Deşi pacienţii cu glaucom trebuie monitorizaţi toată viaţa, din fericire, numai un mic procent dintre aceştia riscă să îşi piardă vreodată vederea. În plus, dacă glaucomul este depistat şi tratat timpuriu, nu ar trebui să producă degradări semnificative ale vederii. Mai mult, nu este întotdeauna necesar să se trateze presiunea intraoculară uşor crescută, mai ales dacă nu sunt găsite semne evidente de afectare a nervului optic. În schimb, dacă presiunea intraoculară este constant crescută, şi nervul optic prezintă semne de leziuni, urmate de pierderea câmpului vizual, tratamentul este în general necesar.
Tratamentul pentru glaucomul cronic (cazul mamei dvs.) începe, de obicei, cu medicamente puse în picăturile de ochi, care ajută la diminuarea presiunii intraoculare. Pentru o bună perioadă de timp, cele mai populare picături în tratarea glaucomului au fost cele care conţineau epinefrină sau pilocarpină (le folosiţi în prezent) şi aveau drept scop drenarea lichidului umoral. Dar, pentru că aceste medicamente dădeau efecte adverse apreciabile, în prezent, alte tipuri de picături sunt promovate şi prescrise pentru încetinirea evoluţiei glaucomului. În acest context, lista care urmează include atât picături de ochi, cât şi medicamente administrate pe cale orală.
* Beta-blocante - aceste medicamente, sub formă de picături, sunt remarcabil de eficiente şi în general sigure. Cele mai frecvent folosite sunt timolul (Betimol, Timoptic), betaxolul (Betoptic) şi levobunolul (Betagan).
* Alte medicamente sub formă de picături pentru ochi includ agenţii alfa-andrenergici, cum ar fi apraclonidina (lopidine) şi brimodina (alphagan), inhibitorii anhidrozei carbonice, cum ar fi dorzolamida (trusopt), analogii de prostaglandine (xalatan) şi prostamidele cu bimatoprost (lumigan). Aceste medicamente scad presiunea intraoculară, fie prin intensificarera drenajului fluidului umoral, fie prin reducerea producţiei acestuia.
Medicamentele cu administrare orală, cum este acetazolamida, pot scădea presiunea intraoculară prin diminuarea formării normale de lichid în ochi.
Folosirea pe termen lung a acestor medicamente este, de obicei, evitată, pe motiv că pot produce efecte adverse cu caracter general.
Dacă tratamentul medicamentos nu are succes în scăderea presiunii intraoculare, există şi optiunea unor variante chirurgicale, cum ar fi deschiderea canalelor de drenaj blocate aflate în camera anterioară a ochiului, cu ajutorul laserului. Pentru situaţiile mai severe, o operaţie cunoscută ca procedură de filtrare ar putea fi recomandată. În această procedură este creat, pe cale chirurgicală, un canal de drenaj între interiorul ochiului şi conjunctivă, pentru a micşora presiunea intraoculară.
Deşi nu pot controla singure evoluţia glaucomului, remediile naturiste pot contribui, în asociere cu tratamentele convenţionale, la stoparea deteriorării retinei şi a nervului optic, la scăderea presiunii intraoculare şi la refacerea parţială a câmpului vizual.
Se pot utiliza remedii precum Vision, Resveratrol, Ginkgo biloba, vitamina C, produse oftalmice pe bază de miere, lăptişor de matcă şi propolis, extract de mlădiţe de vâsc şi, în special, uleiul de cânepă, care este capabil să scadă presiunea intraoculară la jumătate. Totodată, un efect favorabil în controlul glaucomului se datorează Manitolului prezent, cu precădere, în fructele de cătină.
Să auzim numai de bine!
Dr. MIHAELA A. POP - medic primar homeopat şi terapie florală Bach, Bucureşti, tel. 0740/52.07.55, e-mail: ariana.pop@gmail.com
"De 30 de ani sufăr de tulburări neurovegetative"
(Răspuns pentru B. P. - Giurgiu, F. AS nr. 1203)
Aceste manifestări sunt însoţite frecvent de scăderi ale concentraţiei de calciu sanguin, explicate mai degrabă prin efectele de hiperventilaţie şi alcalinizare a sângelui (deci, ar fi o consecinţă şi nu o cauză a acestor tulburări). Aşa se explică eşecul, de multe ori, al tratamentului cu calciu injectabil ori pastile. De cele mai multe ori, diagnosticul acestei afecţiuni se pune prin excludere, după ce se infirmă cauzele organice ce ar fi putut declanşa simptomele mai sus amintite.
