Elena Ion Arnăuţoiu, supravieţuitoarea acestui neam de eroi, care au condus şi susţinut rezistenţa armată de pe creasta sudică a munţilor Făgăraş, povesteşte cum comuniştii i-au arestat şi i-au omorât părinţii şi fraţii. Drama familiei ei nu este însă singulară. Pe lângă marii martiri ai rezistenţei armate anticomuniste din munţi, au suferit de pe urma comunismului milioane de români. Vieţile lor s-au topit la o temperatură la care nu putem decât să visăm. Pentru ţara pe care, astăzi, unii dintre noi nu dăm o ceapă degerată, ei au fost gata să moară. Şi nu repede, printr-un glonţ în ceafă, ci în chinuri nesfârşite, în torturi îndelungi, răbdate în temniţă şi în afara ei.
Cu toate că în faţa lor ar trebui să stăm tot timpul cu capul descoperit, peste sacrificiul lor s-a aşternut o uitare groasă şi tâmpă. Nu avem o sărbătoare naţională închinată martirilor din închisorile comuniste, în Bucureşti nu există nici un muzeu care să le prezinte lupta şi sacrificiul, nu avem manuale de istorie dedicate rezistenţei anticomuniste, nu avem nici măcar un sfânt canonizat pentru mărturisirea credinţei ortodoxe în temniţele roşii, deşi au fost arestaţi şi torturaţi mii de clerici. Avem însă pensionari ai fostelor organe de represiune plătiţi cu pensii grase, îi avem pe copiii şi chiar nepoţii lor cocoţaţi sus în partide sau, mai rău, poluând mediul de afaceri cu contracte dubioase cu statul, şi mai avem câţiva sinecurişti, care umblă zglobii, cu toporul, prin istoria noastră, lovind ici şi colo în câte o personalitate interbelică, doar ca să-şi justifice leafa şi să fie "Politically Correct".
În rest, tăcere. O tăcere care pe mine unul mă asurzeşte, pentru că nu pricep în ruptul capului cum, după ce au murit luptând împotriva balaurului comunist, am reuşit să-i scufundăm într-o indiferenţă vecină cu moartea. Dacă nu vom face nimic, istoria noastră recentă se va răzbuna. Copiii şi nepoţii noştri vor şti despre comunism numai din "auzite", din poveşti spuse, adeseori, de nostalgici ai timpurilor cumplite din care atât de greu am ieşit. Doamne fereşte ca prin asemenea generaţii rău crescute de noi, istoria să nu se repete... Ar însemna să executăm familia Arnăuţoiu a doua oară. De data asta, nu cu mâna politrucilor aduşi cu tancurile de la Moscova, ci cu mâna noastră de oameni, fără respectul trecutului şi-al istoriei.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
