NICOLAE DABIJA - "Pentru ieşirea din criză a Republicii Moldova există o singură soluţie: reunificarea cu România"

- Scriitor, istoric literar, membru de onoare al Academiei Române, preşedinte al celei mai mari organizaţii civice din Basarabia, Forul Democrat al Românilor -

Despre Basarabia, cu un om frumos, luminat şi curat

Toţi în război cu toţi

- Republica Moldova trece iarăşi printr-o serioasă criză politică, una care ne îngrijorează cu atât mai mult cu cât are loc într-un context euro­pean foarte turbulent. Instabilitatea celui de-al doi­lea stat românesc interesează în cel mai înalt grad România, dar nu este indiferentă nici UE. Care este adevărata cauză a acestui nou impas major de la Chişinău?

- Miezul crizei politice din Republica Moldova este lipsa de profesionalism a politicienilor noştri, ca­re sunt rod al unui sistem defunct. Afirmasem mai de­mult despre un preşedinte de colhoz ajuns şef de stat, că e ca şi cum l-ai pune pe un tractorist să con­ducă un avion. Una dintre consecinţele acestui dile­tantism e faptul că politicienii de la noi nu sunt ca­pa­bili a fi aliaţi cu nimeni, nici chiar cu cei de care au ne­voie ca să guverneze. Iar în politică, războiul tutu­ror contra tuturor nu poate avea câştigători.

- Cine aţâţă vrajba?

- La ora actuală, Republica Moldova nu e doar statul cel mai sărac, ci şi cel mai corupt din Europa. E unica ţară din lume unde banii nu se fură cu zecile sau sutele de mii, ci cu miliardele. Un Ilan Shor a prejudiciat statul cu un miliard de euro. În loc să fie pus la dubă, în timpul anchetei acesta a fost eliberat din arestul la domiciliu, ca să poată fi ales... primar de Orhei. Renato Usatâi, care are deschise 18 dosare penale, a fost ales primar de Bălţi. Victor Ţopa, care pe timpul guvernării lui Voronin a ocupat doar pentru trei luni funcţia de director al Aeroportului Chişinău, a reuşit să ia un credit de un miliard de lei, care a dispărut ca apa în nisip. Un alt hoţ de miliarde e Oleg Voronin, despre care nu se vorbeşte. Mai sunt şi alţii. Deci, cauza principală este corupţia. Răul e cunoscut. Doar lupta contra lui şchioapătă. Despre cum e dusă la noi şi cu ce efecte, vă puteţi face o impresie şi sin­guri, din următoarea istorioară. Dacă timp de cinci ani, Republica Moldova a ocupat locul întâi la in­fracţiuni de corupţie în Europa, în acest an, ni se spune că ne-am situat pe locul al doilea. M-am în­tâl­nit recent cu un sus-pus, pe care l-am lăudat pentru aceas­tă performanţă şi, întrucât suntem aproape pri­eteni, am vrut să aflu cum de s-a reuşit acest rezultat formidabil. Dânsul mi-a spus la ureche secretul, pe care m-a rugat să nu-l divulg (ceea ce vă rog şi pe dom­niile voastre): "Am dat mită!". Numai aşa cred funcţionarii noştri că pot să scape ţara de o faimă atât de tristă.

- Cu discernământul dvs. de scriitor, care credeţi că sunt scenariile ieşirii din criză?

