În 2016, se vor desfăşura atât alegeri locale, cât şi alegeri parlamentare. Spre deosebire de alţi ani electorali, de 2016 este legată speranţa imensă că nomenclatura împinsă în faţă de răsturnarea dictaturii ceauşiste, în decembrie 1989, va fi, în sfârşit, înlocuită de o clasă politică responsabilă şi corectă. Speranţele românilor se întemeiază pe valul de nemulţumire, de revoltă, care i-a scos în stradă, ca urmare a acumulării dovezilor de corupţie şi ineficienţă, ca să nu spunem nepăsare şi dispreţ, ale clasei politice în funcţiune. Detonatorul acestui val a fost tragedia de la clubul "Colectiv", iar efectul imediat a fost răsturnarea celui mai corupt dintre guverne, guvernul Ponta. Ieşirea cetăţenilor în stradă a semănat cu răscoala din 1989, efectul de moment fiind întru totul asemănător. După "momentul '89", nomenclatura comunistă de rang secund, transformată în noua clasă politică a României, şi-a revenit foarte repede, ocupând toate poziţiile-cheie în stat şi, în consecinţă, controlând în totalitate averea ţării. Se ştie ce a urmat în sfertul de secol care a trecut de atunci. După manifestaţiile pentru "Colectiv", au urmat instalarea unui guvern "tehnocrat", condus de Dacian Cioloş, şi acceptarea de către un Parlament îmbătrânit în rele, a predării către Justiţie a câtorva dintre membrii săi, cu "afaceri" mult prea gogonate pentru a mai putea fi salvaţi. Dar, ca şi după 1989, odată depăşită starea emoţională generată de ieşirea cetăţenilor în stradă, clasa politică şi-a revenit, reluându-şi - ceva mai discret, e drept - obiceiurile. Parlamentul a impus, pentru membrii săi, pensii şi salarii "nesimţite" (extinse apoi, "democratic", şi la alţi "aleşi" cu importanţă electorală), a revenit la obstrucţionarea Justiţiei sau la susţinerea necritică şi/sau interesată a unor iniţiative legislative aberante (legea "antidiscriminare", legea "vânătorii" etc.). Iar guvernul, dependent de votul parlamentarilor şi obligat să preia "moştenirea pontistă" (bugetul, taxele modificate, creşterile salariale ş.a.), s-a instalat într-o "neutralitate" prea puţin promiţătoare.
Cum pot, în situaţia dată, să mai spere românii că schimbarea atât de aşteptată se va produce? Cei mai mulţi, în special cei tineri, legaţi între ei prin internet şi facebook, speră că efectele stării emoţionale declanşate de tragedia "Colectiv" se vor prelungi şi că, prin urmare, electoratul va face conştient selecţia între candidaţii propuşi de clasa politică pentru demnităţi administrative şi parlamentare. Un vot masiv al "indignaţilor" ar putea răsturna ierarhia structurată în anii post-comunişti, de clasa politică ticăloşită. Speranţa, se ştie, moare ultima, dar aşteptarea pasivă a concretizării ei, de către o masă neorganizată, cu reacţii spontane, cum este masa electorilor români, este contraproductivă. Clasa politică existentă şi-a luat deja toate măsurile pentru autoperpetuare. Mai întâi, măsuri electorale: "localele" într-un singur tur şi "parlamentarele" pe listă. Alegerea primarilor şi a consilierilor locali şi zonali, într-un singur tur, favorizează nomenclatura (birocraţia administrativă) în funcţiune, partidele majore - PSD, PNL - fiind mulţumite (la o "repartizare" actuală între ele, aproape egală) să o păstreze pentru rolul ei în influenţarea "parlamentarelor". Practic, primarii vor fi realeşi cu scoruri minime, cetăţenii nemaiputând să se reorienteze spre alţi candidaţi, cum s-ar fi putut întâmpla într-un tur electoral secund. În cazul "parlamentarelor", invocându-se tot felul de "proceduri legale", s-a ignorat total referendumul care scădea la 300 numărul "aleşilor", reducerea "vânătorilor de salarii şi pensii speciale" ducând acum la 450 de locuri. Votul pe listă, necoroborat cu alte proceduri de control cetăţenesc, va înghesui iarăşi în Parlamentul României personaje dubioase, lipsite de profesionalism, cu o cultură îndoielnică şi o moralitate şubredă. Curăţenia realizată până acum de DNA, ANI şi celelalte structuri juridice de integritate (vreo 50 de parlamentari) nu a făcut decât să elibereze locuri - în contextul selectării lor netransparente - pentru "lupii tineri" din ograda partidelor, deveniţi mai "subtili" în urma experienţei înaintaşilor. Nu întâmplător, toate partidele sunt acum mult mai "tăcute" în privinţa candidaţilor, preferând "să lase afişul" public, pentru aventurile erotice ale lui Borcea sau imprecaţiilor mistic-fotbalistice ale lui Becali. După tulburarea provocată de "Colectiv", o intrare temporară a lor în umbră (pentru reorganizare) era chiar indicată.
O perspectivă de schimbare ar fi putut veni de la guvernul Cioloş. Guvernul este însă într-un echilibru instabil, dependent de Parlamentul care l-ar putea răsturna la orice decizie mai dură, şi de "mărul otrăvit" lăsat de Victor Ponta. Fostul premier a apelat la cel mai grosier populism pentru a-şi pregăti revenirea. Ponta a profitat de creşterea economică naturală (şi pregătită, în fapt, de austeritatea guvernului Boc) pentru a lansa mai multe măsuri de relaxare economică şi socială, pe care ştia foarte bine că nu le poate gestiona. Retragerea de la guvernare (şi la presiunea străzii) a avut menirea de a arunca pe umerii succesorilor o greutate mare, pe care aceştia, în cazul când nu vor reuşi să o poarte, o vor plăti. Retras la umbra unei fundaţii, Ponta se pregăteşte să-şi refacă imaginea ca "salvator al celor mulţi", având şi scuza că de vină pentru neîndeplinirea totală a promisiunilor, au fost cei din jurul său: Dacian Cioloş va fi constrâns, aşadar, să lupte efectiv pentru a nu-şi limita misiunea la simpla administrare a situaţiei, fără a deranja în vreun fel partidele. Noul premier ar putea fi protagonistul unui nou partid, diferit de cele existente, dacă ar dovedi fermitate în corijarea defectelor şi corupţiei din administraţie, sau ar putea fi "naşul" - alături de preşedintele Iohannis - unei alianţe PSD-PNL, o renaştere a USL (de tristă amintire), care i-ar putea prelungi mandatul şi după toamna lui 2016. Ultima eventualitate, dorită, de altfel, de mulţi politicieni, ar însemna însă o continuare, în alte straie, a nomenclaturii politice actuale. "Vom trăi şi vom vedea", spune un proverb înţelept. Din păcate, răbdarea la care face apel se apropie de sfârşit şi schimbările par să nu se grăbească. Iar ceea ce vedem nu e deloc optimist.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
