TIA ŞERBĂNESCU - "Rezultatele Guvernului Cioloş pot hotărî câştigătorul, în alegerile din acest an"

Analiza politică a lunii DECEMBRIE

"Anul 2015 ne-a arătat dimensiunile corupţiei din România. Am înţeles cam ce s-a petrecut în 25 de ani de postcomunism”

- Vă propun să facem o recapitulare a eve­ni­men­telor politice majore din anul care tocmai s-a încheiat şi o uşoară prospecţie, cât ne lasă semnele pe care le avem azi, a anului ce ni se aşterne în faţă. Aşadar, cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, anul politic 2015?

- Întâi de toate, a fost un an bogat în eşecuri po­li­tice, un an al prăbuşirii unor personaje care păreau eter­ne în fruntea statului sau a autorităţilor locale, de la ex-premierul Victor Ponta, până la primari ca Sorin Oprescu, în Bucureşti, şi Radu Mazăre, la Constanţa. De asemenea, a fost anul răsturnării unor oameni de afaceri supranumiţi "mari”, dar care şi-au făcut ave­rile prin conexiuni politice şi racordarea la banii statu­lui, ca Ioan Niculae, sau a unor indivizi mondeno-po­litico-afacerişti, ca aşa-zisul prinţ Paul "al Româ­niei”, care face deliciul televiziunii, cu stâlcirea limbii ro­mâne, sau Remus Truică, cunoscut mai ales după aven­tura galantă cu Patricia Kass, cu toţii intraţi pe mâna Justiţiei. Bine, încă nu s-a terminat harta ma­ri­lor infracţiuni din România. Încă n-am ajuns să li­chi­dăm mafia pădurilor, ori să descâlcim afacerile tene­broase din portul Constanţa, magistraţii n-au ajuns la o soluţie în tot "dosarul Microsoft”, ci numai la unele secţiuni din el, sau în "dosarul EADS”, în care sunt im­plicaţi oameni politici din toate partidele şi afa­cerişti din clientela acestora... Dar 2015 este, totuşi, un an de bilanţ, din această perspectivă, căci ne-a dat, fie şi în linii mari, dimensiunile corupţiei în România. O corupţie endemică, din cauza căreia nu am pro­gresat aşa cum ar fi trebuit. Am înţeles cam ce s-a pe­trecut în 25 de ani de postcomunism şi cum au răsărit toate averile uriaşe ale miliardarilor noştri - mai toate făcute pe spinarea noastră. Pe de altă parte, a fost un an în care Parlamentul şi-a dovedit din nou inadec­va­rea la realitate, inerţia şi incompetenţa. Este îngrijo­rător cum funcţionează această instituţie vitală pentru democraţie. Parlamentarii n-au reuşit să apere nici prestigiul clasei politice, nici să dea satisfacţie ale­gătorilor, prin legile pe care le-au făcut şi hotă­râ­rile pe care le-au luat. Au dovedit că nu ştiu decât de frică: după schimbarea preşedintelui statului, pentru scurtă vreme s-au arătat mai cooperanţi cu Justiţia, mai dis­puşi să-şi întoarcă faţa către populaţie. La fel, după de­monstraţiile de stradă izbucnite ca reacţie la inefi­cien­ţa autorităţilor în cazul incendiului de la clubul "Co­lectiv” din Bucureşti. Dar, imediat după ce au sim­ţit că a trecut pericolul, şi-au reluat vechile obi­ce­iuri. Au votat împotriva cercetării în stare de arest a unor colegi, au votat legea triplării salariilor unor dem­­nitari, şi-au votat lor înşile pensii speciale, au deci pensii speciale şi pentru aleşii locali. Şi seria legilor care au stârnit discuţii, intervenţii la Curtea Cons­tituţională şi proteste, nu se sfârşeşte aici. Să nu le uităm măcar pe cele mai proaspete: "legea antidis­cri­minare”, a lui Liviu Dragnea, prin care orice spui des­­pre oricine este pasibil de pedeapsă, "legea Big Brother”, împinsă în Parlament de serviciile de infor­maţii, prin care se atentează la viaţa privată a cetă­ţe­nilor, "legea vânătorii”, prin care se fixează numărul de câini la care are dreptul o stână, o lege împotriva difuzării reclamelor la produse farmaceutice... Este un şir interminabil de acte normative, unele ilare, altele revoltătoare, multe inutile, care suprare­gle­mentează abuziv şi neproductiv diverse domenii... Toate fac din acest Parlament, altminteri cel mai nu­meros pe care l-am avut, cel mai slab.

