Nu devenim conştienţi de existenţa sau funcţionarea unui organ din uluitorul mecanism cu care e înzestrată fiinţa umană, decât când acesta se dereglează, producând anumite simptome. Dar, trecuţi prin şcoală, cu toţii avem, sau ar trebui să avem, noţiuni elementare de anatomie. Informaţiile, fie şi sumare, despre propriul organism fac parte din bagajul de cunoştinţe indispensabile de-a lungul vieţii, sporite de contactul cu medici de diverse specialităţi. Dacă anatomia a intrat de mult în programa şcolară şi chiar oamenii neinstruiţi ştiu destule despre ea, psihologia rămâne pentru cei mai mulţi o ştiinţă misterioasă, ca tot ce are legătură cu "sufletul". În secolul trecut, românii nu apelau la psihologi şi psihiatri decât în cazuri de anomalii flagrante de comportament sau de aberaţii mentale numite generic "nebunie". Nu se duceau să se confeseze unui străin plătit pentru asta, să-i povestească intimităţi, vinovăţii, vise, impulsuri necontrolabile. Aveau pe gratis prieteni cu care să vorbească, eventual preoţi cărora să li se spovedească, rude cărora să li se plângă. Dar, în secolul XXI, sub influenţa filmelor şi romanelor occidentale, în care personajele au câte un psihiatru la care apelează, aşa cum ne ducem noi la dentist în caz de nevoie, precum şi din cauza inflaţiei de psihologi care-şi dau cu părerea despre orice la televizor, noţiuni urechiste de psihologie s-au infiltrat în cotidianul nostru (poţi auzi infractori analfabeţi vorbind de "gestionarea emoţiilor" sau starlete expunându-şi "traumele" din amor). Cartea pe care vi-o recomand azi e excepţională din toate punctele de vedere: conţinut, structură, ilustrare, paginare, calitatea hârtiei şi tiparului. Ea reproduce întocmai, în traducere, ediţia publicată de editura londoneză D.K., şi ai cărei autori sunt şase specialişti în domeniu care şi-au propus să explice concis şi pe înţelesul tuturor, cu ilustraţii ingenioase şi citate memorabile, tot ce trebuie ştiut despre psihologie. Încep, desigur, cu istoria acestei ştiinţe derivate iniţial din filosofie şi a cărei sferă s-a extins în timp de la cercetarea proceselor mentale şi a comportamentului indivizilor, la interacţiunea cu mediul şi ceilalţi oameni şi până la căutarea de răspunsuri în alte discipline, precum neuroştiinţele, genetica, educaţia, sociologia ş.a. "Popularitatea sa tot mai mare ca disciplină de studiu în cadrul universităţilor este un indiciu nu doar cu privire la relevanţa psihologiei în lumea modernă, ci şi cu privire la bucuria şi stimularea pe care le produce un subiect atât de bogat şi de divers precum mintea umană". Într-adevăr, cartea aceasta îţi îmbogăţeşte în mod plăcut cultura generală, trecând în revistă personalităţile care au contribuit prin cercetările şi teoriile lor, la dezvoltarea psihologiei. În plus e stimulatoare pentru cunoaşterea de sine a fiecăruia dintre noi. Cum să nu ne intereseze etapele dezvoltării minţii, felul cum evoluează inteligenţa, care se modifică de-a lungul vieţii, sau cum funcţionează memoria? Capitole separate, pasionante fiindcă te privesc direct şi pe tine, expun diferitele ramuri ale amplului subiect care e studiul psihicului şi metodele de tratare a afecţiunilor lui. De la behaviorism, care înregistrează doar comportamentul observabil şi a cărui concluzie e că oricine poate fi instruit (dresat) să devină orice, la psihanaliză care susţine rolul preponderent al inconştientului, de la teoria lui Carl Jung cu privire la inconştientul colectiv, alcătuit din arhetipuri, la cercetările mai noi, care arată în ce măsură conformismul la normele comunităţii produce nevroze, sau la teoria Gestalt, care subliniază importanţa unei vieţi trăite conform propriilor noastre nevoi, nu pentru a te ridica la înălţimea aşteptărilor celorlalţi de la tine - totul e interesant la culme. Nu mai vorbesc cât de utilă poate fi lectura aceasta pentru corectarea relaţiilor părinţi-copii, a relaţiilor de cuplu sau a celor din colectivul profesional.
Selecţia "Formula AS"
* "Psihologie - idei fundamentale", traducere de Crina Boitor, Editura Litera (tel. 021/319.63.90), 352 p.
