La doamna dr. Daniela Ene, specialist în kinetoterapie, am ajuns în urma nevoii proprii de recuperare fizică, după o operaţie la un umăr. Modul său de lucru m-a făcut să ciulesc urechile şi să pun întrebări, pentru că nu prescrie doar un set de exerciţii de kinetoterapie, care să rezolve pe moment durerea ori imobilitatea, ci caută să ajungă la cauzele care au dus la apariţia problemei respective. Ascultă corpul, măsoară rezultatele cu centimetrul, lucrează cu mâinile, întinde muşchi ori tendoane, repoziţionează oase în articulaţii, cu o îndemânare soră cu magia. După o Facultate de Kinetoterapie absolvită la ANEFS (acum UNEFS), urmată de masterat şi un doctorat susţinut din finanţe proprii, acum, ca o încununare a perfecţionării studiilor, doamna doctor urmează şase ani (dar spune că n-ar fi mult nici nouă) de cursuri intensive de osteopatie, în cadrul Societăţii Române de Osteopatie, înfiinţată în 2011. Cum a ajuns să trateze, cu cel mai mare interes şi seriozitate, un domeniu poziţionat la graniţa cu terapiile complementare, învăluit încă în mister, pentru marea majoritate a oamenilor, şi care-i face pe sceptici să ridice dintr-o sprânceană, e poveste lungă. Dar, ca şi mine, a văzut şi a simţit efectele pe propria-i piele, iar revelaţia pe care a avut-o a îndemnat-o să-şi facă din osteopatie "rostul" vieţii.
Lecţia de anatomie
- Doamnă doctor, ajutaţi-mă, vă rog, să înţeleg cum lucrează osteopatul. Care sunt instrumentele sale de lucru?
- Mâinile sunt instrumentele de lucru, laolaltă cu mintea, cu raţionamentul logic şi înţelegerea profundă a anatomiei, fiziologiei şi biomecanicii corpului omenesc. De bază este anatomia, în cele mai mici detalii. Atunci poţi să-ţi transformi mâna într-un instrument şi de investigare, şi de evaluare, şi de testare, şi de terapie. Organismul uman este atât de genial, de divin conceput, încât noi să ne putem bucura de el pe termen îndelungat. Dar pentru asta e nevoie să-l utilizăm conştient. Nu putem să ne batem joc de corpul nostru, fără consecinţe în privinţa sănătăţii. Trebuie să ne tratăm corpul cu cel mai înalt respect. El merge pe un randament extraordinar. Funcţionează pe principiul eficienţei maxime. Ca într-un stup. Cine nu munceşte este dat afară. Adică, un muşchi care stă nu mai este hrănit. Aţi văzut la membrele imobilizate, puse în gips, cum se subţiază? Muşchii care stau pe loc se topesc cu cinci la sută din volum în 24 de ore. Orice alterare a mobilităţii unui segment corporal produce modificări ale circulaţiei arteriale, venoase, limfatice şi ale conductivităţii nervoase, creându-se premizele apariţiei bolilor. Prin urmare, viaţa înseamnă mişcare.
- Cine are nevoie de osteopat?
