Deși pacienții cu glaucom trebuie monitorizați toată viața, din fericire, numai un mic procent dintre aceștia riscă să își piardă vreodată vederea. În plus, dacă glaucomul este depistat și tratat timpuriu, nu ar trebui să producă degradări semnificative ale vederii. Mai mult, nu este întotdeauna necesar să se trateze presiunea intraoculară ușor crescută, mai ales dacă nu sunt găsite semne evidente de afectare a nervului optic. În schimb, dacă presiunea intraoculară este constant crescută, și nervul optic prezintă semne de leziuni, urmate de pierderea câmpului vizual, tratamentul este în general necesar.
Tratamentul pentru glaucomul cronic (cazul mamei dvs.) începe, de obicei, cu medicamente puse în picăturile de ochi, care ajută la diminuarea presiunii intraoculare. Pentru o bună perioadă de timp, cele mai populare picături în tratarea glaucomului au fost cele care conțineau epinefrină sau pilocarpină (le folosiți în prezent) și aveau drept scop drenarea lichidului umoral. Dar, pentru că aceste medicamente dădeau efecte adverse apreciabile, în prezent, alte tipuri de picături sunt promovate și prescrise pentru încetinirea evoluției glaucomului. În acest context, lista care urmează include atât picături de ochi, cât și medicamente administrate pe cale orală.
* Beta-blocante - aceste medicamente, sub formă de picături, sunt remarcabil de eficiente și în general sigure. Cele mai frecvent folosite sunt timolul (Betimol, Timoptic), betaxolul (Betoptic) și levobunolul (Betagan).
* Alte medicamente sub formă de picături pentru ochi includ agenții alfa-andrenergici, cum ar fi apraclonidina (lopidine) și brimodina (alphagan), inhibitorii anhidrozei carbonice, cum ar fi dorzolamida (trusopt), analogii de prostaglandine (xalatan) și prostamidele cu bimatoprost (lumigan). Aceste medicamente scad presiunea intraoculară, fie prin intensificarera drenajului fluidului umoral, fie prin reducerea producției acestuia.
Medicamentele cu administrare orală, cum este acetazolamida, pot scădea presiunea intraoculară prin diminuarea formării normale de lichid în ochi.
Folosirea pe termen lung a acestor medicamente este, de obicei, evitată, pe motiv că pot produce efecte adverse cu caracter general.
Dacă tratamentul medicamentos nu are succes în scăderea presiunii intraoculare, există și optiunea unor variante chirurgicale, cum ar fi deschiderea canalelor de drenaj blocate aflate în camera anterioară a ochiului, cu ajutorul laserului. Pentru situațiile mai severe, o operație cunoscută ca procedură de filtrare ar putea fi recomandată. În această procedură este creat, pe cale chirurgicală, un canal de drenaj între interiorul ochiului și conjunctivă, pentru a micșora presiunea intraoculară.
Deși nu pot controla singure evoluția glaucomului, remediile naturiste pot contribui, în asociere cu tratamentele convenționale, la stoparea deteriorării retinei și a nervului optic, la scăderea presiunii intraoculare și la refacerea parțială a câmpului vizual.
Se pot utiliza remedii precum Vision, Resveratrol, Ginkgo biloba, vitamina C, produse oftalmice pe bază de miere, lăptișor de matcă și propolis, extract de mlădițe de vâsc și, în special, uleiul de cânepă, care este capabil să scadă presiunea intraoculară la jumătate. Totodată, un efect favorabil în controlul glaucomului se datorează Manitolului prezent, cu precădere, în fructele de cătină.
Să auzim numai de bine!
Dr. MIHAELA A. POP - medic primar homeopat și terapie florală Bach, București, tel. 0740/52.07.55, e-mail: ariana.pop@gmail.com
"De 30 de ani sufăr de tulburări neurovegetative"
(Răspuns pentru B. P. - Giurgiu, F. AS nr. 1203)
Tulburările neurovegetative apar ca urmare a unor disfuncționalități ale sistemului nervos vegetativ autonom, ce controlează toate funcțiile importante ale organismului: circulație, digestie, respirație etc. Controlul se realizează prin intermediul mediatorilor chimici, iar hipotalamusul are rolul principal. Aceste tulburări cuprind o gamă largă de manifestări clinice doar funcționale, la diverse aparate și sisteme, fără a exista modificări ale analizelor de laborator sau ale altor investigații: ECG, radiologice, ecografice etc.
Manifestările clinice sunt foarte variate: de la manifestări cardiovasculare frecvente - palpitații, variații ale tensiunii arteriale, dureri precordiale, sub formă de înțepături, la manifestări respiratorii - hiperventilație, lipsă de aer, manifestări digestive - inapetență, grețuri, vărsături, manifestări psihice - neliniște, anxietate, diverse frici, insomnii, nod în gât, dureri de cap, amețeli, înțepături ale membrelor, la față ori buze, tremurături ale extremităților etc.
