CRISTIANA PAȘCA PALMER - "Ecologia și afacerile nu ar trebui să fie în război"

Ministru al Mediului, Apelor și Pădurilor

Încă de când premierul Dacian Cioloș anunța primele propuneri ministeriale, Cristiana Pașca Pal­mer se profila drept unul dintre numele-cheie ale vii­torului cabinet. Intensa activitate ONG-istică și de cer­cetare, diplomele de la Harvard și Boston, dar și funcțiile de top deținute în Comisia Eu­ro­peană, o recomandau ca pe un tehnocrat cu viziune, dar și cu soluții pentru mandatul de doar un an. Într-un post aflat în epicentrul marilor scandaluri din ulti­mii ani, Cristiana Pașca Palmer a venit de la Bruxelles cu con­cepte inovatoare și cu ambiția de a demonstra că pu­tem face dezvoltare cu ajutorul mediului în­con­ju­rător, și nu abuzând de el. În agenda plină, dar foar­te trans­pa­rentă, a doamnei ministru, interviul cu "Formula AS" a deschis programul unei zile de luni. Un început de săptămână pozitiv și energic, asemeni in­terlocutoa­rei noastre.

"Am bătut România la picior, cum puțini au făcut-o"

- Vă propun să începem acest interviu cu un exercițiu de imaginație: sunteți tânăra care, în 2002, pleca din țară să studieze la Harvard, iar colegii de universitate sunt curioși să afle despre natura și frumusețile României. Ce le povestiți despre țara noastră?

- Nu e nevoie să fac un exercițiu de imaginație, chiar așa au stat lucrurile! La Harvard, din 200 de stu­denți, eram singura din România. Când le spuneam de unde sunt, vedeam în ochii lor cum căutau să loca­lizeze țara. Chiar după '90, eu am fost foarte impli­cată în ONG-uri de mediu, am făcut speologie, cer­cetare pe teren, am bătut România la picior, cum puțini au făcut-o. Am copilărit în Maramureș și în Țara Lăpușului și am mai prins tradițiile adevărate, lumea care încă umbla în port tradițional. Asta le po­vesteam colegilor străini atunci. Le vorbeam cu atâta pasiune despre cât de fantastică era România, încât mulți au venit să ne viziteze. Ce le spuneam eu desco­peră acum documentarele de genul "Wild Carpathia". Străinii, în frunte cu Prințul Charles, sunt fascinați de locuri și de ospitalitatea oamenilor. Avem o natură de o diversitate extraordinară, iar la tradiții stăm bine față de ce mai e azi în Vest. Dar trebuie să avem mare grijă, să conservăm ce a mai rămas. Suntem într-o cursă contracronometru, în câțiva ani riscăm să ră­mânem doar cu amintirile...

"Ecoturismul, o oportunitate de afaceri"

- Cursa despre care vorbiți poate căpăta o di­recție concretă, parte a unui proiect de țară?

- Categoric! România are câteva avantaje com­pe­ti­tive, iar unul e turismul cu impact mic asupra me­diului. E o direcție care trebuie să fie parte a unui proiect asumat de fiecare dintre noi, pentru a nu ră­mâne un tom uitat într-un dosar. Ministerul Eco­no­miei lucrează deja la un proiect. Eu, la Mediu, am adus conceptul de economie verde. E un unghi nou, dar sunt deja exemple de succes, cum e Costa Rica, o țară săracă dar, ca și noi, cu un fantastic capital na­tural. Au venit acolo niște vizionari și au impus ideea de ecoturism. Spre deosebire de Haiti, care a ras toată pădurea, iar acum, când vin cicloanele, e prăpăd, Cos­ta Rica a oprit despăduririle și a înflorit. România nu are ocean, dar are foarte multe lucruri care nu mai există în Europa.

- "Economia verde" sună extrem de încurajator, dar cum se pot împăca, la modul practic, presiunea afa­cerilor cu protejarea naturii?

- Business-ul și ecologia nu ar trebui să fie în răz­boi. Se vede cu ochiul liber cum crește interesul publicului pentru produse și servicii eco. Asta este o oportunitate de afaceri! Nișa de ecoturism are cea mai mare creștere în lume. De ce ar veni străinii în Ro­mânia? Dacă vor mare, se duc la Mallorca. Dar dacă vor o experiență inedită de cosit fânul, atunci vin în România. Ecoturismul se bazează pe producția locală. Noi exportăm grâu ecologic, miere, ciuperci, care se procesează în altă parte și se întorc la noi la triplu preț, pentru că ne lipsește tocmai partea de procesare.