- Suntem predispuşi în viaţa de zi cu zi la o serie de agresiuni care ne perturbă armonia şi echilibrul organismului. Începând de la ce şi cum mâncăm, la cum ne îmbrăcăm (un pantalon sau o curea prea strânse), cu ce ne încălţăm (un pantof strâmt sau cu calapod neortopedic), la factori de mediu care ne agresează (frigul ori căldura în exces, de exemplu), sedentarismul, stresul de la serviciu, timpul petrecut în maşină, telecomanda sau alte obiceiuri nesănătoase, toate acestea au repercusiuni, efecte negative asupra organismului. Postura incorectă la birou afectează coloana vertebrală, un pantof inadecvat deformează în timp oasele labei piciorului şi implicit mersul, cureaua sau pantalonul strâns modifică funcţia şi dinamica osului iliac, apoi sugrumă circulaţia liberă a sângelui şi a limfei şi aşa mai departe. Sedentarismul duce la fibroza şi atrofia unor întregi grupe musculare, lipsa funcţionalităţii muşchilor dă implicaţii la nivelul articulaţiilor şi, ca orice balama care nu se închide/deschide, rugineşte. Aşa apare artroza. Aceasta, la rândul ei, atrage imobilitate din cauza durerii. Apare un cerc vicios. Dacă mă mişc, mă doare, deci nu mă mişc. Prin nemişcare se pierde lichidul sinovial din articulaţie, apare inflamaţia, osul nu mai e hrănit. Dacă mergi la medic, apare indicaţia de Cortizon, care mănâncă osul. Şi uite aşa, se ajunge la protezare de şold, de exemplu. Şi care a fost prima verigă în lanţul de cauzalităţi? Mişcarea. Lipsa ei duce la declanşarea întregului proces degenerativ. Ăsta e şi motivul pentru care oamenii de la ţară, care se mişcă mai mult şi petrec mai mult timp în aer liber, chiar şi în condiţii precare, sunt mai sănătoşi. Cei care au tot confortul la îndemână, de la lift, la maşină, la telecomandă, devin comozi şi uită să-şi folosească şi să-şi preţuiască corpul. Consider, aşadar, că toţi avem nevoie de osteopat, de viziunea osteopatiei şi de îndemnul de a face mişcare cât se poate de mult. De când ne naştem şi până la capătul vieţii.
Efect, dar mai ales cauză
- Osteopatia înlătură doar efectele bolii sau şi cauza ei?
- Osteopatia îndepărtează nu numai manifestările unei boli sau indispoziţii, ci descoperă şi înlătură eficient cauza acestei boli. Aceasta este posibil graţie cunoaşterii profunde a anatomiei, fiziologiei, biomecanicii (mecanica vie) a corpului omenesc.
- Haideţi să luăm un exemplu, ca să fie mai uşor de înţeles rostul osteopatului.
- Să luăm drept exemplu constipaţia. E o problemă frecvent întâlnită, cu care se confruntă foarte multă lume, chiar şi copiii. Ea e dată şi de calitatea alimentaţiei şi de stilul de viaţă - ambele inadecvate. Constipaţia cronică e foarte probabil să schimbe poziţia osului iliac, pe şoldul stâng. Îl ridică în sus, iar la evaluarea clinică se observă acest lucru. Această ascensionare de os dă aspect de bazin înclinat, la care coloana vertebrală se adaptează ca să-şi menţină postura verticală. Ce rezultă de aici? Aspect de scolioză. Ca osteopat, atunci când te apuci să corectezi bazinul (din care face parte osul iliac), pentru corectarea scoliozei, trebuie să ai în vedere dinamica oaselor iliace şi cauzele care au dus la deformarea acestora. Până nu corectezi funcţia intestinului, ascensionarea fasciei abdominale şi toţi muşchii care trag şi deposturează oasele, degeaba. E greu de explicat, pare greu de crezut, dar dacă ai un pic de imaginaţie, devine logic. Intestinele şi toată musculatura abdomenului sunt învelite într-o fascie, ca o ţesătură elastică. Dacă trag de ea într-o parte, ea se întinde, dar la un moment dat, jenează alte părţi. Încercaţi să băgaţi pumnul sub bluză şi să împingeţi puternic înainte. Bluza vă va trage la spate, aşa-i? La fel se trage şi fascia abdominală, când abdomenul e plin de gaze, din cauza constipaţiei. El trage şoldul în faţă şi tensionează muşchii care îmbracă oasele bazinului. Apoi, la mers, apare durere. Dor şi muşchii de pe coapsă, se contractă, se scurtează şi irită genunchiul, în partea exterioară. Aşa se întâmplă că vin la cabinet persoane cu dureri de genunchi, şi ele suferă de constipaţie cronică.
- Şi osteopatul ce face?
