În 2016, se vor desfășura atât alegeri locale, cât și alegeri parlamentare. Spre deosebire de alți ani electorali, de 2016 este legată speranța imensă că nomenclatura împinsă în față de răsturnarea dictaturii ceaușiste, în decembrie 1989, va fi, în sfârșit, înlocuită de o clasă politică responsabilă și corectă. Speranțele românilor se întemeiază pe valul de nemulțumire, de revoltă, care i-a scos în stradă, ca urmare a acumulării dovezilor de corupție și ineficiență, ca să nu spunem nepăsare și dispreț, ale clasei politice în funcțiune. Detonatorul acestui val a fost tragedia de la clubul "Colectiv", iar efectul imediat a fost răsturnarea celui mai corupt dintre guverne, guvernul Ponta. Ieșirea cetățenilor în stradă a semănat cu răscoala din 1989, efectul de moment fiind întru totul asemănător. După "momentul '89", nomenclatura comunistă de rang secund, transformată în noua clasă politică a României, și-a revenit foarte repede, ocupând toate pozițiile-cheie în stat și, în consecință, controlând în totalitate averea țării. Se știe ce a urmat în sfertul de secol care a trecut de atunci. După manifestațiile pentru "Colectiv", au urmat instalarea unui guvern "tehnocrat", condus de Dacian Cioloș, și acceptarea de către un Parlament îmbătrânit în rele, a predării către Justiție a câtorva dintre membrii săi, cu "afaceri" mult prea gogonate pentru a mai putea fi salvați. Dar, ca și după 1989, odată depășită starea emoțională generată de ieșirea cetățenilor în stradă, clasa politică și-a revenit, reluându-și - ceva mai discret, e drept - obiceiurile. Parlamentul a impus, pentru membrii săi, pensii și salarii "nesimțite" (extinse apoi, "democratic", și la alți "aleși" cu importanță electorală), a revenit la obstrucționarea Justiției sau la susținerea necritică și/sau interesată a unor inițiative legislative aberante (legea "antidiscriminare", legea "vânătorii" etc.). Iar guvernul, dependent de votul parlamentarilor și obligat să preia "moștenirea pontistă" (bugetul, taxele modificate, creșterile salariale ș.a.), s-a instalat într-o "neutralitate" prea puțin promițătoare.
Cum pot, în situația dată, să mai spere românii că schimbarea atât de așteptată se va produce? Cei mai mulți, în special cei tineri, legați între ei prin internet și facebook, speră că efectele stării emoționale declanșate de tragedia "Colectiv" se vor prelungi și că, prin urmare, electoratul va face conștient selecția între candidații propuși de clasa politică pentru demnități administrative și parlamentare. Un vot masiv al "indignaților" ar putea răsturna ierarhia structurată în anii post-comuniști, de clasa politică ticăloșită. Speranța, se știe, moare ultima, dar așteptarea pasivă a concretizării ei, de către o masă neorganizată, cu reacții spontane, cum este masa electorilor români, este contraproductivă. Clasa politică existentă și-a luat deja toate măsurile pentru autoperpetuare. Mai întâi, măsuri electorale: "localele" într-un singur tur și "parlamentarele" pe listă. Alegerea primarilor și a consilierilor locali și zonali, într-un singur tur, favorizează nomenclatura (birocrația administrativă) în funcțiune, partidele majore - PSD, PNL - fiind mulțumite (la o "repartizare" actuală între ele, aproape egală) să o păstreze pentru rolul ei în influențarea "parlamentarelor". Practic, primarii vor fi realeși cu scoruri minime, cetățenii nemaiputând să se reorienteze spre alți candidați, cum s-ar fi putut întâmpla într-un tur electoral secund. În cazul "parlamentarelor", invocându-se tot felul de "proceduri legale", s-a ignorat total referendumul care scădea la 300 numărul "aleșilor", reducerea "vânătorilor de salarii și pensii speciale" ducând acum la 450 de locuri. Votul pe listă, necoroborat cu alte proceduri de control cetățenesc, va înghesui iarăși în Parlamentul României personaje dubioase, lipsite de profesionalism, cu o cultură îndoielnică și o moralitate șubredă. Curățenia realizată până acum de DNA, ANI și celelalte structuri juridice de integritate (vreo 50 de parlamentari) nu a făcut decât să elibereze locuri - în contextul selectării lor netransparente - pentru "lupii tineri" din ograda partidelor, deveniți mai "subtili" în urma experienței înaintașilor. Nu întâmplător, toate partidele sunt acum mult mai "tăcute" în privința candidaților, preferând "să lase afișul" public, pentru aventurile erotice ale lui Borcea sau imprecațiilor mistic-fotbalistice ale lui Becali. După tulburarea provocată de "Colectiv", o intrare temporară a lor în umbră (pentru reorganizare) era chiar indicată.
O perspectivă de schimbare ar fi putut veni de la guvernul Cioloș. Guvernul este însă într-un echilibru instabil, dependent de Parlamentul care l-ar putea răsturna la orice decizie mai dură, și de "mărul otrăvit" lăsat de Victor Ponta. Fostul premier a apelat la cel mai grosier populism pentru a-și pregăti revenirea. Ponta a profitat de creșterea economică naturală (și pregătită, în fapt, de austeritatea guvernului Boc) pentru a lansa mai multe măsuri de relaxare economică și socială, pe care știa foarte bine că nu le poate gestiona. Retragerea de la guvernare (și la presiunea străzii) a avut menirea de a arunca pe umerii succesorilor o greutate mare, pe care aceștia, în cazul când nu vor reuși să o poarte, o vor plăti. Retras la umbra unei fundații, Ponta se pregătește să-și refacă imaginea ca "salvator al celor mulți", având și scuza că de vină pentru neîndeplinirea totală a promisiunilor, au fost cei din jurul său: Dacian Cioloș va fi constrâns, așadar, să lupte efectiv pentru a nu-și limita misiunea la simpla administrare a situației, fără a deranja în vreun fel partidele. Noul premier ar putea fi protagonistul unui nou partid, diferit de cele existente, dacă ar dovedi fermitate în corijarea defectelor și corupției din administrație, sau ar putea fi "nașul" - alături de președintele Iohannis - unei alianțe PSD-PNL, o renaștere a USL (de tristă amintire), care i-ar putea prelungi mandatul și după toamna lui 2016. Ultima eventualitate, dorită, de altfel, de mulți politicieni, ar însemna însă o continuare, în alte straie, a nomenclaturii politice actuale. "Vom trăi și vom vedea", spune un proverb înțelept. Din păcate, răbdarea la care face apel se apropie de sfârșit și schimbările par să nu se grăbească. Iar ceea ce vedem nu e deloc optimist.