Pentru amatorii de istorie, recomand acest titlu tocmai pentru că autorul britanic, profesor la Cambridge, scrie pe cât posibil fără părtinire (chiar Ministerul Educaţiei din Polonia a inclus cartea pe lista lecturilor obligatorii în învăţământul de stat). Se ştie că istoria ca ştiinţă nu poate fi redusă la povestirea cronologică a evenimentelor sau la explicaţia acestora prin grile ideologice. Încercările de stabilire a unor "legi ale istoriei" în funcţie de care să fie interpretate evenimentele succesive au fost sortite eşecului. În plus, cercetătorul format într-o anume comunitate - etnică, politică, religioasă etc. - e tentat să transfigureze trecutul acelei colectivităţi, să-i supraliciteze rolul. Chiar şi atunci când intervin comandamente ideologice (cum s-a întâmplat după 1945 în Europa de Est), istoricul tinde în mod normal să ţină partea propriei naţiuni, să-i găsească "scuze" pentru ratarea vreunui moment esenţial ce i-ar fi deschis alt traseu geopolitic. "Miturile fondatoare" ale unui popor îşi au sursa tocmai în aceste ocazii pierdute, în ecourile unor tragedii care, la momentul producerii lor, păreau accidentale sau minore. Ce vreau să spun e că o istorie obiectivă e foarte greu de scris, iar Norman Davies tocmai asta şi-a propus în "Istoria Poloniei. Terenul de joacă al lui Dumnezeu". Subtitlul sugerează cât de zbuciumat a fost trecutul acestei ţări, cu suişuri şi coborâşuri, cu mişcări în spaţiu ale graniţelor sale (mutate în timp cu peste 1000 de km), cu dispariţia de pe hartă (anunţată de potopul invaziilor străine din sec. XVIII) şi renaşterea ei generată de destrămarea imperiilor ce şi-o împărţiseră. Polonia a avut o dezvoltare aparte începând de la mijlocul sec. XVI: o Republică nobiliară, a şlehtei (casta supradezvoltată a nobilimii), condusă - după dispariţia primelor dinastii ereditare, ale Piastilor şi Jagellonilor - de un rege ales şi controlat de totalitatea nobilimii. Libertăţile şlehtei, inclusiv dreptul oricărui nobil de a bloca o decizie a puterii regale sau a Seimului (adunarea reprezentanţilor nobilimii), au generat treptat o stare de anarhie, căreia Republica, înconjurată de imperii şi de state cu monarhi absoluţi, nu i-a rezistat. Norman Davies cercetează detaşat şi riguros toate datele acestui parcurs, de la condiţiile de mediu natural, de culoar între Europa şi Asia, la cele economice, etnice, religioase, politico-militare, găsind motivele măreţiei, decăderii şi supravieţuirii Poloniei după invazii din toate părţile ce au culminat cu împărţirea teritoriului. Istoricul englez justifică ascensiunea democraţiei nobiliare poloneze şi declinul ei brutal prin prisma civilizaţiei pe care au făurit-o din sinteza valorilor occidentale cu cele orientale-slave. Un creuzet în care s-a format o cultură multietnică: pe teritoriul instabil al Republicii convieţuiau polonezi, lituanieni, germani, evrei, ucraineni ş.a. Expunerea succesiunii regimurilor politice este dublată de analiza doctrinelor politice, sociale, economice dominante în diferite epoci şi ilustrate cu statistici, hărţi, diagrame, dar şi cu opere artistice.
Nu lipsesc din tabloul complex referinţe la relaţiile polonezilor cu Ţările Române (Moldova a fost în sec. XV sub suzeranitate poloneză, Transilvania i-a dat Poloniei, prin Ştefan Báthori, un mare rege) sau cu România modernă, ţară în care s-au refugiat autorităţile ei după înfrângerea din 1939 şi reîmpărţirea teritoriului între Germania şi URSS. O analiză nuanţată e făcută şi perioadei postbelice, între graniţele trasate de Stalin, cu o mulţime de amănunte care ne ajută să înţelegem rezistenţa poloneză la tentativele de anulare a identităţii naţionale. Ni se lămureşte astfel şi de ce tocmai în Polonia "socialismul triumfător" a primit cea mai dură lovitură, marcând începutul prăbuşirii sale. Davies nu e însă, cum s-ar putea crede, un admirator necondiţionat al polonităţii şi nu ezită să amendeze excesele acelei societăţi de-a lungul vremii, capcanele în care ea s-a aruncat prin exacerbarea propriului rol istoric, prin excesul de naţionalism, prin şovinism şi antisemitism. După lectura celor două volume, predominantă e totuşi admiraţia faţă de capacitatea polonezilor de a rezista tuturor intemperiilor, felul cum au rămas o echipă naţională pe "terenul de joacă al lui Dumnezeu".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
