Modesta păpădie este, probabil, cea mai răspândită plantă medicinală de la noi. Cel mai des sunt folosite frunzele şi tulpinile, deşi calităţile vindecătoare cele mai puternice le are rădăcina. Cu un gust amar extrem de puternic, care trezeşte la viaţă funcţiile digestive, de asimilare şi de excreţie, ea este folosită mai ales la sfârşit de iarnă şi început de primăvară, ca detoxifiant. La sate, în Moldova şi nordul Transilvaniei, rădăcina de păpădie e folosită şi pentru bolile de piele rezistente, în timp ce în Muntenia se fierbe în lapte, contra fierii leneşe şi a gălbinării (hepatită). Zeama de rădăcină de păpădie era administrată pe tot cuprinsul ţării pentru durerile de rărunchi (crize renale), în timp ce sucul proaspăt era folosit pentru descuierea pântecelui (efect laxativ). Studiile medicale din zilele noastre atestă efectul detoxifiant al păpădiei, catalizând, practic, toate procesele de eliminare a toxinelor şi a reziduurilor de metabolism din organism. Mai mult, rădăcina de păpădie este considerată una din cele mai bune plante pentru prevenirea bolilor cardiovasculare. Înainte de a afla, însă, care sunt întrebuinţările sale medicale, să vedem cum recoltăm şi cum uscăm această plantă, aşa încât să obţinem din ea medicamente de cea mai bună calitate.
Recoltarea păpădiei
De la păpădie se recoltează acum, la sfârşit de iarnă şi început de primăvară, rădăcinile, împreună cu acea tulpină subterană care depozitează substanţele nutritive, numită rizom. Recoltarea se face prin dezgropare cu cazmaua. După culegere, rădăcinile se spală în curent de apă repede, după care se despică (dacă sunt mai groase) pe lungime şi se pun la uscat în strat subţire, într-un loc fără umezeală şi călduros. După încheierea procesului de uscare (când rădăcinile devin rigide şi se rup cu un pocnet sec), se depozitează în pungi de hârtie, în locuri curate şi uscate, fiind gata pentru a fi preparate.
Tratamente cu rădăcină de păpădie
Boli de ficat
Afecţiunile hepatice se tratează cu pulbere obţinută din rădăcinile de păpădie, care se macină fin, cu râşniţa de cafea, după care se cern prin sita pentru făină. Se administrează o jumătate de linguriţă rasă (cca 2 grame) de pulbere, de 2-3 ori pe zi, pe nemâncate. Planta se ţine sub limbă vreme de câteva secunde, după care se înghite cu apă. Cura durează 90 de zile şi are efecte puternice contra hepatitei virale şi alcoolice, unde face adevărate minuni. Tratamentul cu pulbere de rădăcină de păpădie ajută la restabilirea funcţiilor ficatului, previne procesul de fibrozare (adică evoluţia spre ciroză) provocat de atacul viruşilor sau al substanţelor toxice. De asemenea, această plantă combate senzaţia de oboseală, precum şi colorarea în galben a tegumentelor (icterul), specifică suferinzilor de hepatită. În cazul steatozei hepatice, cunoscută şi ca ficat gras, administrarea de pulbere se face vreme de 30-60 de zile, timp necesar pentru detoxifierea şi tonifierea ficatului.
Boli de piele
Se va administra infuzia combinată, obţinută astfel: se pun două linguriţe de pulbere de rădăcină într-un pahar de apă şi se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoară. Extractul obţinut se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe vreme de cinci minute, într-un pahar (200 ml) de apă, după care se lasă să se răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obţinut se va administra pe parcursul unei zile. Lichidul are un gust extrem de amar, dar are un efect extraodinar asupra pielii, ajutând efectiv la curăţarea sa de acnee, de iritaţii produse de alergie, de dermatoze. După cura cu această infuzie combinată, epiderma devine mai luminoasă, pigmentaţia se reface şi tegumentele capătă, pe ansamblu, un aspect mai tânăr. Efectul păpădiei asupra afecţiunilor dermatologice se explică prin acţiunea sa detoxifiantă asupra ficatului, rinichilor şi a tubului digestiv, pielea fiind o adevărată oglindă a sănătăţii acestor organe. Contra tulburărilor de pigmentaţie, se aplică pe zonele afectate sucul de rădăcină proaspăt culeasă. Acesta are un efect puternic antialergic şi antiinflamator, atunci când este folosit extern.