- Păi, până nu intră să simtă poziţiile muşchilor, ale oaselor, ale organelor interne chiar (există şi osteopatie viscerală), până nu aplică tehnicile manuale specifice osteopatiei, să elibereze uşor şi cu blândeţe toate aceste tensiuni, durerile nu cedează. Un corp armonios permite un examen clinic manual fără poticneli, fără zone de disconfort sau de tensiuni musculare. Şi faptul de a sta un pic cu mâna pe corp şi pe abdomen. Dacă pun mâna şi palpez un pic abdomenul şi mă plimb un pic, blând, o să realizez că sunt zone unde nu mă deranjează nimic şi mă lasă ţesutul, şi sunt zone unde doare, unde am senzaţie de disconfort. Acolo este o disfuncţie, e o tensionare fascială. Adică, eu ar trebui să am peste tot senzaţia de plimbare lejeră cu mâna. Mai ales la intestine, unde fiecare părticică are rolul ei în digestie. Şi atunci, obstrucţia ei înseamnă că nici funcţia endorfinică nu se face bine, nici metabolizarea nu se face cum trebuie. O constipaţie arată o tulburare de funcţie pe un traseu întreg. Faptul că am senzaţia de acru sau de amar în gură, faptul că îmi vine mâncarea înapoi sau că am diafragma blocată dă disfuncţii digestive şi declanşează un întreg lanţ de cauzalităţi. La rândul lui, esofagul face legătura gurii cu stomacul, dar, anatomic vorbind, el se ţine într-un ligament de coloana cervicală - vertebrele C5, C6. Şi dacă el nu funcţionează bine, apar hernia de disc şi durerile cervicale. Vedeţi? Se potriveşte perfect zicala "Unde dai şi unde crapă". Organismul este un întreg funcţional şi trebuie privit ca atare.
Specialişti din Italia
- Poţi evidenţia o tensiune de coledoc, o hernie hiatală, o hipertrofie de sfincter piloric şi o disfuncţie pe duoden. Pe toate cele patru segmente ale duodenului poţi percepe palpator o disfuncţie la nivelul ovarelor, o disfuncţie diafragmatică, respiratorie. Se poate face şi corectare, drenaj hepatic. Asta este şi frumuseţea. Să vezi pe ecograf că lucrul mâinii tale şi-a făcut datoria.
- De ce nu se studiază osteopatia în cadrul facultăţii de medicină?
- Din punctul meu de vedere, lucrurile acestea nu vor mai putea fi neglijate prea mult. Accesul la informaţie va face tot mai mulţi oameni, specialişti sau nespecialişti, să afle şi să înţeleagă tot mai multe. Sunt lucruri clare, s-au dovedit, şi nu mai ţin de păreri personale, de simpatii, de prejudecăţi ş.a.m.d. Sunt lucruri măsurabile, concrete, nimic mistic. O mână de oameni muncesc zi şi noapte, studiază, descoperă, dar dincolo de motivaţia şi satisfacţia personală, informaţia trebuie diseminată. Societatea Română de Osteopatie, sub coordonarea prof. italian Gianluca Ceino D.O., în colaborare cu OSCE Bologna, organizează prima şcoală de osteopatie din România, cu scopul de a oferi medicilor şi fiziokinetoterapeuţilor interesaţi de această ramură a medicinei alternative şi complementare, o pregătire de înaltă calitate.
- În scrisorile adresate revistei, cititorii noştri pun numeroase întrebări legate de sănătate. În mod concret, ce suferinţe pot fi rezolvate cu ajutorul osteopatului?
- Osteopatia, ca medicină manuală, tratează sistemul musculo-scheletal, sistemul visceral (de exemplu, organele din cavitatea abdominală). Activând mecanismele neuromusculare, neuroendocrine şi neurovasculare, ea ajută şi la refacerea fiziologiei normale, la eliberarea restricţiilor din organism şi la recăpătarea mobilităţii normale a corpului. Osteopatia tratează o arie largă de suferinţe, cele mai des întâlnite fiind durerile coloanei vertebrale, problemele aparatului locomotor, migrenele, tulburările digestive şi ale aparatului urogenital, precum şi tulburările sistemului neurovegetativ (anxietate, depresie, tulburări de somn, stres).
D-na dr. kinetoterapeut Daniela Ene poate fi contactată la Spitalul Clinic "Sf. Maria", B-dul Ion Mihalache 37-39, sector 1, Bucureşti, tel. 021/222.35.50, int. 215, 0799/661.997.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