"Roșia Montană e un brand și vrem să-l susținem din fonduri UE"

- V-ați început funcția de Ministru al mediului cu un mare succes: proiectul de salvare a patri­mo­niului Roșiei Montane de amenințările mineritului cu cianuri. Credeți că există un viitor ecologic și pentru Roșia?

- Roșia Montană e o temă pe care o urmăresc de foarte multă vreme. M-am bucurat enorm să văd cum a crescut această mișcare și cum a depășit, cumva, o temă de mediu, devenind o temă de societate. Când oameni de toate generațiile ies în stradă pentru această regiune, înțelegi că există conștiință publică, că lumea știe ce vrea pentru viitorul ei. În cazul Ro­șiei, există un proces de arbitraj între compania Gold Corporation și statul român. Dar nu e nici o incom­patibilitate să se gândească o alternativă bazată pe re­sursele locale. Inițiativa de declarare a galeriilor ro­mane parte a patrimoniului UNESCO e o decizie-cheie. Ca patrimoniu natural, avem o zonă deosebit de frumoasă și de încărcată de istorie. Mediul poate fi un motor al dezvoltării. Se pot crea mici afaceri care să aducă beneficii acelor oameni, care acum nu au surse de venit. Roșia Montană e un brand. Vrem să-l sus­ținem din fonduri UE, să punem la punct infra­struc­tura, educația, serviciile. Multe locuri cu pro­bleme din Occident s-au transformat în proiecte excep­ționale. Asta ne dorim la Roșia.

- Am fost recent în zonă și am constatat că lo­cal­nicii se tem încă de piedicile autorităților lo­ca­le...

- Tocmai de aceea am decis trecerea coordonării centrale a proiectului la Cancelaria premierului. Exis­tă un dialog cu primarul și vrem să demonstrăm că acest proiect nu contravine aspirațiilor locale, dim­potrivă.

"Îmi doresc o altă percepție despre ce înseamnă mediul în viața de zi cu zi"

- Aveți un mandat foarte scurt de ministru. Ce se poate schimba în doar un an?

- Mi-am propus să merg pe trei direcții: pădurile, biodiversitatea și economia verde. Pădurile virgine sunt o prioritate. Din păcate, o parte au dispărut, dar pe cele care mai există, destule, le vom pune anul acesta sub strictă protecție. Apoi, îmi doresc o altă percepție despre ce înseamnă mediul în viața noastră, de zi cu zi, în felul în care ne gândim la viitorul țării și al copiilor noștri. Când avem o viitură cauzată de defrișări, ea ne afectează infrastructura în care am băgat mulți bani sau duce la pierderi de vieți. Toate astea pornesc de la respectul față de mediu. Mi-aș dori chiar și aici, în minister, ca oamenii să fie mult mai pasionați de mediu. E unul dintre cele mai fascinante domenii în care poți lucra!

- Respectul pentru mediu ar trebui să se simtă și când e vorba de investitori străini, cum e cazul ga­zelor de șist de la Pungești și de la Băile Felix, sau tăierile gigantice de păduri ale austriecilor de la SchweighoferHolzindustrie. Are România un set de principii nenegociabile?

- Pentru fiecare proiect de investiție trebuie să avem o foarte riguroasă analiză cost-beneficiu. Când facem asta, nu ar trebui să ne gândim doar la partea economică. Ar trebui să vedem ce câștigăm noi, dar și cei care vin după noi, și la ce cost. Trebuie să vedem și ce alternative avem. La Roșia Montană ai un brand, ai un capital UNESCO, ai elemente pe care poți să te dezvolți. O guvernare responsabilă ar trebui să aibă o strategie de dezvoltare a țării în care sunt clar identificate locurile de care nu te atingi nici în ruptul capului și locuri unde te atingi, dar ai grijă la impact.

"Marele prăpăd s-a făcut în pădurile private, nu la Romsilva"

- Pe lângă cianuri și gaze de șist, mai avem o problemă dureroasă: tăierile ilegale de păduri, un fenomen ce pare scăpat de sub control. Va putea fi oprit, pe scurta durată a mandatului dvs.?