Nu devenim conştienţi de existenţa sau funcţionarea unui organ din uluitorul mecanism cu care e înzestrată fiinţa umană, decât când acesta se dereglează, producând anumite simptome. Dar, trecuţi prin şcoală, cu toţii avem, sau ar trebui să avem, noţiuni elementare de anatomie. Informaţiile, fie şi sumare, despre propriul organism fac parte din bagajul de cunoştinţe indispensabile de-a lungul vieţii, sporite de contactul cu medici de diverse specialităţi. Dacă anatomia a intrat de mult în programa şcolară şi chiar oamenii neinstruiţi ştiu destule despre ea, psihologia rămâne pentru cei mai mulţi o ştiinţă misterioasă, ca tot ce are legătură cu "sufletul". În secolul trecut, românii nu apelau la psihologi şi psihiatri decât în cazuri de anomalii flagrante de comportament sau de aberaţii mentale numite generic "nebunie". Nu se duceau să se confeseze unui străin plătit pentru asta, să-i povestească intimităţi, vinovăţii, vise, impulsuri necontrolabile. Aveau pe gratis prieteni cu care să vorbească, eventual preoţi cărora să li se spovedească, rude cărora să li se plângă. Dar, în secolul XXI, sub influenţa filmelor şi romanelor occidentale, în care personajele au câte un psihiatru la care apelează, aşa cum ne ducem noi la dentist în caz de nevoie, precum şi din cauza inflaţiei de psihologi care-şi dau cu părerea despre orice la televizor, noţiuni urechiste de psihologie s-au infiltrat în cotidianul nostru (poţi auzi infractori analfabeţi vorbind de "gestionarea emoţiilor" sau starlete expunându-şi "traumele" din amor). Cartea pe care vi-o recomand azi e excepţională din toate punctele de vedere: conţinut, structură, ilustrare, paginare, calitatea hârtiei şi tiparului. Ea reproduce întocmai, în traducere, ediţia publicată de editura londoneză D.K., şi ai cărei autori sunt şase specialişti în domeniu care şi-au propus să explice concis şi pe înţelesul tuturor, cu ilustraţii ingenioase şi citate memorabile, tot ce trebuie ştiut despre psihologie. Încep, desigur, cu istoria acestei ştiinţe derivate iniţial din filosofie şi a cărei sferă s-a extins în timp de la cercetarea proceselor mentale şi a comportamentului indivizilor, la interacţiunea cu mediul şi ceilalţi oameni şi până la căutarea de răspunsuri în alte discipline, precum neuroştiinţele, genetica, educaţia, sociologia ş.a. "Popularitatea sa tot mai mare ca disciplină de studiu în cadrul universităţilor este un indiciu nu doar cu privire la relevanţa psihologiei în lumea modernă, ci şi cu privire la bucuria şi stimularea pe care le produce un subiect atât de bogat şi de divers precum mintea umană". Într-adevăr, cartea aceasta îţi îmbogăţeşte în mod plăcut cultura generală, trecând în revistă personalităţile care au contribuit prin cercetările şi teoriile lor, la dezvoltarea psihologiei. În plus e stimulatoare pentru cunoaşterea de sine a fiecăruia dintre noi. Cum să nu ne intereseze etapele dezvoltării minţii, felul cum evoluează inteligenţa, care se modifică de-a lungul vieţii, sau cum funcţionează memoria? Capitole separate, pasionante fiindcă te privesc direct şi pe tine, expun diferitele ramuri ale amplului subiect care e studiul psihicului şi metodele de tratare a afecţiunilor lui. De la behaviorism, care înregistrează doar comportamentul observabil şi a cărui concluzie e că oricine poate fi instruit (dresat) să devină orice, la psihanaliză care susţine rolul preponderent al inconştientului, de la teoria lui Carl Jung cu privire la inconştientul colectiv, alcătuit din arhetipuri, la cercetările mai noi, care arată în ce măsură conformismul la normele comunităţii produce nevroze, sau la teoria Gestalt, care subliniază importanţa unei vieţi trăite conform propriilor noastre nevoi, nu pentru a te ridica la înălţimea aşteptărilor celorlalţi de la tine - totul e interesant la culme. Nu mai vorbesc cât de utilă poate fi lectura aceasta pentru corectarea relaţiilor părinţi-copii, a relaţiilor de cuplu sau a celor din colectivul profesional.