"Vital pentru guvernul Cioloş este să ajute clasa de mijloc a societăţii”

- Deşi a fost numit prim-ministru în urmă cu doar două luni, Dacian Cioloş a urcat în topul în­crederii populare pe locul trei, imediat după Iohannis şi Isărescu. Din activitatea de până acum a guvernului pe care îl conduce, putem reţine şi câteva măsuri de reformă?

- Înlocuirea premierului Victor Ponta cu Dacian Cioloş, la presiunea străzii, ne-a fost prezentată cel puţin ca o schimbare de optică asupra actului guver­na­mental. Ce se poate observa încă din aceste prime săp­tămâni de exerciţiu al noului guvern este că are, în­tr-adevăr, în componenţă, oameni cu o bună pre­gătire, cu experienţă în organisme internaţionale şi cu o altă stilistică. Premierul Dacian Cioloş, ca exponent al guvernului, este cu totul diferit faţă de predecesorul său, Victor Ponta: serios, neguraliv, nu atacă pe ni­meni, nu face bancuri şi glumiţe. Dar altminteri, a continuat, în mare, programul guvernului precedent şi rămâne ca, eventual, de acum înainte să înregistrăm schimbări mai importante, deşi, nu are mult spaţiu de manevră, fiind forţat să respecte un buget stabilit deja de Cabinetul Ponta şi grevat de tot felul de măsuri luate de aceeaşi echipă. Vital pentru guvernul Cioloş este să ajute antreprenorii mici şi mijlocii, căci aceştia duc toată economia în spate. Dacă vom avea o clasă de mijloc întărită, atunci putem suporta şi ajutoare so­ciale, şi pensii, şi alte cheltuieli din bugetul de stat cu mai mare generozitate şi mai multă uşurinţă. O clasă de mijloc puternică şi cât mai extinsă este soluţia pentru o societate dezvoltată şi prosperă. Altminteri, va exista pe mai departe o pătură foarte subţire de su­per-bogaţi şi o pătură covârşitor majoritară de săraci. După cum o arată statisticile Uniunii Euro­pene, 30% dintre români se află la gradul de sărăcie extremă. Niciunul din ultimele guverne nu a părut să înţeleagă necesitatea sprijinirii clasei de mijloc. Poate va în­ţelege acest guvern de tehnocraţi. Aşteptăm ca Gu­ver­nul Cioloş să anunţe măcar trei proiecte proprii, pe care le are pentru anul acesta.

"În sondajele de opinie, dar şi la DNA, PNL şi PSD merg cap la cap”

- Credeţi că rezultatele guvernului tehnocrat pot influenţa alegerile din acest an?

- Chit că e alcătuit din tehnocraţi, deci, teoretic, fă­ră membri de partid, guvernul Cioloş poate influ­enţa, ba chiar remodela, prin rezultatele lui, scena politică. Dacă vor reuşi în ce-şi propun, iar realizările vor fi semnificative, succesul îl vor contabiliza preşe­dintele Klaus Iohannis, care a numit premierul, şi, prin extensie, partidul preşedintelui, PNL. Dacă va eşua, va avea de câştigat PSD, chiar dacă acesta are omul numărul doi în Cabinet, pe Vasile Dâncu. Iar Iohannis şi PNL se vor compromite. Se va spune că un guvern politic al PSD, condus de Victor Ponta, a făcut mai multe pentru oameni.
Mai mult decât atât, de rezultatele guvernării Cio­loş depinde şi raportarea electoratului la ideea de gu­vern tehnocrat, văzută până acum, măcar de unii, ca sal­vatoare. În caz de reuşită, oamenii ar putea spu­ne: "Uite, domnule, că tehnocraţii fac ceva, nu-s ca po­li­ticienii”. Şi, prin urmare, să ceară tot teh­no­craţi la gu­vernare. Sau, dimpotrivă, să spună: "Nu e nicio di­­ferenţă, deci mi-e indiferent cine guver­nea­ză.” Deo­camdată, în sondajele de opinie, dar şi la DNA, PNL şi PSD merg cap la cap (40%) şi, pro­babil, va fi ne­voie de un tie-break pentru a vedea cine câştigă acest duel al mediocrităţilor care se tot resetează în zadar.

