De ce bat clopotele în Polonia?

Revenirea la putere în Polonia, în luna octombrie, a partidului Lege şi Justiţie a provocat multe dezbateri în Uniunea Europeană, unde sunt dur criticate atacurile pe care această grupare politică le-a dat împotriva democraţiei.

Recent, o lege care pre­ve­de numirea politică a şefilor radioului şi televiziunii publice poloneze, în loc de concurs, ca până acum, a inflamat spiritele. În treacăt fie spus, dacă şi la polonezi concursurile din mass-media publică sunt ca la noi, cu dedicaţie, atunci legea nu schimbă mare lucru.
Însă dincolo de polemicile politice inerente unei schim­bări, revenirea la putere a acestui partid conservator poate să ridice multe semne de întrebare. Nouă, românilor, în par­ticular, şi europenilor, în general. Partidul Lege şi Jus­tiţie a câştigat alegerile, după ce precedenta formaţiune politică, Platforma Civică, liberală în politici sociale şi economice, a reuşit performanţa de a trece Polonia prin furtuna celei mai mari recesiuni economice mondiale de la Marea Depresie a secolului XX încoace. Şi a făcut acest lucru fără ca polonezii să fi intrat niciodată în recesiune! E o performanţă uriaşă, pe care a lăudat-o inclusiv Bru­xelles-ul, ale cărui fonduri au contribuit decisiv la acest suc­ces. Şi atunci, ce i-a apucat pe polonezi? Cum să mă­turi de la guvernare un partid care ţi-a asigurat pros­pe­ritatea, pe timp de criză extremă? Explicaţiile sunt mai multe, dar aici mă voi opri doar la una dintre ele.
Platforma Civică a avut o agendă de stânga, radicală chiar, în ceea ce priveşte minorităţile sexuale, politicile anticlericale, educaţia sexuală a preşcolarilor. Conser­va­torii s-au opus acestei agende şi, în plus, nu au acceptat vi­ziunea asupra imigranţilor venită de la Bruxelles. Drept urmare, 30% dintre polonezi, cei cu convingeri conser­vatoare, tradiţionaliste şi apropiaţi de Biserica Catolică, au trimis în opoziţie Platforma Civică şi i-au îmbrăţişat pe cei de la Lege şi Justiţie. Un semn că prosperitatea economică nu este singurul criteriu după care aleg oamenii.
Cetăţenii unei ţări pot să se ghideze şi după valori mo­rale şi creştine atunci când merg la urne. Valori care, în anu­mite ţări, sunt opuse ideologiei stângii europene. O mare parte a popoarelor fostelor ţări comuniste, inclusiv nemţii din defuncta RDG, sunt mai ataşate de familie, de credinţă, de tradiţiile locale. Stânga progresistă, dominantă la Bruxelles, nu vrea să înţeleagă asta, "ca şi când lumea ar trebui să meargă automat într-un singur sens, după un model marxist - un nou amestec de culturi şi de rase, o lume de ciclişti şi de vegetarieni, care nu mizează decât pe energii regenerabile şi care luptă împotriva oricărei forme de religie. Toate acestea nu au nimic de-a face cu rădăcinile poloneze tradiţionale.”. Citatul e preluat din­tr-un interviu pe care Witold Waszczykowski, ministrul po­lo­nez de Externe, l-a oferit ziarului german "Bild”. O lecţie scurtă şi dură pentru stânga europeană, care se pare că nu şi-a dat seama că, potrivit lui Witold Waszczykowski, pentru majoritatea polonezilor, ceea ce contează cu ade­vărat nu e creşterea economică, ci, mai degrabă, "tra­di­ţiile, conştientizarea istoriei, dragostea de patrie, credinţa în Dumnezeu, într-o viaţă de familie normală, între un bărbat şi o femeie”.
Acestea sunt, până la urmă, în linii mari, şi valorile noastre, ale românilor. Şi nu ar trebui să ne fie teamă să ieşim cu ele în public, să ni le asumăm, să le iubim chiar. E ADN-ul nostru, iar dacă progresiştilor de la Bruxelles acest cod genetic naţional le miroase urât, cu atât mai rău pentru ei...