NICOLAE DABIJA - "Pentru ieșirea din criză a Republicii Moldova există o singură soluție: reunificarea cu România"

- Scriitor, istoric literar, membru de onoare al Academiei Române, președinte al celei mai mari organizații civice din Basarabia, Forul Democrat al Românilor -

Despre Basarabia, cu un om frumos, luminat și curat

Toți în război cu toți

- Republica Moldova trece iarăși printr-o serioasă criză politică, una care ne îngrijorează cu atât mai mult cu cât are loc într-un context euro­pean foarte turbulent. Instabilitatea celui de-al doi­lea stat românesc interesează în cel mai înalt grad România, dar nu este indiferentă nici UE. Care este adevărata cauză a acestui nou impas major de la Chișinău?

- Miezul crizei politice din Republica Moldova este lipsa de profesionalism a politicienilor noștri, ca­re sunt rod al unui sistem defunct. Afirmasem mai de­mult despre un președinte de colhoz ajuns șef de stat, că e ca și cum l-ai pune pe un tractorist să con­ducă un avion. Una dintre consecințele acestui dile­tantism e faptul că politicienii de la noi nu sunt ca­pa­bili a fi aliați cu nimeni, nici chiar cu cei de care au ne­voie ca să guverneze. Iar în politică, războiul tutu­ror contra tuturor nu poate avea câștigători.

- Cine ațâță vrajba?

- La ora actuală, Republica Moldova nu e doar statul cel mai sărac, ci și cel mai corupt din Europa. E unica țară din lume unde banii nu se fură cu zecile sau sutele de mii, ci cu miliardele. Un Ilan Shor a prejudiciat statul cu un miliard de euro. În loc să fie pus la dubă, în timpul anchetei acesta a fost eliberat din arestul la domiciliu, ca să poată fi ales... primar de Orhei. Renato Usatâi, care are deschise 18 dosare penale, a fost ales primar de Bălți. Victor Țopa, care pe timpul guvernării lui Voronin a ocupat doar pentru trei luni funcția de director al Aeroportului Chișinău, a reușit să ia un credit de un miliard de lei, care a dispărut ca apa în nisip. Un alt hoț de miliarde e Oleg Voronin, despre care nu se vorbește. Mai sunt și alții. Deci, cauza principală este corupția. Răul e cunoscut. Doar lupta contra lui șchioapătă. Despre cum e dusă la noi și cu ce efecte, vă puteți face o impresie și sin­guri, din următoarea istorioară. Dacă timp de cinci ani, Republica Moldova a ocupat locul întâi la in­fracțiuni de corupție în Europa, în acest an, ni se spune că ne-am situat pe locul al doilea. M-am în­tâl­nit recent cu un sus-pus, pe care l-am lăudat pentru aceas­tă performanță și, întrucât suntem aproape pri­eteni, am vrut să aflu cum de s-a reușit acest rezultat formidabil. Dânsul mi-a spus la ureche secretul, pe care m-a rugat să nu-l divulg (ceea ce vă rog și pe dom­niile voastre): "Am dat mită!". Numai așa cred funcționarii noștri că pot să scape țara de o faimă atât de tristă.

- Cu discernământul dvs. de scriitor, care credeți că sunt scenariile ieșirii din criză?

- Nu sunt multe opțiuni: instalarea unui nou guvern, cu o majoritate parlamentară cât mai solidă sau... alegeri anticipate. Totuși, alegerile anticipate reprezintă un risc enorm. Guvernarea democrată a com­promis ideea de integrare europeană. Ea trebuie re­lansată. Cine s-o facă? E nevoie de schimbarea cla­sei politice. Dar acest lucru nu se va putea face peste noapte. Partidele promoscovite, finanțate copios de fun­dații (dar, indirect, de structurile de securitate FSB) din Federația Rusă, cumpără de pe acum, prin satele noastre, prin mahalalele de nevoiași, voturi pentru alegerile viitoare. Dacă rușii cheltuie un mi­lion de euro pe zi în războiul din estul Ucrainei, pen­tru a-și menține controlul acolo, în Republica Mol­dova vor să câștige în mod pașnic și, probabil, mult mai ieftin. Scopul Moscovei este ca la pu­tere, la Chișinău, să se instaleze partide proruse, care ar face ireversibilă înglobarea Republicii Moldova în Federația Rusă (numită eufemistic CSI, Uniunea Vamală Euro Asiatică). Șansa partidelor proeuropene este ca, evitând alegerile anticipate, în următorii doi ani și jumătate, câți au mai rămas până la alegerile par­lamentare la termen, să se reabiliteze în ochii ale­gătorilor cu ridicarea nivelului de trai al poporului, cu lupta eficientă contra corupției, cu promovarea re­formelor...

Isteria Transnistriei

- Pericolul unei intervenții în forță a Rusiei în Re­publica Moldova este o spaimă confuză sau un pericol real?

- Intervenția în forță nu o va face Federația Rusă, ci Transnistria, care în ultimii 25 de ani a fost înar­mată de Federația Rusă cu tancuri, rachete, cadre mi­li­tare. Zilnic, presa de dincolo de Nistru scrie: "Re­publica Moldova vrea să atace Transnistria și Armata a 14-a pașnică! Să ne pregătim pentru mobilizare totală! Cu arma în mână să ne apărăm patria de naționaliștii români!". E cultivarea unei isterii care ar putea duce la declanșarea unui război contra Re­pu­blicii Moldova, cu o declarație, în stil rusesc, că "R. Moldova ne-a atacat, și noi, ca să ne apărăm, am ocupat Chișinăul". Iar partidele proruse ale lui Do­don, Usatâi și Voronin sunt pregătite de pe acum să în­tâmpine "armatele eliberatoare" cu buchete de flori și să le mulțumească pentru că au adus "pacea".