Aceste tulburări neurovegetative au următoarele cauze: stres psihoemoţional puternic (doliu, accidente, divorţuri, şomaj etc.) sau oboseală excesivă, mai ales la persoane cu predispoziţie genetică.
Ca tratament, după excluderea modificărilor organice, se poate începe cu:
* Terapie florală Bach, care este de mare ajutor la nivel emoţional, pentru că restabileşte echilibrul subtil-energetic, înainte de a apărea probleme mai grave, fizice. Există 38 de esenţe florale, descoperite de eminentul medic englez Eduard Bach, ce corespund la 38 de stări sufleteşti susceptibile să genereze dezechilibre la nivel energetic. Sunt, de fapt, extracte de flori şi arbori ce cresc în sălbăticie, iar modul lor de preparare se aseamănă cu cel al produselor homeopate de diluţie înaltă. Ele acţionează cu blândeţe, şi nu au efecte secundare nedorite.
* Tratament homeopat individualizat, după constituţia şi trăsăturile caracteristice pacientului.
* Săruri Schussler - Există 12 astfel de săruri care sunt ca un stimul pentru celule, capabile să asimileze, în cantităţi mai mari, sărurile organice (din hrană) de care organismul are nevoie.
* Extracte gemoterapice, dintre care pentru manifestările cardiace funcţionale se recomandă Corphyt. Reglează ritmul cardiac şi normalizează tensiunea arterială. Pentru tulburări de somn, recomand extractul gemoterapic din mlădiţe de smochin şi din muguri de tei.
Şi, nu în ultimul rând:
* mergeţi pe jos cât mai mult şi, eventual, încercaţi şi alte sporturi
* renunţaţi la fumat, alcool, cafea
* adoptaţi un regim alimentar echilibrat.
VASILE STANCIU - fitoterapeut, Bucureşti, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"Cum se tratează porfiria intermitentă?"
(Răspuns pentru BOGDAN A. - Bucureşti, F. AS nr. 1083)
Blocarea parţială a sintezei hemoglobinei duce la acumularea în organism a unor substanţe numite porfirine, care în formele severe colorează urina în roşu, iar porfobilinogenul (formă intermediară de sinteză a hemului) e crescut. Transmiterea genei este dominantă, fiind suficient ca unul din părinţi să poarte boala (fără vreun simptom), afectând predilect femeile.
Printre manifestări constatăm: crize şi dureri abdominale, afectarea nervilor cranieni, paralizii, scăderea forţei musculare, fotosensibilitate cutanată, tulburări mintale, tulburări psihice (depresie, confuzie, halucinaţii vizuale, anxietate), constipaţie severă, porfirinurie etc. Gena anormală este prezentă la o persoană din 1000, dar numai una din 10 are simptome.
Factorii declanşatori sunt: antibioticele (Cloramfenicol, Tetraciclinele), alcoolul, hipoglicemiantele orale, contraceptivele, anestezicele, stresul, oboseala, perioada premergătoare menstruaţiei.
Atenţie! Bolnavul trebuie să semnaleze medicului de fiecare dată când merge la consult că suferă de porfirie, pentru a evita prescrierea unor medicamente contraindicate.
Tratamentul constă în perfuzarea unei soluţii de glucoză şi hemină (Normosang), hidraţi de carbon (Hycal), eliminarea factorilor precipitanţi, aspirină - pentru dureri, Diazepam - pentru convulsii, Promazină - pentru greţuri, cu avizul medicului.
Trimiteţi o probă de urină la laborator, pentru porfobilinogen-deaminază, şi faceţi un test sangvin, apoi sunaţi-mă.
Şase luni beţi ceai de coada-şoricelului şi urzică, neîndulcit. Consumaţi sfeclă roşie, IP 6 Optimizer, Curcumin 95, Spirdietabs, Asea Integrator, Tre-en-en, Jarro-Dophilus.
Multă sănătate!
(Răspuns valabil şi pentru DAN - Brăila, din F. AS nr. 1180, "Există tratament pentru porfiria intermitentă acută?")
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