- Nu sunt multe opţiuni: instalarea unui nou guvern, cu o majoritate parlamentară cât mai solidă sau... alegeri anticipate. Totuşi, alegerile anticipate reprezintă un risc enorm. Guvernarea democrată a com­promis ideea de integrare europeană. Ea trebuie re­lansată. Cine s-o facă? E nevoie de schimbarea cla­sei politice. Dar acest lucru nu se va putea face peste noapte. Partidele promoscovite, finanţate copios de fun­daţii (dar, indirect, de structurile de securitate FSB) din Federaţia Rusă, cumpără de pe acum, prin satele noastre, prin mahalalele de nevoiaşi, voturi pentru alegerile viitoare. Dacă ruşii cheltuie un mi­lion de euro pe zi în războiul din estul Ucrainei, pen­tru a-şi menţine controlul acolo, în Republica Mol­dova vor să câştige în mod paşnic şi, probabil, mult mai ieftin. Scopul Moscovei este ca la pu­tere, la Chişinău, să se instaleze partide proruse, care ar face ireversibilă înglobarea Republicii Moldova în Federaţia Rusă (numită eufemistic CSI, Uniunea Vamală Euro Asiatică). Şansa partidelor proeuropene este ca, evitând alegerile anticipate, în următorii doi ani şi jumătate, câţi au mai rămas până la alegerile par­lamentare la termen, să se reabiliteze în ochii ale­gătorilor cu ridicarea nivelului de trai al poporului, cu lupta eficientă contra corupţiei, cu promovarea re­formelor...

Isteria Transnistriei

- Pericolul unei intervenţii în forţă a Rusiei în Re­publica Moldova este o spaimă confuză sau un pericol real?

- Intervenţia în forţă nu o va face Federaţia Rusă, ci Transnistria, care în ultimii 25 de ani a fost înar­mată de Federaţia Rusă cu tancuri, rachete, cadre mi­li­tare. Zilnic, presa de dincolo de Nistru scrie: "Re­publica Moldova vrea să atace Transnistria şi Armata a 14-a paşnică! Să ne pregătim pentru mobilizare totală! Cu arma în mână să ne apărăm patria de naţionaliştii români!". E cultivarea unei isterii care ar putea duce la declanşarea unui război contra Re­pu­blicii Moldova, cu o declaraţie, în stil rusesc, că "R. Moldova ne-a atacat, şi noi, ca să ne apărăm, am ocupat Chişinăul". Iar partidele proruse ale lui Do­don, Usatâi şi Voronin sunt pregătite de pe acum să în­tâmpine "armatele eliberatoare" cu buchete de flori şi să le mulţumească pentru că au adus "pacea".

- Cum simţiţi starea ţării? Încotro se îndreaptă preferinţele basarabenilor, spre Est sau spre UE?

- Orientarea Republicii Moldova către Est sau către Vest depinde de cât de informat este alegătorul, de clasa politică şi de sprijinul din exterior. Astăzi, toa­te aceste elemente nu sunt foarte favorabile op­ţiunii vestice. Deşi revenirea Republicii Moldova în Imperiul rus, din care s-a smuls cu mari sacrificii, ar însemna pentru basarabeni întoarcerea în patria gulagurilor, prin care au mai trecut o dată şi din care Basarabia a ieşit cu o populaţie înjumătăţită. Pentru România, ar însemna pierderea pentru totdeauna a unui teritoriu care i-a aparţinut şi care, sufleteşte, îi mai aparţine, iar pentru Europa - stabilirea graniţelor ei definitive pe Prut.

Basarabia trebuie adusă Acasă

- Cel puţin aparent, în momentul de faţă, Ro­mânia pare să fi adoptat o poziţie de-aşteptare faţă de evenimentele din Basarabia. Ar trebui să fie ac­tivă, să facă mai mult?

