Cu cleştele trebuia să scoţi confirmarea vreunei informaţii pe care o aveai deja, din alte surse, rareori de la cei care trebuiau să facă publică informaţia respectivă. Nici măcar mult trâmbiţata lege a accesului la informaţiile de interes public, de pe vremea guvernului Adrian Năstase, nu ajuta la prea mult, întrucât "comunicatorii" n-aveau distracţie mai bună decât să tragă de termenele legale şi să arunce, la limită şi la alibi, date trunchiate sau irelevante.
Pe vremea cabinetelor conduse de Emil Boc, în plin linşaj orchestrat de trusturile de presă rivale guvernării, premierul şi miniştrii săi ajunseseră să comunice doar la posturile publice de radio şi televiziune. O crispare mediatică pe care Boc avea să o şi plătească cu proasta reputaţie, căci nici măcar lucrurile bune pe care le-a făcut, darmite cele cu impact negativ asupra publicului, nu au fost explicate omului de rând! În loc să iasă şi să spună limpede ce are de gând, Boc a preferat să tacă şi să-şi lase detractorii să vorbească.
Fără a fi câtuşi de puţin mai transparente, guvernele Victor Ponta au găsit o altă strategie: aceea de a ieşi în faţă şi de a manipula informaţiile în propriul profit. Mai isteţ decât Boc, dar la fel de păgubos pentru public. În tot acest timp, zeci şi zeci de ordonanţe de guvern au fost trecute prin guvern şi parlament fără minimă consultare publică. De multe dintre ele aflai doar din "Monitorul oficial", când răul era deja făcut.
Dacă guvernul Cioloş a reuşit să schimbe ceva în modul de guvernare al ţării, apoi asta a reuşit: să lucreze deschis, la vedere. E cu totul altă atitudine din partea miniştrilor, se vede pe ei siguranţa şi relaxarea, ies şi vorbesc limpede cu toată lumea, chiar dacă au parte de interlocutori puşi pe harţă. Premierul însuşi îşi găseşte timp să răspundă pe Internet întrebărilor care îi sunt adresate, dezamorsând, astfel, destule "bombe" lansate de adversari.
În sfârşit, simţi că unul dintre principiile de bază ale unei guvernări moderne, transparenţa actelor administrative, nu mai e doar mimată. O dovedeşte recenta lansare de către Ministerul de Finanţe a programului "Transparenţă bugetară", pe care cele aproximativ 13.700 de entităţi publice din ţara noastră trebuie să comunice, online, informaţii despre cheltuielile şi veniturile pe care le au. Practic, orice persoană interesată va putea verifica de acasă felul în care e cheltuit banul public la primăria de care aparţine sau la spitalul din localitatea de reşedinţă. Fireşte, tentaţia corupţiei nu va dispărea din doar atât, dar cetăţenii vor putea vedea cu ochii lor câţi bani merg pe panseluţe şi cât cheltuie managerii de spitale pe mopuri la preţ de aspirator. Un electorat informat e un electorat mai puternic. Dacă va reuşi să demonstreze asta şi să obişnuiască publicul să fie bine informat, Guvernul Cioloş va bifa un obiectiv important. Pentru că nimeni după aceea nu va mai putea să se joace de-a transparenţa, aşa cum au făcut-o, ani la rând, guvernele României.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