Boli cardiovasculare
Boli renale
Se administrează tinctura de păpădie, care se obţine astfel: se pun într-un borcan cu filet douăzeci de linguri de pulbere de rădăcini de păpădie, peste care se adaugă două căni (în total 500 ml) de alcool alimentar de 40 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, într-un loc călduros, după care se filtrează. Tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează de patru-şase ori pe zi, câte o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă. Este un leac excelent contra retenţiei de apă în ţesuturi, manifestată prin pleoape, mâini sau picioare umflate ori prin creşterea tensiunii arteriale. Tinctura de păpădie ajută şi la eliminarea nisipului la rinichi (microlitiază renală), prevenind recidiva calculilor renali deja operaţi, fie că este vorba de uraţi, oxalaţi sau fosfaţi.
Vezica biliară şi digestia
Se foloseşte maceratul la rece, care se obţine astfel: se pune o linguriţă de pulbere de rădăcini, obţinută prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea, într-un pahar (200 ml) de apă şi se lasă vreme de 8-10 ore la temperatura camerei, după care se strecoară. Se consumă 1-3 pahare pe zi, pe stomacul gol, cu minimum 15 minute înainte de masă. Este un tratament simplu, dar cu efecte extraordinare în cazul crizelor biliare (fiere leneşă), întrucât stimulează evacuarea imediată a colecistului, calmând astfel disconfortul abdominal, eliminând senzaţia de vomă şi chinuitoarele dureri de cap asociate diskineziei biliare. Administrarea maceratului de rădăcină de păpădie are efect rapid şi în caz de dispepsie. De la primele administrări ale acestui remediu, digestia se îmbunătăţeşte considerabil, balonarea se atenuează, iar alimentele sunt procesate mai rapid şi complet de către tubul digestiv.
Colonul
Seva stocată în rădăcinile de păpădie este printre cele mai bune laxative din lume. Substanţele amare pe care le conţin stimulează peristaltismul intestinal, cu efect contra constipaţiei atone, ce apare extrem de frecvent la persoanele sedentare. Apoi, anumite zaharuri complexe, conţinute în această sevă, stimulează proliferarea aşa-numitelor bacterii prietenoase în colon, ajutând la eliminarea candidozelor digestive, precum şi a balonării şi crampelor abdominale. Nu în ultimul rând, rădăcina de păpădie regularizează activitatea intestinului gros, ajutând la eliminarea sindromului colonului iritabil. Pentru a avea maximum de eficienţă, se foloseşte zilnic o băutură de păpădie, care se prepară astfel: se spală bine (cu periuţa) de pământ o rădăcină proaspătă de păpădie, care apoi se taie mărunt şi se pune într-un mixer electric, împreună cu un pahar de apă. Se mixează rădăcina de păpădie împreună cu apa vreme de două minute, amestecul rezultat consumându-se pe stomacul gol, dimineaţa. Pentru a putea păstra continuitatea tratamentului, trebuie ştiut că rădăcinile de păpădie proaspete se pot păstra la frigider, într-o pungă de plastic, până la 10 zile.
Curăţarea sângelui
În timpul iernii, rădăcinile de păpădie dormitează în pământ, dar la suprafaţă se menţine o aşa-numită rozetă bazală de frunze, care rămân verzi, chiar şi sub zăpadă sau în timpul gerurilor. Aceste frunze, împreună cu rădăcina, mixate cu apă, constituie cel mai bun remediu pentru curăţarea sângelui, primăvara. O cură de 10-20 de zile ajută la eliminarea radicalilor liberi din organism, reduce nivelul de acid uric şi creatinină din sânge. Nu în ultimul rând, clorofila din frunzele de păpădie ajută la eliminarea, din sânge şi din organism, a unor metale grele, cum ar fi mercurul, plumbul, cadmiul.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
