nilor pentru cei prinşi cu lemn tăiat ilegal. Lucrăm cu Poliţia şi cu Vama, să ne asigurăm că nu există nici o scăpare când cineva e prins. Mai lucrăm la "Radarul pă­durilor" şi la sistemul care urmăreşte lemnul din pă­dure până la poarta fabricii. În Codul Silvic de anul trecut am stipulat clar că lemnului tăiat la noi trebuie să i se adauge plusvaloare la nivel local şi ne vom asigura că asta se respectă.

- La Romsilva a fost demis Consiliul de Adminis­tra­ţie. Ce urmează?

- Romsilva are un rol esenţial, pentru că ges­tionează 50% din patrimoniul forestier al ţării, care e declarat acum o resursă de securitate naţională. Re­cent, am fost chemată în CSAT să dau un raport des­pre ce se întâmplă cu pădurile. Am luat decizia de a de­mite Consiliul de Administraţie, pentru că, din cei şapte membri cinci erau şi angajaţi ai Romsilva. Oa­menii erau şi subordonaţii directorului, şi cei care trebuiau să-l controleze! De la noul director mă aştept să fie un om integru, să aibă viziune şi să cureţe ins­tituţia. Pe vremuri, oamenii din domeniul silvic se bucu­rau de un mare respect în societate...

"Am simţit că am o datorie faţă de ţara mea"

- Doamnă ministru, suntem curioşi să aflăm ca­re a fost motivaţia care v-a făcut să renunţaţi la un post de anvergură la Bruxelles, pentru a veni în Guvernul Cioloş.

- N-am vrut să mai fiu un spectator. Am simţit că am o datorie faţă de ţară. Când am plecat, în 2002, m-am instruit tocmai în politici guvernamentale: acum am avut ocazia să aduc cu mine cunoştinţele, entu­­ziasmul şi determinarea mea. La Comisia Euro­peană am avut una dintre cele mai râvnite poziţii, dar mă pregăteam de schimbare, intrasem într-o com­pe­tiţie pentru a fi ambasador UE într-o ţară din afara uni­unii. Apoi, a fost emoţia de după evenimentele întâmplate la Colectiv, iar mişcarea care a urmat mi-a dat sentimentul că oamenii îşi înţeleg şi respon­sa­bi­litatea, şi drepturile de cetăţeni, că ei decid cine să-i guverneze. Am vrut să particip şi eu la acest efort şi am acceptat să vin aici. Ştiam că va fi dificil, mi-am lăsat o parte din familie acolo, am lăsat o slujbă bună, dar am venit să pun umărul aici.

- Vă mulţumim pentru interviu şi promitem să fim de aceeaşi parte a baricadei în bătăliile dumneavoastră pentru protejarea mediului.

- Mă bucur foarte mult că am avut ocazia să discut cu "Formula AS", una dintre revistele mele de suflet, dinspre care am simţit mereu o vibraţie foarte bună. M-am simţit pe aceeaşi lungime de undă cu direcţiile revistei, cu lupta pentru păstrarea patrimoniului, cu investigaţiile, cu reportajele pe urme româneşti şi am ur­mărit-o mereu, chiar şi din străinătate. Vă mul­ţu­mesc şi eu.