- La întâlnirea Forului Civic cu conducerea Re­publicii Moldova din 14 octombrie 2015, am afirmat că pentru situaţia dramatică în care se află Republica Moldova, există o singură soluţie: Guvernul de la Chişinău să iniţieze cu Guvernul de la Bucureşti tra­tative privind înlăturarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov, condamnat de toate statele lu­mii, pentru reunificarea celor două state româneşti. A urmat Apelul celor 71 de personalităţi, iniţiat de Forul Democrat al Românilor din Republica Mol­do­va, care s-a adresat conducerii României şi Republicii Mol­dova cu aceeaşi propunere. Numai astfel am mai pu­tea evita pericolul de a mai fi înglobaţi, de astă dată definitiv, în Imperiul care, în 1812 şi 1940, ne-a des­părţit cu forţa armelor de neamul nostru, numai astfel vom scăpa de sărăcie, de corupţie, de şantaj eco­no­mic, am obţine mărirea salariilor, a pensiilor (care în dreapta Prutului sunt de şase ori mai mari) şi am ajunge mai repede, ca parte a unui stat membru al Uni­unii Europene, în Uniunea Europeană. Timp de 25 de ani, politicienii de pe cele două maluri au în­cercat să ne convingă că n-a sosit clipa să fim îm­preună, că acest lucru nu ni-1 îngăduie conjunctura po­litică. Dar contextele favorabile le fac popoarele care vor să-şi schimbe destinele. Iată şi conjunctura po­­litică favorabilă! Ea a sosit. La ora actuală, Ro­mâ­nia ar putea ajuta Republica Moldova, şi pe termen mediu şi pe termen lung, să iasă din această criză per­manentizată, demarând procedurile menite să aducă Ba­sarabia Acasă.

Un gest de dreptate istorică

- Faptul că România este membră în Uniunea Eu­ropeană şi în NATO nu reprezintă un impe­di­ment?

- Istoria cunoaşte precedente: în 1957, Franţa a intrat în UE, împreună cu Algeria, ţară africană, iar An­tilele Olandeze, din Marea Caraibelor, au intrat în UE împreună cu Olanda. În 1990, când RDG a fu­zionat cu RFG, Uniunea Europeană a acceptat fară niciun comentariu acest gest de dreptate istorică. De altfel, în cazul nostru, nu este vorba de unirea a două ţări diferite, ca Cehia şi Slovacia sau Irak şi Kuweit, ci de revenirea unui teritoriu înstrăinat - Basarabia, pe care Hitler l-a dăruit lui Stalin - la locul de unde a fost rupt. Într-o primă etapă, ţara reîntregită s-ar putea numi Statul Federativ România-Republica Moldova, care ar putea avea o vreme două capitale: Bucureşti şi Chi­şinău, două guverne, două parlamente. Asemă­nă­tor cu ce s-a petrecut la Mica Unire. Celor două Mi­nistere de Externe, conducătorilor celor două state, le va reveni misiunea de a informa statele europene, cu ar­gu­mentele de rigoare, că şi în cazul nostru se rea­lizează un gest de dreptate istorică. Sunt convins că nicio ţară din lume nu se va opune. Nici chiar Rusia, care printr-o declaraţie din 10 septembrie 2015, a d-lui Maxim Şevcenko, consilier al preşedintelui V. Pu­tin, recunoaşte că: "Moscova nu exclude even­tua­litatea unei reuniri a Republicii Moldova cu Ro­mâ­nia, care sunt o naţiune şi vorbesc aceeaşi limbă, acest lucru nu ar face decât să îmbunătăţească re­laţiile Moscovei cu Chişinăul şi Bucureştiul". Con­ducătorii celor două state româneşti nu au dreptul să urmărească impasibil ce se poate întâmpla cu cele pes­te trei milioane de români moldoveni din stânga Pru­tului. Ei au o posibilitate unică: să folosească aceas­­tă şansă pe care ne-o trimite Dumnezeu şi să in­tre în manualele de istorie.

- Dvs. ce vă şopteşte inima: se va face unirea?

- Eu cred în dreptatea lui Dumnezeu şi pentru neamul românesc. Nu se poate ca o nedreptate isto­rică să continue la nesfârşit. Nu se poate ca neamul nostru să rămână rupt în două pentru vecie. Inima îmi spune că, în ciuda tuturor greutăţilor, fricilor şi duş­ma­nilor, ne vom regăsi în aceeaşi casă bătrânească a noas­tră: România. Şi nu peste multă vreme. Viitorul nostru, al românilor de dincoace şi de dincolo de Prut, este numai împreună.