Nu devenim conştienţi de existenţa sau funcţionarea unui organ din uluitorul mecanism cu care e înzestrată fiinţa umană, decât când acesta se dereglează, producând anumite simptome. Dar, trecuţi prin şcoală, cu toţii avem, sau ar trebui să avem, noţiuni elementare de anatomie. Informaţiile, fie şi sumare, despre propriul organism fac parte din bagajul de cunoştinţe indispensabile de-a lungul vieţii, sporite de contactul cu medici de diverse specialităţi. Dacă anatomia a intrat de mult în programa şcolară şi chiar oamenii neinstruiţi ştiu destule despre ea, psihologia rămâne pentru cei mai mulţi o ştiinţă misterioasă, ca tot ce are legătură cu "sufletul". În secolul trecut, românii nu apelau la psihologi şi psihiatri decât în cazuri de anomalii flagrante de comportament sau de aberaţii mentale numite generic "nebunie". Nu se duceau să se confeseze unui străin plătit pentru asta, să-i povestească intimităţi, vinovăţii, vise, impulsuri necontrolabile. Aveau pe gratis prieteni cu care să vorbească, eventual preoţi cărora să li se spovedească, rude cărora să li se plângă. Dar, în secolul XXI, sub influenţa filmelor şi romanelor occidentale, în care personajele au câte un psihiatru la care apelează, aşa cum ne ducem noi la dentist în caz de nevoie, precum şi din cauza inflaţiei de psihologi care-şi dau cu părerea despre orice la televizor, noţiuni urechiste de psihologie s-au infiltrat în cotidianul nostru (poţi auzi infractori analfabeţi vorbind de "gestionarea emoţiilor" sau starlete expunându-şi "traumele" din amor). Cartea pe care vi-o recomand azi e excepţională din toate punctele de vedere: conţinut, structură, ilustrare, paginare, calitatea hârtiei şi tiparului. Ea reproduce întocmai, în traducere, ediţia publicată de editura londoneză D.K., şi ai cărei autori sunt şase specialişti în domeniu care şi-au propus să explice concis şi pe înţelesul tuturor, cu ilustraţii ingenioase şi citate memorabile, tot ce trebuie ştiut despre psihologie. Încep, desigur, cu istoria acestei ştiinţe derivate iniţial din filosofie şi a cărei sferă s-a extins în timp de la cercetarea proceselor mentale şi a comportamentului indivizilor, la interacţiunea cu mediul şi ceilalţi oameni şi până la căutarea de răspunsuri în alte discipline, precum neuroştiinţele, genetica, educaţia, sociologia ş.a. "Popularitatea sa tot mai mare ca disciplină de studiu în cadrul universităţilor este un indiciu nu doar cu privire la relevanţa psihologiei în lumea modernă, ci şi cu privire la bucuria şi stimularea pe care le produce un subiect atât de bogat şi de divers precum mintea umană". Într-adevăr, cartea aceasta îţi îmbogăţeşte în mod plăcut cultura generală, trecând în revistă personalităţile care au contribuit prin cercetările şi teoriile lor, la dezvoltarea psihologiei. În plus e stimulatoare pentru cunoaşterea de sine a fiecăruia dintre noi. Cum să nu ne intereseze etapele dezvoltării minţii, felul cum evoluează inteligenţa, care se modifică de-a lungul vieţii, sau cum funcţionează memoria? Capitole separate, pasionante fiindcă te privesc direct şi pe tine, expun diferitele ramuri ale amplului subiect care e studiul psihicului şi metodele de tratare a afecţiunilor lui. De la behaviorism, care înregistrează doar comportamentul observabil şi a cărui concluzie e că oricine poate fi instruit (dresat) să devină orice, la psihanaliză care susţine rolul preponderent al inconştientului, de la teoria lui Carl Jung cu privire la inconştientul colectiv, alcătuit din arhetipuri, la cercetările mai noi, care arată în ce măsură conformismul la normele comunităţii produce nevroze, sau la teoria Gestalt, care subliniază importanţa unei vieţi trăite conform propriilor noastre nevoi, nu pentru a te ridica la înălţimea aşteptărilor celorlalţi de la tine - totul e interesant la culme. Nu mai vorbesc cât de utilă poate fi lectura aceasta pentru corectarea relaţiilor părinţi-copii, a relaţiilor de cuplu sau a celor din colectivul profesional.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- Dedicaţie la o stea - Drum bun spre Rai, Silvia! Nu uita să-ţi iei frumuseţea cu tine!
- MIRCEA CĂRTĂRESCU - "Simt că fără scris, viaţa mea nu are sens"