Aceste manifestări sunt însoțite frecvent de scăderi ale concentrației de calciu sanguin, explicate mai degrabă prin efectele de hiperventilație și alcalinizare a sângelui (deci, ar fi o consecință și nu o cauză a acestor tulburări). Așa se explică eșecul, de multe ori, al tratamentului cu calciu injectabil ori pastile. De cele mai multe ori, diagnosticul acestei afecțiuni se pune prin excludere, după ce se infirmă cauzele organice ce ar fi putut declanșa simptomele mai sus amintite.
Aceste tulburări neurovegetative au următoarele cauze: stres psihoemoțional puternic (doliu, accidente, divorțuri, șomaj etc.) sau oboseală excesivă, mai ales la persoane cu predispoziție genetică.
Ca tratament, după excluderea modificărilor organice, se poate începe cu:
* Terapie florală Bach, care este de mare ajutor la nivel emoțional, pentru că restabilește echilibrul subtil-energetic, înainte de a apărea probleme mai grave, fizice. Există 38 de esențe florale, descoperite de eminentul medic englez Eduard Bach, ce corespund la 38 de stări sufletești susceptibile să genereze dezechilibre la nivel energetic. Sunt, de fapt, extracte de flori și arbori ce cresc în sălbăticie, iar modul lor de preparare se aseamănă cu cel al produselor homeopate de diluție înaltă. Ele acționează cu blândețe, și nu au efecte secundare nedorite.
* Tratament homeopat individualizat, după constituția și trăsăturile caracteristice pacientului.
* Săruri Schussler - Există 12 astfel de săruri care sunt ca un stimul pentru celule, capabile să asimileze, în cantități mai mari, sărurile organice (din hrană) de care organismul are nevoie.
* Extracte gemoterapice, dintre care pentru manifestările cardiace funcționale se recomandă Corphyt. Reglează ritmul cardiac și normalizează tensiunea arterială. Pentru tulburări de somn, recomand extractul gemoterapic din mlădițe de smochin și din muguri de tei.
Și, nu în ultimul rând:
* mergeți pe jos cât mai mult și, eventual, încercați și alte sporturi
* renunțați la fumat, alcool, cafea
* adoptați un regim alimentar echilibrat.
VASILE STANCIU - fitoterapeut, București, tel. 0724/37.32.48, 0755/77.08.50
"Cum se tratează porfiria intermitentă?"
(Răspuns pentru BOGDAN A. - București, F. AS nr. 1083)
Această afecțiune patologică rară, datorată unei tulburări ereditare de metabolism, care împiedică sinteza în condiții optime a hemului (componentă a hemoglobinei), poate apărea la nivelul ficatului sau la nivelul măduvei osoase, crizele fiind declanșate de mai mulți factori.
Blocarea parțială a sintezei hemoglobinei duce la acumularea în organism a unor substanțe numite porfirine, care în formele severe colorează urina în roșu, iar porfobilinogenul (formă intermediară de sinteză a hemului) e crescut. Transmiterea genei este dominantă, fiind suficient ca unul din părinți să poarte boala (fără vreun simptom), afectând predilect femeile.
Printre manifestări constatăm: crize și dureri abdominale, afectarea nervilor cranieni, paralizii, scăderea forței musculare, fotosensibilitate cutanată, tulburări mintale, tulburări psihice (depresie, confuzie, halucinații vizuale, anxietate), constipație severă, porfirinurie etc. Gena anormală este prezentă la o persoană din 1000, dar numai una din 10 are simptome.
Factorii declanșatori sunt: antibioticele (Cloramfenicol, Tetraciclinele), alcoolul, hipoglicemiantele orale, contraceptivele, anestezicele, stresul, oboseala, perioada premergătoare menstruației.
Atenție! Bolnavul trebuie să semnaleze medicului de fiecare dată când merge la consult că suferă de porfirie, pentru a evita prescrierea unor medicamente contraindicate.
Tratamentul constă în perfuzarea unei soluții de glucoză și hemină (Normosang), hidrați de carbon (Hycal), eliminarea factorilor precipitanți, aspirină - pentru dureri, Diazepam - pentru convulsii, Promazină - pentru grețuri, cu avizul medicului.
Trimiteți o probă de urină la laborator, pentru porfobilinogen-deaminază, și faceți un test sangvin, apoi sunați-mă.
Șase luni beți ceai de coada-șoricelului și urzică, neîndulcit. Consumați sfeclă roșie, IP 6 Optimizer, Curcumin 95, Spirdietabs, Asea Integrator, Tre-en-en, Jarro-Dophilus.
Multă sănătate!
(Răspuns valabil și pentru DAN - Brăila, din F. AS nr. 1180, "Există tratament pentru porfiria intermitentă acută?")