- Cum simțiți starea țării? Încotro se îndreaptă preferințele basarabenilor, spre Est sau spre UE?

- Orientarea Republicii Moldova către Est sau către Vest depinde de cât de informat este alegătorul, de clasa politică și de sprijinul din exterior. Astăzi, toa­te aceste elemente nu sunt foarte favorabile op­țiunii vestice. Deși revenirea Republicii Moldova în Imperiul rus, din care s-a smuls cu mari sacrificii, ar însemna pentru basarabeni întoarcerea în patria gulagurilor, prin care au mai trecut o dată și din care Basarabia a ieșit cu o populație înjumătățită. Pentru România, ar însemna pierderea pentru totdeauna a unui teritoriu care i-a aparținut și care, sufletește, îi mai aparține, iar pentru Europa - stabilirea granițelor ei definitive pe Prut.

Basarabia trebuie adusă Acasă

- Cel puțin aparent, în momentul de față, Ro­mânia pare să fi adoptat o poziție de-așteptare față de evenimentele din Basarabia. Ar trebui să fie ac­tivă, să facă mai mult?

- La întâlnirea Forului Civic cu conducerea Re­publicii Moldova din 14 octombrie 2015, am afirmat că pentru situația dramatică în care se află Republica Moldova, există o singură soluție: Guvernul de la Chișinău să inițieze cu Guvernul de la București tra­tative privind înlăturarea consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov, condamnat de toate statele lu­mii, pentru reunificarea celor două state românești. A urmat Apelul celor 71 de personalități, inițiat de Forul Democrat al Românilor din Republica Mol­do­va, care s-a adresat conducerii României și Republicii Mol­dova cu aceeași propunere. Numai astfel am mai pu­tea evita pericolul de a mai fi înglobați, de astă dată definitiv, în Imperiul care, în 1812 și 1940, ne-a des­părțit cu forța armelor de neamul nostru, numai astfel vom scăpa de sărăcie, de corupție, de șantaj eco­no­mic, am obține mărirea salariilor, a pensiilor (care în dreapta Prutului sunt de șase ori mai mari) și am ajunge mai repede, ca parte a unui stat membru al Uni­unii Europene, în Uniunea Europeană. Timp de 25 de ani, politicienii de pe cele două maluri au în­cercat să ne convingă că n-a sosit clipa să fim îm­preună, că acest lucru nu ni-1 îngăduie conjunctura po­litică. Dar contextele favorabile le fac popoarele care vor să-și schimbe destinele. Iată și conjunctura po­­litică favorabilă! Ea a sosit. La ora actuală, Ro­mâ­nia ar putea ajuta Republica Moldova, și pe termen mediu și pe termen lung, să iasă din această criză per­manentizată, demarând procedurile menite să aducă Ba­sarabia Acasă.

Un gest de dreptate istorică

- Faptul că România este membră în Uniunea Eu­ropeană și în NATO nu reprezintă un impe­di­ment?

- Istoria cunoaște precedente: în 1957, Franța a intrat în UE, împreună cu Algeria, țară africană, iar An­tilele Olandeze, din Marea Caraibelor, au intrat în UE împreună cu Olanda. În 1990, când RDG a fu­zionat cu RFG, Uniunea Europeană a acceptat fară niciun comentariu acest gest de dreptate istorică. De altfel, în cazul nostru, nu este vorba de unirea a două țări diferite, ca Cehia și Slovacia sau Irak și Kuweit, ci de revenirea unui teritoriu înstrăinat - Basarabia, pe care Hitler l-a dăruit lui Stalin - la locul de unde a fost rupt. Într-o primă etapă, țara reîntregită s-ar putea numi Statul Federativ România-Republica Moldova, care ar putea avea o vreme două capitale: București și Chi­șinău, două guverne, două parlamente. Asemă­nă­tor cu ce s-a petrecut la Mica Unire. Celor două Mi­nistere de Externe, conducătorilor celor două state, le va reveni misiunea de a informa statele europene, cu ar­gu­mentele de rigoare, că și în cazul nostru se rea­lizează un gest de dreptate istorică. Sunt convins că nicio țară din lume nu se va opune. Nici chiar Rusia, care printr-o declarație din 10 septembrie 2015, a d-lui Maxim Șevcenko, consilier al președintelui V. Pu­tin, recunoaște că: "Moscova nu exclude even­tua­litatea unei reuniri a Republicii Moldova cu Ro­mâ­nia, care sunt o națiune și vorbesc aceeași limbă, acest lucru nu ar face decât să îmbunătățească re­lațiile Moscovei cu Chișinăul și Bucureștiul". Con­ducătorii celor două state românești nu au dreptul să urmărească impasibil ce se poate întâmpla cu cele pes­te trei milioane de români moldoveni din stânga Pru­tului. Ei au o posibilitate unică: să folosească aceas­­tă șansă pe care ne-o trimite Dumnezeu și să in­tre în manualele de istorie.

- Dvs. ce vă șoptește inima: se va face unirea?

- Eu cred în dreptatea lui Dumnezeu și pentru neamul românesc. Nu se poate ca o nedreptate isto­rică să continue la nesfârșit. Nu se poate ca neamul nostru să rămână rupt în două pentru vecie. Inima îmi spune că, în ciuda tuturor greutăților, fricilor și duș­ma­nilor, ne vom regăsi în aceeași casă bătrânească a noas­tră: România. Și nu peste multă vreme. Viitorul nostru, al românilor de dincoace și de dincolo de Prut, este numai împreună.