"PNL şi PSD ne-au spulberat iluziile cu privire la alegerile din acest an, prin candidaţii propuşi la Primăria Capitalei”

- Se întrevăd şi alte mişcări politice de natură să aducă surprize în alegeri?

- Se vorbeşte despre o primenire a celor două mari partide la vârf. La PSD, să vină preşedinte Vasile Dâncu, dacă Liviu Dragnea, actualul lider, va fi con­dam­nat penal definitiv, iar la PNL, Dacian Cioloş. Acesta din urmă a infirmat varianta accesului său la conducerea PNL, a spus că nu-l interesează să intre în politica partinică şi că mandatul lui la guvern e li­mitat. Vom mai vedea. S-a tot vorbit şi despre apariţia unui partid prezidenţial, care să dea consistenţă unei "politici altfel”, promise de Klaus Iohannis în cam­pania electorală. Însă, şeful Cancelariei pre­zidenţiale, Dan Mihalache, cel pe care Ponta îl considera "ade­vă­ratul preşedinte” şi care a făcut senzaţie, dormind buştean într-o sală de protocol din Serbia, a ieşit la Antena 3, pentru a preciza că "nu va apărea niciun par­tid prezidenţial” aşa cum se tot zvoneşte: "Ar fi o pros­tie, avem un sistem cu două partide mari, echi­li­brate, de ce să-l stricăm?” - tocmai când cele două, PSD şi PNL, "au redescoperit dialogul şi consensul”. Con­sensul e asigurat prin "înfiorătoarea caracatiţă trans­partinică a corupţiei”, care impune "curăţirea” sis­temului politic: "se vor schimba practici, men­ta­lităţi, oameni”. Să sperăm că va fi un schimb avan­ta­jos. Până una alta, noile partide, deja alcătuite, nu sunt ameninţătoare pentru cele nărăvite la avantajele gu­vernării, iar cele vechi nu par că ar intenţiona să se re­for­meze cu adevărat.

"Dă, Doamne, să vedem şi pasul al doilea al preşedintelui Klaus Iohannis”

- Credeţi într-o posibilă alianţă PSD-PNL, aşa cum se speculează în presă?

- Având în vedere contextul, te întrebi dacă nu cumva USL s-a destrămat doar pentru a trece un hop, ca doi hoţi care au dat o spargere şi au luat-o o vreme pe drumuri diferite pentru a scăpa de poliţie. Iar după alegerile din acest an, să se reunească bine-mersi. Ipoteză confirmată şi de consultantul politic Sebastian Lăzăroiu, care a spus că preşedintele Iohannis îşi doreşte un guvern PNL-PSD, după alegeri. Nu ştim de unde ştie Lăzăroiu una ca asta, că nu credem să i se fi destăinuit preşedintele statului, dar afirmaţia ne pune pe gânduri. Pentru că au mai colaborat PNL, ba şi PDL (acum parte din PNL), cu PSD, şi nicio brân­ză n-au făcut. Rămâne de văzut ce va face preşe­din­tele Iohannis, în funcţie de voturile obţinute de fiecare partid. Până atunci, aşteptăm cu nerăbdare al doilea pas al său, căci în primul an de preşedinţie n-a făcut decât unul: o carte intitulată chiar aşa, "Primul pas”. Dă, Doamne, să-l vedem şi pe al doilea, că până atunci nu e clar dacă ştie să meargă. Bine, domnia sa crede că are deja o mare realizare la activ, că ar fi scos România din izolare, deşi, în fapt, s-a scos numai pe sine însuşi, cu atâtea plecări în străinătate. România nu a fost în nicio izolare sub mandatul preşedintelui Traian Băsescu, dar este într-o vădită dezorientare acum. Noroc că suntem în UE şi NATO, că altfel nu am avea nicio politică externă.
Revenind la întrebare, mari aşteptări nu avem, căci aşteptările se nasc din promisiuni. Or, princi­pa­lele partide au anunţat drept candidaţi pentru Pri­măria Ca­pitalei pe Cristian Buşoi (PNL) şi Gabriela Vrân­ceanu Firea (PSD). E posibil aşa ceva? Ăştia sunt buni, cel mult, pentru Afumaţi. Ce iluzii să ne mai fa­cem? Ce can­didaţi vor pune pe listele de la Par­lament, în aceste condiţii?