De ce bat clopotele în Polonia?

Cristian Curte
Revenirea la putere în Polonia, în luna octombrie, a partidului Lege și Justiție a provocat multe dezbateri în Uniunea Europeană, unde sunt dur criticate atacurile pe care această grupare politică le-a dat împotriva democrației.

Recent, o lege care pre­ve­de numirea politică a șefilor radioului și televiziunii publice poloneze, în loc de concurs, ca până acum, a inflamat spiritele. În treacăt fie spus, dacă și la polonezi concursurile din mass-media publică sunt ca la noi, cu dedicație, atunci legea nu schimbă mare lucru.
Însă dincolo de polemicile politice inerente unei schim­bări, revenirea la putere a acestui partid conservator poate să ridice multe semne de întrebare. Nouă, românilor, în par­ticular, și europenilor, în general. Partidul Lege și Jus­tiție a câștigat alegerile, după ce precedenta formațiune politică, Platforma Civică, liberală în politici sociale și economice, a reușit performanța de a trece Polonia prin furtuna celei mai mari recesiuni economice mondiale de la Marea Depresie a secolului XX încoace. Și a făcut acest lucru fără ca polonezii să fi intrat niciodată în recesiune! E o performanță uriașă, pe care a lăudat-o inclusiv Bru­xelles-ul, ale cărui fonduri au contribuit decisiv la acest suc­ces. Și atunci, ce i-a apucat pe polonezi? Cum să mă­turi de la guvernare un partid care ți-a asigurat pros­pe­ritatea, pe timp de criză extremă? Explicațiile sunt mai multe, dar aici mă voi opri doar la una dintre ele.
Platforma Civică a avut o agendă de stânga, radicală chiar, în ceea ce privește minoritățile sexuale, politicile anticlericale, educația sexuală a preșcolarilor. Conser­va­torii s-au opus acestei agende și, în plus, nu au acceptat vi­ziunea asupra imigranților venită de la Bruxelles. Drept urmare, 30% dintre polonezi, cei cu convingeri conser­vatoare, tradiționaliste și apropiați de Biserica Catolică, au trimis în opoziție Platforma Civică și i-au îmbrățișat pe cei de la Lege și Justiție. Un semn că prosperitatea economică nu este singurul criteriu după care aleg oamenii.
Cetățenii unei țări pot să se ghideze și după valori mo­rale și creștine atunci când merg la urne. Valori care, în anu­mite țări, sunt opuse ideologiei stângii europene. O mare parte a popoarelor fostelor țări comuniste, inclusiv nemții din defuncta RDG, sunt mai atașate de familie, de credință, de tradițiile locale. Stânga progresistă, dominantă la Bruxelles, nu vrea să înțeleagă asta, "ca și când lumea ar trebui să meargă automat într-un singur sens, după un model marxist - un nou amestec de culturi și de rase, o lume de cicliști și de vegetarieni, care nu mizează decât pe energii regenerabile și care luptă împotriva oricărei forme de religie. Toate acestea nu au nimic de-a face cu rădăcinile poloneze tradiționale.”. Citatul e preluat din­tr-un interviu pe care Witold Waszczykowski, ministrul po­lo­nez de Externe, l-a oferit ziarului german "Bild”. O lecție scurtă și dură pentru stânga europeană, care se pare că nu și-a dat seama că, potrivit lui Witold Waszczykowski, pentru majoritatea polonezilor, ceea ce contează cu ade­vărat nu e creșterea economică, ci, mai degrabă, "tra­di­țiile, conștientizarea istoriei, dragostea de patrie, credința în Dumnezeu, într-o viață de familie normală, între un bărbat și o femeie”.
Acestea sunt, până la urmă, în linii mari, și valorile noastre, ale românilor. Și nu ar trebui să ne fie teamă să ieșim cu ele în public, să ni le asumăm, să le iubim chiar. E ADN-ul nostru, iar dacă progresiștilor de la Bruxelles acest cod genetic național le miroase urât, cu atât mai rău pentru ei...