- Fenomenul tăierilor ilegale e foarte grav și durează de mulți ani. Au fost perioade în care s-a tăiat foarte mult "la ras", acum sunt metode mai puțin vizibile. Datele pentru 2008-2012 indică tăieri ilegale de 8,8 milioane de metri cubi pe an. Din Fondul Fo­res­tier, care are 6,5 milioane de hectare, jumătate e în continuare al statului, la Romsilva. Restul e pro­prie­­tate privată. Pentru 400.000 de hectare avem pro­prie­tari foarte mici, care nu pot să-și păzească pă­durea. Aici se taie foarte mult. Marele prăpăd aici s-a făcut, nu la Romsilva. Celor cu păduri sub 30 de hectare, statul trebuie să le dea bani pentru pază. Nu s-a făcut acest lucru, căutăm soluții. Mai e și corupția, nu mă fe­resc să o zic, care a dus la realitatea sumbră din mo­mentul de față...

- Ce se face, foarte concret, pentru a stopa aceste tăieri ilegale?

- Încercăm să întărim controlul, care nu se face cum trebuie. Am constituit Gărzile Forestiere, iar acum facem o unitate de control la minister, căreia găr­­zile i se vor subordona, ca să eliminăm suspi­ciu­ni­le. Mărim personalul, de la sub 500 la peste 1.000 de oameni. Vrem metode mai riguroase de evaluare, ca să eliminăm corupția. Am cerut dublarea sanc­țiu­nilor pentru cei prinși cu lemn tăiat ilegal. Lucrăm cu Poliția și cu Vama, să ne asigurăm că nu există nici o scăpare când cineva e prins. Mai lucrăm la "Radarul pă­durilor" și la sistemul care urmărește lemnul din pă­dure până la poarta fabricii. În Codul Silvic de anul trecut am stipulat clar că lemnului tăiat la noi trebuie să i se adauge plusvaloare la nivel local și ne vom asigura că asta se respectă.

- La Romsilva a fost demis Consiliul de Adminis­tra­ție. Ce urmează?

- Romsilva are un rol esențial, pentru că ges­tionează 50% din patrimoniul forestier al țării, care e declarat acum o resursă de securitate națională. Re­cent, am fost chemată în CSAT să dau un raport des­pre ce se întâmplă cu pădurile. Am luat decizia de a de­mite Consiliul de Administrație, pentru că, din cei șapte membri cinci erau și angajați ai Romsilva. Oa­menii erau și subordonații directorului, și cei care trebuiau să-l controleze! De la noul director mă aștept să fie un om integru, să aibă viziune și să curețe ins­tituția. Pe vremuri, oamenii din domeniul silvic se bucu­rau de un mare respect în societate...

"Am simțit că am o datorie față de țara mea"

- Doamnă ministru, suntem curioși să aflăm ca­re a fost motivația care v-a făcut să renunțați la un post de anvergură la Bruxelles, pentru a veni în Guvernul Cioloș.

- N-am vrut să mai fiu un spectator. Am simțit că am o datorie față de țară. Când am plecat, în 2002, m-am instruit tocmai în politici guvernamentale: acum am avut ocazia să aduc cu mine cunoștințele, entu­­ziasmul și determinarea mea. La Comisia Euro­peană am avut una dintre cele mai râvnite poziții, dar mă pregăteam de schimbare, intrasem într-o com­pe­tiție pentru a fi ambasador UE într-o țară din afara uni­unii. Apoi, a fost emoția de după evenimentele întâmplate la Colectiv, iar mișcarea care a urmat mi-a dat sentimentul că oamenii își înțeleg și respon­sa­bi­litatea, și drepturile de cetățeni, că ei decid cine să-i guverneze. Am vrut să particip și eu la acest efort și am acceptat să vin aici. Știam că va fi dificil, mi-am lăsat o parte din familie acolo, am lăsat o slujbă bună, dar am venit să pun umărul aici.

- Vă mulțumim pentru interviu și promitem să fim de aceeași parte a baricadei în bătăliile dumneavoastră pentru protejarea mediului.

- Mă bucur foarte mult că am avut ocazia să discut cu "Formula AS", una dintre revistele mele de suflet, dinspre care am simțit mereu o vibrație foarte bună. M-am simțit pe aceeași lungime de undă cu direcțiile revistei, cu lupta pentru păstrarea patrimoniului, cu investigațiile, cu reportajele pe urme românești și am ur­mărit-o mereu, chiar și din străinătate. Vă mul­țu­mesc și eu.